Pentru combaterea efectelor secetei, există un proiect care se poate materializa…

După o secetă prelungită înregistrată în 2006, care nu se mai dădea dusă nici în 2007, un grup de specialişti inimoşi din Harghita s-a aşezat la masa de lucru în ideea de a elabora un proiect, sau mai corect spus un studiu pentru ca mai apoi, pe seama lui să se poată întreprinde ceva concret întru reducerea efectelor secetei pe termen scurt şi mediu.

Intitulat simplu „Memoriu”, acest studiu a fost reactualizat acum doi ani, a primit avizul favorabil din partea Instituţiei Prefectului şi s-a dus mai departe către Ministerul Agriculturii, sau poate către cel al Mediului, destinaţia exactă a lui nefiindu-i cunoscută interlocutorului meu, inginer hidrotehnist Miklós Geza, directorul SEGA Harghita, proaspăt consilier judeţean. Un om interesat de problematică, căruia nu i-a scăpat nici un detaliu, foarte hotărât să readucă proiectul 2007 în actualitate, convins fiind că el are viitor…

– Spuneţi-mi, domnule inginer, la Consiliul Judeţean nu s-a înaintat în vremea aceea nici un exemplar din numitul „Memoriu”?

– Ba da, în 2013, în ideea ca, în 2014, să se aloce prin bugetul instituţiei ceva fonduri pentru un studiu de fezabilitate, pe care să-l realizeze o firmă specializată pe fiecare zonă a judeţului şi un studiu de impact asupra mediului. Consiliul Judeţean a înţeles despre ce este vorba, dar a susţinut că este depăşit de problematică întrucât, pe termen lung, nu ar putea susţine o asemenea lucrare din punct de vedere financiar. În plus, mai completez aici că intră în discuţie, şi desigur în calcule, organizarea teritoriilor, ştiut fiind că în timpul viiturilor trebuie reţinute apele. De ce? Pentru că atunci când este secetă este peste tot, debitele cursurilor de apă constituind o adevărată problemă şi, dacă nu ai debit, nici irigarea culturilor nu e posibilă. La noi, aici în Harghita, se poate conta doar pe Olt, chiar dacă nici debitul lui nu este foarte mare…

– În proiectul elaborat, ce soluţii aţi propus?

– Una care este valabilă în zonele Ciucului de Jos şi de Sus, Gheorgheniului, Odorheiului şi Cristurului Secuiesc, în cea a Topliţei nefiind întrunite o serie de condiţii tehnice. Ca atare, am să vă spun că trebuie făcute nişte construcţii hidrotehnice, numite baraje, pentru reţinerea apelor în timpul topirii zăpezilor şi în timpul inundaţiilor, care să aibă un volum de apă acumulat, ce poate fi folosit în timp de secetă. M-am referit la zona Ciucului de Jos, dar asta se poate face în toate celelalte zone enumerate anterior, întrucât avem cariere dezafectate: 2 aici, aproape, una la Sânmartin şi una la Sâncrăieni, care ar putea acumula câte 500.000 metri cubi de apă fiecare, una la Racu, cu 200.000-300.000 metri cubi ş.a.m.d. Aceste balastiere se pot impermeabiliza pentru depozitarea apei, însă, în paralel, e necesară şi regularizarea cursurilor pentru ca, pe vreme de secetă, ele să ajungă în cariere.

– Revenind la primul exemplu, aţi putea să-mi spuneţi, cu apa din cele două balastiere, cam câte hectare se pot iriga în Ciucul de Jos?

– Într-un an normal, pentru o producţie normală, cu două udări, putem aproxima în jur de 500 hectare. Dar, aşa cum arătam, o asemenea lucrare implică costuri foarte mari, imposibil de suportat de către fermieri. Apoi, cred eu, acest proiect ar trebui să ajungă şi la Agenţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare întrucât în atribuţiunile lor intră şi irigaţiile, dar şi desecările sau lucrările IF.

– Să ne întoarcem la Ciucul de Jos şi să urmărim posibilul traseu al apei deja… acumulate.

–Da, pe de o parte începem de la Frumoasa la Mihăileni în jos, pe de altă parte de la Sâncrăieni şi Sânsimion, până la Tuşnad. Dar am mai omis ceva, şi anume faptul că sistemul la care ne-am gândit se poate utiliza, spre a fi eficient, doar pe suprafeţe de minimum 5-10 hectare, pe care se află aceeaşi cultură.

Sigur, situaţia poate fi detaliată şi pentru celelalte zone, inclusiv pentru cea a Gheorgheniului, unde noi am efectuat, vreme de vreo 15 ani, lucrări complexe de desecare şi combatere a eroziunii solului, pe o suprafaţă de 4.000 de hectare…

– Domnule ing. Miklós, în calitatea dumneavoastră de consilier judeţean, cum vedeţi viitorul acestui proiect?

– Dacă e să mă uit la modul în care a evoluat vremea sub aspect meteorologic, atunci nu pot să nu observ că în Harghita am început să producem roşii, lucru de neimaginat cu ani în urmă. Asta înseamnă că avem nevoie de apă şi de irigaţii, ori dacă din timp nu facem nimic, nu facem măcar un proiect de fezabilitate cu care să ne ducem la Guvern pentru a-l susţine cu argumente, va trebui să ne mulţumim pe mai departe cu ceea ce produc alţii de prin alte părţi ale Europei sau ale Lumii. Tocmai din aceste considerente, eu îmi propun să aduc şi să argumentez în faţa membrilor Consiliului Judeţean Harghita poziţia mea şi, totodată, să le solicit ca, în bugetul pentru anul 2016, să fie alocate fonduri pentru realizarea proiectului de fezabilitate şi a studiului de impact asupra mediului. Sper să fiu convingător şi să găsesc înţelegere, pentru că un început trebuie să existe şi în această problemă a irigaţiilor.

– De ce şi un studiu de impact asupra mediului?

– El este necesar pentru că sunt o dată regularizate cursurile, a doua oară pentru că avem o acumulare mare de apă, care se evaporă firesc şi, pentru reducerea fenomenului, sunt necesare benzi înierbate.

– Apa nu este poluată, în ea nu s-ar putea creşte peşti?

–Da, aşa este şi în alte ţări în care au fost dezafectate carierele şi în care, prin astfel de lucrări, complexe, mult mai complexe decât cele la care m-am referit eu acum, s-a dezvoltat turismul şi s-au creat noi locuri de muncă. Asta ar fi un beneficiu şi pentru Harghita, dar el nu ar rămâne singular…

ŞTEFANA DRĂGHICI

Comentarii:

comentarii