La limita răbdării! | Informația Harghitei - jurnal independent
sâmbătă , 31 iulie 2021
Home » Agricultură/Ecologie » La limita răbdării!
La limita răbdării!

La limita răbdării!

  • Două sute de oameni, separaţi în două grupuri mari, au ocupat, marţi, platoul din faţa Palatului Administrativ din Miercurea Ciuc, cerând imperativ respectarea şi aplicarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic (407/2006), intervenţia imediată în cazul atacurilor urşilor şi lupilor asupra populaţiei, măsuri de protejare a locuitorilor şi bunurilor lor. Şi la Gheorgheni, în Piaţa Libertăţii, s-au adunat zeci de oameni sătui de prezenţa cotidiană a urşilor în intravilan

În faţa scărilor din faţa Palatului Administrativ, care duc spre intrarea destinată oficialităţilor de rang înalt care vizitează reşedinţa judeţului Harghita, pe patru rânduri au fost aşezate 59 de scaune. Au rămas goale pe toată durata mitingului. Doar baloanele roşii, câte unul legat de fiecare scaun, aminteau de victimele umane din Harghita atacate şi mutilate de urşi din 2016 încoace, de când s-a interzis vânarea acestui mare carnivor protejat la nivel european.

Oamenii din mai multe localităţi ale judeţului, revoltaţi şi îngrijoraţi, au dat glas neputinţei şi nemulţumirilor acumulate în timp. „În oraşul nostru bântuie o frică teribilă”, ne spune Kolozsvári Tibor din Băile Tuşnad. „Nu dormim noaptea din cauza câinilor care încearcă să alunge urşii, din cauza mesajelor RO-ALERT fără sfârşit, iar ziua nu putem să ieşim din casă. Copiii ne sunt într-o primejdie continuă. Turiştii, oricine vine în Băile Tuşnad, trebuie să îşi asume un risc întemeiat şi foarte real. Urşii umblă şi ziua, şi noaptea, nu suntem în siguranţă niciodată”, continua interlocutorul nostru.

Se întâlneşte zilnic cu ursul, „câteodată stă la 2-3 metri de casă, de copiii din localitate”. Săptămâna trecută, fiul său a plecat într-o excursie cu bicicleta, împreună cu trei prieteni şi au dat peste o ursoaică cu trei pui. „Au fost atacaţi de animal şi norocul lor a fost că erau instruiţi, ştiau ce să facă, nu au fugit, şi-au pus bicicletele în faţa lor şi au urlat cât au putut de tare, până când ursoaica a început să dea înapoi. S-au speriat tare, dar şi-au păstrat cumpătul. De atunci nu-mi mai las copilul să iasă cu bicicleta, urşii mă obligă să renunţ la un lucru absolut normal în secolul XXI”, povesteşte Kolozsvári Tibor.

Glasurile oamenilor devin din ce în ce mai ridicate, unii strigă de-a binelea: „Să mergem, să plecăm acum la Bucureşti, să ducem în Capitală urşii de aici!”

„E gravă situaţia aici, în Harghita. În fiecare săptămână avem mai multe atacuri de urs, accidente rutiere, oameni atacaţi şi mutilaţi de carnivorele mari, animale ucise şi mâncate, gospodării atacate de urşi şi de lupi, că avem şi din aceştia. Trebuie să se facă ceva, pentru că aşa nu se mai poate. Viaţa noastră, a oamenilor, trebuie pusă deasupra oricui şi a orice”, remarcă Miklós Levente, de la Asociaţia de Dezvoltare Rurală a Consiliului Judeţean Harghita.

Situaţia pare scăpată de sub control, jandarmii nu pot face faţă singuri prezenţei frecvente a urşilor, în toate localităţile judeţului, la orice oră din zi şi din noapte, cu pistolul Carpaţi, poate câteva petarde şi sirenele maşinilor Jandarmeriei. Nu e nici corect.

„Este un impas care trebuie depăşit. Impasul este imposibilitatea de acţiune directă, imediată, în 24 de ore zicem noi. Sperăm să se emită o Ordonanţă de Guvern în acest sens. Dar nici aşa nu se va rezolva cauza problemei: suprapopulaţia la urşi. Numărul lor e prea mare şi trebuie redus, iar acest lucru se poate face doar prin cota de prevenţie. De aceea, pe lângă Ordonanţa care să permită intervenţia imediată în cazul urşilor periculoşi, cerem emiterea până la 15 septembrie, cel mai târziu, şi a cotei de prevenţie”, arată Benke József, directorul Asociaţiei de Vânătoare şi Pescuit Sportiv (AVPS) „Zetelaka és Társai” din Zetea.

59 de baloane roşii urcă spre cer; manifestanţii striga „Hajrá” (Înainte!) pentru victimele urşilor din Harghita, petrecându-le cu ochii până devin mici puncte şi dispar.

„Situaţia este dezastruoasă, suntem legaţi de mâini şi de picioare şi nu putem face nimic. Din cauza ONG-urilor, legislaţia adoptată a ajuns să nu mai fie respectată şi e o mare problemă. Dacă acum nu se iau măsuri în legătură cu intervenţia imediată şi nu se face controlul urşilor prin realocarea la numărul optim, problemele vor fi din ce în ce mai mari”, arată Birtalan István, directorul AVPS Gheorgheni.

„Toţi suntem revoltaţi, suntem necăjiţi şi cum să fie altfel, când în Voşlăbeni şi Izvoru Mureşului, de exemplu, urşii stau în intravilan, nu pleacă de acolo, nu se dă ordin de derogare din partea Ministerului (Mediului – n.a.) pentru că trebuie un dosar din partea AVPS, un punct de vedere de la APM, un acord de la Arii Naturale Protejate, autorizaţii peste autorizaţii şi aşa nu ajungem nicăieri; de o lună de zile am cerut derogare pentru un urs periculos şi nu se face nimic, în timp ce oamenii nu-şi mai lasă copiii singuri la şcoală, în curte, afară. Este un dezastru pentru populaţie, dar şi unul ecologic, pentru că nu mai există viţei cu ciutele de cerbi în păduri, nu mai sunt pui lângă căprioare, nu mai sunt purcei cu mistreţii, deci echilibrul ecologic s-a răsturnat total”, adaugă Birtalan István.

Hadnagy Lehel, director AVPS „Szilos” ne spune că asociaţiile de vânătoare se descurcă greu, primarii îi acuză că nu fac nimic să îi scape de urşi, iar oamenii îşi manifestă fără ocoliş oprobriul.

„Legislaţia actuală ne împiedică să ne facem treaba. S-a văzut deja că relocarea nu este o metodă eficientă, ca să nu mai spun că nici un primar nu acceptă un urs problematic. Monitorizăm urşii pe banii noştri, fără să fim pregătiţi tehnic, nu avem armă pentru tranchilizare şi nici ser, nici medici veterinari ca să monitorizăm ulterior animalul; şi atunci trebuie să subcontractezi. Ori o lucrare din asta, cu monitorizare, cu capcană, cu tranchilizante costă undeva la 9.000-10.000 de lei pentru un exemplar. Oamenii sunt revoltaţi pe bună dreptate, urşii care s-au născut după 2016 sunt habituaţi şi nici nu au loc în pădure, de urşii mari, în special masculi. Ei nu au de ce să se sperie, nu au fost vânaţi niciodată, nu se simt în pericol. Care pericol? Petardele jandarmilor? S-au obişnuit şi cu ele, asta nu este o soluţie”, relatează vânătorul.

Cele mai mari probleme, cu grad ridicat de periculozitate, le creează ursoaicele cu pui, „din ce în ce mai mulţi pui, de la 1-2 maximum înainte de 2016, acum fac şi câte patru; dacă împresoară omul sau un grup de oameni, sunt terminaţi”, menţionează partenerul nostru de dialog.

„Am alungat urşi din mijlocul localităţilor, doi chiar din curţile şcolilor, din gospodării sau chiar din casele oamenilor, unde au intrat fără probleme spărgând uşa încuiată şi geamurile. Când intră combina într-un lan de porumb, sar 5-6 urşi deodată… Distanţa dintre om şi urs se micşorează de la o zi la alta şi asta va genera şi mai multe probleme, dacă nu se intervine rapid”, a concluzionat Hadnagy Lehel.

Grupuri mici încep să se desprindă din mulţime. Pe rând, oamenii se împuţinează şi dispar de pe platoul din faţa Palatului Administrativ. Duc cu ei îngrijorarea crescândă, dar şi speranţa, că autorităţile vor face ceea ce se cuvine, pentru ca ei să se simtă şi să îşi poată creşte copiii în siguranţă.

DANIELA MEZEY

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.