Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Economia grecească transformată în sos tzatziki | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 28 martie 2024
Home » (Inter)Național » Economia grecească transformată în sos tzatziki
Economia grecească transformată în sos tzatziki

Economia grecească transformată în sos tzatziki

Ca să începem cu evidenţa evidenţelor, Grecia nu se va face bine curând indiferent de rezultatul votului popular – şi eu cred că bate un vânticel de democraţie pe banii altora, amestecată cu o doză de iresponsabilitate exprimată prin vot, care poate conduce, la limită, la rezultatul sperat de Guvernul grec. Lucrul acesta este limpede pentru orice economist şi e la fel din orice punct te uiţi. Economia este dată cu totul peste cap de dezechilibre macroeconomice atât de grave încât nici măcar apartenenţa la euro nu o mai poate salva, pe termen scurt. Nu ajungi în prăpastie, cum e acum Grecia, dacă problemele sunt concentrate doar într-una dintre cele trei zone care ar trebui să fie echilibrate: sistemul bugetar, sistemul fiscal şi sistemul monetar. În Grecia toate trei sunt date peste cap, iar dezechilibrele masive sunt accentuate de o profundă criză politică. Spun criză politică pentru că respingerea partidelor tradiţionale, aducerea la guvernare a unui cabinet în care ministrul Finanţelor (azi demisionat – n.r.), specialist în teoria jocurilor, care vrea să joace câştig-sau-pierdere cu Schauble şi cu reprezentanţii Troicii asta înseamnă. Mai înseamnă criză politică să fi un guvern învestit cu putere populară şi o majoritate în Parlament în ianuarie, dar să nu poţi să iei în iulie o decizie economică în numele ţării, să o pasezi tot înapoi la popor.

Să desfacem puţin cele trei zone inter-relaţionate, începând cu zona monetară, pentru că este cea mai afectată (deşi dezechilibrele pornesc în primul rând din zona politică şi doar se manifestă în dezechilibrele monetare). Atunci când anunţi că nu îţi vei plăti datoriile internaţionale, tu, ministru de Finanţe, nu trebuie să te miri că în apropierea deciziei tale se scot bani din bănci cu sutele de milioane şi în anumite zile cu miliardele. Daca şovăi cu introducerea controalelor de capital nu vei face decât să pierzi şi mai rapid bani din sistem. Dacă te pui în postura în care nu mai atragi linii de finanţare de la Banca Centrală Europeană şi te situezi prin declaraţii şi acţiuni în afara unor criterii de macroprudenţialitate să nu te mire că vei avea săptămâna viitoare sau în două-trei săptămâni cel puţin câteva bănci greceşti în faliment – inclusiv din cele patru bănci mamă cu sucursale în România. Se va întâmpla fie pentru că nu mai pot face faţă asaltului de oameni care îşi cer banii la bancomat, fie pentru că, sistemic, la un moment dat băncile greceşti nu vor mai face faţă presiunii. În fine, dacă tu ca ministru de Finanţe permiţi chiar pe clădirea Ministerului de Finanţe să se pună un imens afiş care spune „nu austerităţii” (foto), atunci…

În zona fiscală: a putea susţine datorii de 170% din PIB şi chiar mai sus cu o bază fiscală care acoperă doar 22% din PIB este un non-sens evident pentru oricine ştie aritmetică de clasa a doua. La o banală împărţire daca închizi Guvernul grecesc, cu toate şcolile, spitalele, Ministerul de Finanţe a lui Varoufakis, Poliţia, toată administraţia şi birocraţia, toţi funcţionarii de stat – un lucru evident absurd – şi tot îţi sunt necesare, timp de aproape 8 ani, absolut toate resursele pentru plata datoriei actuale. Este evident că o economie medie (cu anumite venituri sezoniere care depind de turism, de pildă) nu rezistă, cât o fi de în zona euro, cât o fi de sprijinită de Banca Centrală Europeană la un astfel de şoc. Consolidarea fiscală cerută de Troică nu s-a petrecut în mod real pentru că sistemele de colectare a banilor sunt la pământ. Nu există doar zone întregi ale economiei care nu plătesc, dar administraţia fiscală, ANAF-ul grecesc este chiar mai praf decât Fiscul românesc, dacă vă puteţi imagina aşa ceva.

În zona bugetară este dezastru şi nu există o strategie de cum pot fi stăpânite cheltuielile şi adaptate mediului economic actual. Acum, Grecia are nevoie de 1,6 miliarde de euro pentru o tranşă la FMI, dar în 2013 ziarul Kathimerini spunea că primele 0,6 miliarde de euro din sumele tăiate din buget (într-unul din pachetele de austeritate convenite anterior) vor veni de la cei 1.000 de euro bonus de Crăciun, Paşte şi de concediu de vară pentru fiecare funcţionar public. Carevasăzică, cu niscaiva tăieri în echivalentul a o sută de salate feta pe an şi fără îmbăţoşarea asta fără rost, cu ţâfnă şi ură împotriva celor care îţi dau bani să nu te scufunzi problema se putea rezolva. (…) De fapt, clasa politică grecească în frunte cu acest Tsipras luat în braţe de câţiva comentatori de la noi nu este în stare să îşi asume gestionarea responsabilă a bugetului şi a zonei fiscale şi nu sunt în stare să le coordoneze eficient.

Per ansamblu, este evident că o ieşire a Greciei din situaţia în care e – sau o tentativă a altor ţări de a nu avea aceeaşi soartă – trebuiesc conceptualizate în acelaşi triunghi politică monetară – politică fiscală – politică bugetară, iar pentru suportabilitatea măsurilor de ajustare povara corecţiilor macroeconomice trebuie împărţită într-un mix inteligent al celor trei politici.

Reacţiile greşite din România

Capacitatea limitată de analiză economică din România (şi a instituţiilor în frunte cu Guvernul, şi a zonei societăţii civile) s-a văzut cu vârf şi îndesat. În timp ce d-na Yellen, Guvernatorul Fed-ului, dădea semnale publice pentru salvarea Greciei (o raritate absolută), în timp ce Christine Lagarde ieşea la rampă cu avertismente referitoare la plata tranşei de datorie pe 30 iunie, în timp ce Obama a rugat liderii europeni să găsească o soluţie pentru Grecia, în fine, în timp ce oficialii europeni înroşeau telefoanele cu Berlinul şi pieţele se scufundau cu 250 de puncte într-o singură zi, erau la noi foarte multe persoane influente care spuneau, asemeni basmului cu Petrică şi lupul, că de atâtea ori s-a strigat faliment că nu o să fie nici un faliment. Numai că, ce să vezi, faliment va fi în orice scenariu.

Sunt politicieni care au anticipat că va fi „aproape nul” efectul asupra României – la fel credeau unii prin decembrie 2008 când se apropia criza de noi, iar noi nu înţelegeam că trăim într-o altă lume şi că trebuie să luăm măsuri urgente, nu să lăsăm aproape un an pentru a ne dezmetici. În continuare nu înţeleg unii ceea ce scrie într-un foarte bun editorial al lui Kaplan din Wall Street Journal: „Grecia redusă la stadiul de ţară semi-eşuată (….) dar statele balcanice cu instituţii slabe şi fragile cum sunt Albania, Bulgaria şi România vor fi într-o poziţie mai expusă”. A avea un guvern absent cu totul, care nu se întruneşte pe această problemă, nu îşi revizuieşte disponibilităţile de cash, calendarul împrumuturilor interne şi internaţionale, nu discută propunerea lui Isărescu de acord cu FMI, nu se gândeşte la un buget rectificativ, cu alte cuvinte nu există deloc în planul ajustărilor economice dă foarte prost politic şi economic, iar reacţia pieţelor nu va întârzia să apară. În lipsa Guvernului, preşedintele cred că va fi forţat să apară şi să mai corecteze din ce se poate, de pildă probabil examinând cu atenţie, în noul context internaţional, dacă ne putem permite să promovăm până la capăt Codul fiscal recent votat de Parlament.

Ba mai mult, într-o astfel de situaţie să ai la pupitrul de comandă un novice în ale economiei este o dovadă că Guvernul Ponta şchioapătă evident. România ca ţară nu îşi permite să meargă înainte cu mişcări de tipul şontâc-şontâc, poate doar d-l prim-ministru îşi permite în nume personal aşa ceva.
Un comentator contrastează „tăria” grecilor cu „liderii îngenunchiaţi” de la Bucureşti

„Este uimitor cum o ţară aflată sub presiunea uriaşă a finanţatorilor internaţionali a reuşit în toată această perioadă să menţină TVA de 13% la majoritatea bunurilor şi serviciilor. Ce au făcut până acum FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană dacă nu i-au convins pe greci să ridice plafonul TVA de la 13% la 24% sau, de ce nu, la 27% ca în Ungaria? Aici se vede diferenţa între liderii îngenuncheaţi ai României şi tăria grecilor în toată această perioadă, pentru că Guvernul Tsipras a venit doar de câteva luni la putere, iar toată această rezistenţă la o soluţie drastică de majorare a TVA este de presupus că le-a aparţinut guvernelor anterioare”.

Este tulburătoare opinia. Nu mă pot abţine să nu spun că dacă tăria Greciei se va manifesta printr-o ţară în colaps financiar, dârză şi mândră că îi intră băncile în faliment şi care stă îmbăţoşată (pe stilul marinăresc consacrat şi pe la noi „să trecem prin criză precum trece marinarul prin furtună”), ceva este putred în… Danemarca. Să ai o ţară în care pensionarii nu îşi pot scoate banii din bancomate, obligată probabil să îşi schimbe şi moneda şi să suporte o devalorizare cu efecte imposibil de calculat – nu văd un lucru de lăudat sau ceva excepţional, care ne poate servi drept model aici.

Legile economiei sunt aproape la fel ca legile gravitaţiei – să votezi că triunghiul are patru laturi sau cercul mai puţin de 360 de grade este un nonsens. Se găsesc inşi care spun că Grecia a dat o „lecţie de democraţie întregii lumi”. Nu a făcut decât să îşi dea singură un faliment sigur şi usturător. Pe care îl va digera cu sos tzatziki.

Răzvan ORĂŞANU, contributors.ro

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.