Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Ivo Gheorghiev, preşedintele Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria, a vorbit, în cadrul Universităţii de Vară de la Izvoru Mureşului, despre dificultăţile cu care se confruntă organizaţia pe care o conduce, despre dezinteresul autorităţilor româneşti faţă de cetăţenii ei din afara graniţelor şi despre lipsa fondurilor pentru păstrarea identităţii naţionale.
În Bulgaria trăieşte o comunitate românească de circa 160.000 de români. Pe lângă ei mai sunt câteva mii de aromâni care trăiesc la sud de Sofia, în Blagoevgrad şi Peştera şi o comunitate importantă de rudari vorbitori de limbă română, ca limbă maternă. În această ţară, românii nu sunt recunoscuţi ca minoritate naţională şi nu au niciun fel de instrument de păstrare a identităţii naţionale: nu au şcoală în limba română, nu au biserică în limba română, nu au presă în limba română.
„Întreb eu: unde sunt instituţiile statutului? Şi ştiţi la ce concluzie am ajuns? Că noi nu facem parte din strategia naţională, noi suntem aruncaţi. Îmi asum aceste cuvinte, pentru că pe pielea mea am simţit indiferenţa funcţionarului modern, care se crede că a descoperit apa caldă cu venirea lui la putere. E o nebunie. Această nebunie se întâmplă în România, această nebunie se întâmplă şi în Bulgaria. Cu intrarea aşa-zisă în Uniunea Europeană, speranţele au fost mari şi am luat coşurile mari, dar se pare că nu am reuşit să acoperim nici fundul coşului. Noi suntem traşi la fundul problemei, în Europa cui îi pasă de minorităţi? Haideţi să ne gândim: în Franţa, în Bulgaria, în Grecia, cui? Care spune că minorităţile sunt parte din strategiile naţionale ale statelor respective. (…) Fraţilor din Timoc, cine v-a invitat pe voi la discuţii la Bucureşti de exemplu? Nimeni. (…) De ce venim aici? Unde sunt reprezentanţii statului român, guvernanţii, unde sunt? Aşa se întâmplă la tabăra de vară de la Tuşnad? Pardon. Pe urmă cică ungurii sunt răi. Nu sunt răi, ştiu să îşi stăpânească poporul, ştiu să-şi caute interesele. Ucrainenii nu sunt răi? Nu sunt răi, ei ştiu ce vor. Noi avem o percepţie „ortodoxă” – eu sunt ortodox şi mă doare sufletul – că dacă ne dă o palmă peste falcă, întoarcem şi falca ailaltă, ca să ne doară uniform, ca să nu stăm aşa doar de-ai dracului. Treziţi-vă fraţilor, însăşi imnul României începe cu „deşteaptă-te române”. Unde ai ajuns mă, să-şi bată joc toată Europa, Asia şi toată America de tine, să fii călcat în picioare de proprii tăi stăpâni? (…) Eu sunt un prost venit dintr-o comunitate românească pe care încă o reprezint, dar cât o să fie, nu mai ştiu”, şi-a început expunerea Ivo Gheorghiev, o expunere din care a răzbătut toată dezamăgirea adunată, înfierând indiferenţa ţării-mamă.
Reprezentantul românilor din Bulgaria a atenţionat că „asimilaţia este mare” în statul vecin. Ce fac adversarii noştri? Spun da, noi suntem de acord, dăm drepturile românilor, iar lipsa fondurilor alocate pentru păstrarea identităţii lipsesc.
„Când tovarăşul Eugen Tomac mi-a tăiat banii pentru şcoli, 17 şcoli am avut de sâmbăta şi de duminica în Bulgaria de-a lungul Dunării, de la Balcic până la Timoc şi veneau de la 25 până la 70 de copii în şcoală să înveţe limba română. Tovarăşul Tomac fiind secretar de stat (…) le-a oprit şi ne-a tăiat finanţările. Ştiţi cine ne-a dat 2.000 de euro atunci, aşa în mână, ia mă Ivo şi plăteşte odată profesorii ăştia? Doamna Sânziana Pop. A scos bani din buzunar. Ştiţi că biblioteca românească la Vidin a fost înfiinţată de noi cu sprijinul şi cu donarea de cărţi care nu au mai fost primite niciodată după ce a înfiinţat-o. Tot de doamna Sânziana Pop şi de domnul Claudiu Târziu. Fraţilor, societatea civilă este mai receptivă şi mai sufletească. Statul înseamnă că îi suntem în greutate. Atunci tovarăşii de la împărăţie, haideţi să ne spuneţi direct: nu mai vă vrem, nu mai avem nevoie de voi, faceţi-vă înmormântările şi cât mai repede să terminaţi, că ne sunteţi în greutate. O să zică cineva statul v-a dat bani. Ne-a dat bani de anumite activităţi, în anumite perioade, dar nu cum se cuvine. Cum vă sună suma de 5.000 de euro, de 2.000 de euro, bani de la stat, să menţinem o comunitate într-un stat vecin european? Am scos bani din buzunar ca să continuăm ceea ce am făcut. Zece ani de zile m-am rugat pentru un aer condiţionat la Casa de Cultură Sfânta Teofana Basarab, acolo unde vin copii de la grădiniţă până la studenţi şi doctoranzi, să studieze pentru că se face o limbă română de calitate. (…) Serviciile statului unde sunt? (…) Şi încă ceva: noi nu suntem entuziaşti, noi suntem oameni cu toată mintea, cu toată firea şi în vârstă înaintată, care ne-am dedicat vieţile noastre acolo, în Timocul Sârbesc, în Timocul Bulgăresc pentru păstrarea de neam. (…) Capsularea mentală pe care noi o deţinem ne va duce în prăpastie”.
La finalul intervenţiei sale, doctorul Ivo Gheorghiev a făcut apel la autorităţile române: să nu mai ia decizii care impactează întreaga comunitate de români şi românofili de peste graniţe fără să se consulte în prealabil cu aceştia şi cu reprezentanţii lor.
„Vă rog frumos consultaţi-vă cu noi, nimeni nu înţelege lucrurile mai bine decât noi. Veniţi la o convorbire, faceţi aşa ca o dată la trei luni, odată pe an sau cum vă convine, să avem o întâlnire cu cei care sunt la guvernare, pentru că la ei e puterea şi cât am vrea noi să vorbim, şi de rău, şi de bine, dacă ei zic nu înseamnă că nu. Nu se poate să elaboraţi strategii pe capetele noastre din spatele unui birou”, a concluzionat reprezentantul românilor din Bulgaria.
Duşan Pârvulovic – una dintre principalele figuri ale mişcării pentru drepturile minoritare ale vlahilor din Timoc – spune verde-n faţă că românii din Timoc „nu sunt prea mulţumiţi de ajutorul Guvernului român”.
În Serbia, românii trăiesc în două comunităţi: una în nord, în provincia Voievodina, în jur de 25.000 de români, şi la sud de Dunăre, cu un număr mult mai mare de români.
„Ajutorul e când omul te-nţelege, de-a-mpreună cu tine face o strategie şi te ajută. În Serbia nu se respectă legea care există, nici ea foarte bună. Mulţi prieteni de-ai noştri ne văd, ne aud ce spunem aici prin mediul online, aici ne facem auzită vocea. În Serbia, pentru români este foarte greu să trăiască, în Serbia este dictatură, e foarte greu să fii şi cetăţean sârb şi din punct de vedere economic, dar şi politic. Din păcate, în Serbia nu există alternativă, nu este o politică din umbră care să-i schimbe pe cei care sunt acum la putere, nu se poate vorbi despre o politică europeană, e doar propagandă pro-rusă. Noi, românii din Serbia avem două consilii: Consiliul Românilor – de la care nu primim niciun ajutor – şi Consiliul Vlah, care este sub Guvernul sârb. (…) Dar noi suntem români din sat românesc, vorbim româneşte, cântăm româneşte, jucăm româneşte şi Belgradul râde de noi, ca de un copil sărac fără părinţi pe care la şcoală nu-l bagă nimeni în seamă. Noi suntem copiii săraci în Serbia, n-are nimeni grijă de noi. Nu sunt importante organizaţiile şi partidele, noi am strâns mulţi prieteni, ei sunt importanţi, oameni care ştiu şi lucrează, cu oameni de-aceia putem ajunge la scopul nostru. Noi, românii din Serbia suntem uniţi sub o organizaţie umbrelă, care se numeşte Congresul românilor din Serbia, acolo ne poate găsi şi doamna ambasadoare Davidoiu sau vreun ministru de la Guvern, uşa noastră este deschisă, nu trebuie să bată la uşă, îi aşteptăm”, a explicat Duşan Pârvulovic.
Prof. Univ. dr. Radu Baltasiu, directorul Centrului European pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, spune că în Timoc s-a ajuns în situaţia în care autorităţile sârbe încurajează apariţia unei pseudolimbi, aşa-numita limbă vlahă.
„În momentul în care am încercat să atragem atenţia, la rândul nostru am fost atenţionaţi de către diplomaţii români că nu este momentul, nu este oportun; un laitmotiv cel puţin pe aceste spaţii. Au ajuns oamenii, în special femeile, să nu vorbească limba română, pentru că sunt sancţionate rapid de colegele lor, în consecinţă în multe familii din Timoc copiii vorbesc cât mai puţin limba română. Dacă maternitatea era principalul vector de transmitere a limbii şi civilizaţiei româneşti – era o mândrie pentru bunicile lor să le înveţe limba română, pentru că bunicile erau principala şcoală, mai ales după 1834, odată cu intrarea Serbiei în Timoc, timocenii nu au mai avut liturghie în limba română. (…) O situaţie complexă, complicată şi aproape fără ieşire. Deci, se înregistrează un veritabil regres spre păgânizarea populaţiei româneşti. Spre bucuria şi surprinderea noastră, părinţii de acolo au reuşit să recupereze credinţa ortodoxă din sat cu ajutorul bătrânelor din sat, aşa încât mulţi din sat, inclusiv sârbi, se înmormântează şi se botează cu ajutorul preoţilor români. Faptul că statalitatea românească nu este prezentată ca o instituţie de succes, deşi majoritatea mânăstirilor şi bisericilor, aflate în ruină astăzi în Serbia, au ca întemeietori voievozi şi domni români care s-au încuscrit cu cnezii sârbi, ne-a adus într-o situaţie aproape de o catastrofă ecologică, din care ei nu vor ieşi decât în momentul în care statul român va fi perceput ca instituţie reper şi românitatea de la nordul Dunării va redeveni o mândrie”, susţine prof. univ. dr. Radu Baltasiu.
Consemnare de DANIELA MEZEY
***
Ediţia a XX-a a Universităţii de Vară de la Izvoru Mureşului a fost organizată, în perioada 15-20 august, de Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, Centrul European de Studii Covasna-Harghita (Sf. Gheorghe), cu binecuvântarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei. Gazdele sunt ca întotdeauna comuna Voşlăbeni şi Complexul Sportiv Naţional Izvoru Mureşului.
Vineri, în cadrul lucrărilor au fost dezbătute temele: Integrarea imediată a R. Moldova în UE prin reunirea cu România. Cine şi de ce se opune? Evoluţii geopolitice în spaţiul de la est de Prut şi interesul naţional românesc; Consecinţe pe termen mediu şi lung ale declinului demografic al populaţiei celor două state româneşti, o problemă de securitate naţională. Ce este de făcut?; Diaspora românească între revenirea acasă şi păstrarea identităţii naţionale; Ce face statul român pentru Diaspora românească.
Sâmbătă, în cadrul universităţii de vară au fost abordate temele: Politica partidelor parlamentare şi a instituţiilor de stat faţă de românii de pretutindeni şi faţă de românii din zonele multietnice şi pluriconfesionale din România; Perspective ale legislaţiei europene în privinţa drepturilor minorităţilor naţionale; Strategii de solidaritate româno-română, în preocupările administraţiei publice, a partidelor politice şi a societăţii civile; Iluzia politică şi era tehnocraţiei; Renaşterea oieritului prin transhumanţa culturală.
