Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Unul dintre aforismele cele mai cunoscute despre Istorie are o dublă paternitate. La remarca lui Georg Friedrich Hegel că, în ipostazele sale importante, „Istoria tinde să se repete de două ori”, cinicul Karl Marx, fie iertat, a comentat: „Istoria se repetă; prima oară ca tragedie, a doua oară ca farsă”.
Că aşa este, o dovedeşte faptul că la Târgu-Mureş, oraşul care la 20 martie 1990 a trecut prin teribila încercare a unei ciocniri interetnice, în după-amiaza zilei de duminică, 27 decembrie 2015, într-o zonă centrală a municipiului, a avut loc, cu aprobarea autorităţilor locale (!), o manifestaţie de susţinere a lui Beke István-Attila de către membrii şi simpatizanţii Mişcării de Tineret 64 de Comitate (HVIM). După cum se cunoaşte, acesta este liderul din Târgu-Secuiesc al HVIM şi a fost arestat preventiv pentru că intenţiona să detoneze un dispozitiv exploziv în timpul manifestaţiei organizate de 1 Decembrie, ziua naţională a României, la Târgu-Secuiesc.
În ceea ce priveşte caracterul Mişcării de Tineret 64 de Comitate, el reiese cât se poate de clar dintr-un material realizat de ziaristul Sipos Zoltán şi publicat la 2 iunie 2014 pe transindex.ro, cel mai important portal de informaţii în limba maghiară din România: „Violenţa este un mijloc legitim pentru membrii Mişcării de Tineret 64 de Comitate (HVIM) care se organizează fără îndrumare de la centru, fiind în general alcătuită din celule de acţiune independente. (…) O acţiune nu poate fi exagerat de radicală. Nu există aşa ceva. (…) În timp ce mainstream-ul doreşte să cucerească autonomia Pământului Secuiesc doar prin mijloace paşnice, liderul principal al HVIM pentru Transilvania afirmă că trebuie să se păşească pe drumul faptelor, totul trebuie cucerit fizic, fără sânge nu se poate (sic!)”.
Manifestaţia de la Târgu-Mureş a Mişcării de Tineret 64 de Comitate a avut loc în contextul în care se împlinesc 26 de ani de la uciderea bestială, la „revoluţie”, a colonelului Dumitru Coman, la Odorheiu-Secuiesc, a maiorului Aurel Agache, la Târgu-Secuiesc şi asasinarea la Bucureşti a luptătorilor USLA din grupul Trosca.
Spre dezamăgirea organizatorilor şi, probabil, spre uşurarea celor care au aprobat manifestaţia, la ea au participat vreo 40-50 de persoane care au contestat vehement decizia din 22 decembrie a Curţii de Apel Bucureşti. Aceasta, invocând „soliditatea probelor administrate în dosar”, a dispus prelungirea cu 30 de zile a arestului preventiv în cazul lui Beke István-Attila”.
Decizia a fost pronunţată după o perioadă în care fanii lui Beke din câteva oraşe din „secuime” continuă să iasă în stradă susţinând că acesta e nevinovat şi că totul e o înscenare (?!). Ce-i drept, în general participă la manifestaţii oamenii de rând, pentru că politicienii maghiari au preferat să stea deoparte, „simpatizând” mai degrabă din vârful buzelor cu grupurile de protestatari. În mod evident, ceea ce-i opreşte să se expună frontal în cazul lui Beke István-Attila este intuiţia că, în perspectivă, faptul de a te fi exprimat în favoarea unei persoane faţă de care există dovezi că se face vinovată de acte ce pot fi asociate terorismului, nu va produce o bună impresie, nici în ţară, nici în Ungaria şi nici în Europa.
Ca jurnalist şi martor al dramaticelor evenimente din martie 1990 de la Târgu-Mureş, m-a interesat să merg la Târgu-Secuiesc pentru a vedea pe viu un astfel de protest. Am fost acolo, în a doua săptămână a lunii decembrie şi trebuie să spun, fără nici un fel de reţinere, că am resimţit acut că acţiunea de contestare a deciziilor date de judecătorii de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bucureşti şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către susţinătorii lui Beke István Attila, nu este un lucru de bun augur.
Cum se poate oare explica faptul că cineva – chiar fiind un om cumsecade, harnic şi cinstit, aşa cum sunt cei mai mulţi dintre secui – să pună la îndoială, în ciuda evidenţelor, decizia unor judecători doar invocând faptul că Beke István Attila este un „om bun şi fără antecedente penale”? Ca şi cum absenţa antecedentelor penale ar putea fi invocată ca o performanţă… Sau, cum se poate invoca – aşa cum a făcut şi Beke István-Attila – că totul a vrut să fie o simplă glumă?
Faptul că în comunicatele DIICOT se face referire la procurarea mijloacelor şi instrumentelor necesare confecţionării dispozitivului exploziv improvizat care urma să fie detonat în public, exprimarea inechivocă a intenţiei de a crea în acest fel o stare de panică în rândul populaţiei, folosirea unui limbaj conspirat cu privire la dispozitivul care va crea această panică – aşa-numita „pizza” – arată că există probe indubitabile în dosarul cauzei. De reţinut însă nuanţa: Beke István-Attila nu a negat că nu ar fi luat parte direct la toată această acţiune încă de la începutul ei, pretinde însă că a fost doar o… glumă!
Ca să ne lămurim, surse apropiate anchetei arată că în motivarea instanţei se precizează foarte clar că „În cursul zilei de 10.10.2015, pe raza judeţului Covasna, a avut loc o întâlnire, înregistrată ambiental, a mai multor membri HVIM, pe parcursul căreia s-a propus amplasarea şi detonarea unui dispozitiv exploziv improvizat pe timpul desfăşurării manifestaţiei prilejuite de sărbătorirea zilei de 1 Decembrie 2015 pe raza localităţii Târgu-Secuiesc. Pe parcursul respectivei întâlniri s-a convenit ca dispozitivul să fie realizat de inculpatul Beke István, care se pricepe la electronică, prin utilizarea unui fitil care «ar face să se aprindă 3-4 petarde simultan», că «mai trebuie doar o baterie» şi care a afirmat că de pe telefonul mobil poate accesa camera video amplasată în exteriorul magazinului său situat în centrul localităţii Târgu-Secuiesc şi că va putea urmări marşul de ziua naţională a României şi detona dispozitivul exploziv improvizat de la distanţă «chiar dacă va fi plecat din localitate cu familia»”.
Şi atunci, cum se explică perseverenţa cu care susţinătorii „artificierului cel glumeţ” din Târgu-Secuiesc pretind că e inocent?
Multe dintre detaliile tehnice privitoare la obiectele identificate şi ridicate cu ocazia percheziţiilor efectuate în cazul lui Beke István-Attila au fost făcute publice, cum ar fi cele despre articolele pirotehnice din categoriile II şi III a căror deţinere este interzisă persoanelor care nu au calitatea de pirotehnicieni. Beke, care nu avea această calitate, a achiziţionat materialele explozive, 400 de bucăţi (!), de la o firmă din Timişoara, cu încălcarea Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive. Acesta a cumpărat, de asemenea, şi un dispozitiv de iniţiere şi temporizare pe o durată de maxim 24 de ore a impulsurilor electrice de 12 V, care putea fi folosit la declanşarea exploziei. Toate acestea spun multe chiar şi unui profan în ale actelor teroriste, cum îmi pun speranţa că suntem cât mai mulţi dintre noi.
Proba forte, care există la dosarul cauzei, arată că „din materialele explozive găsite se putea fără tăgadă crea un dispozitiv a cărui amorsare s-ar fi dovedit mortală pentru persoanele aflate în apropierea exploziei, lăsând la o parte starea de panică ce putea fi indusă”.
În această ordine de idei, instanţa a reţinut că „La data de 23.11.2015, organele de poliţie din cadrul IPJ Timiş au efectuat un control la SC DENNY B SRL Timişoara în conformitate cu prevederile Planului Naţional de AcţiuneFoc de Artificii 2015-2016, ocazie cu care s-a constatat faptul că, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, SC DENNY B SRL Timişoara a comercializat către persoana fizică neautorizată Beke István-Attila un număr de 20 cutii conţinând 400 bucăţi articole pirotehnice cod FP3”.
Urmărirea penală a materializat probator faptul că materiile explozive clasa articole pirotehnice având codul de produs FP3 se încadrează în categoria a III-a, fiind interzise la deţinere persoanelor fizice şi juridice care nu au calitatea de pirotehnicieni, iar „nivelul de risc al acestei categorii de articole pirotehnice se evaluează atât prin raportare la cantitatea de materie explozivă pe unitatea de produs, ci mai ales prin prisma numărului ridicat de astfel de produse (400 bucăţi) în compoziţia cărora intră materii explozive cu efect fugas puternic şi care ar putea fi utilizată în realizarea unui dispozitiv exploziv improvizat (DEI) de mare putere”
În „traducere”, efectul fugas este efectul undei de şoc care se manifestă în urma exploziei şi ale cărei consecinţe sunt mult mai dăunătoare decât efectul schijelor împrăştiate de explozie. Pirotehnicienii cu care am stat de vorbă au fost de părere că efectuarea demonstrativă în poligon a exploziei unei cantităţi de 400 de articole pirotehnice de tip FP3 de către autorităţile competente ar fi curmat orice încercare de ducere în derizoriu a „glumei” ce urma să aibă loc la Târgu-Secuiesc, efectele fiind devastatoare.
Desigur, se poate spune că dezvăluirea DIICOT privind tentativa de atentat terorist în chiar ziua sărbătorii naţionale a României nu a fost cea mai fericită idee. Dar, până la urmă, ce ar fi trebuit să facă autorităţile? Să aştepte să vadă cine râde la urmă sau să oprească „zâmbetul” din faşă?
Scandalul atentatului de la Târgu-Secuiesc scoate la iveală şi un alt aspect şocant: în România oricine poate, cu un simplu click, să comande on-line dispozitivele pirotehnice capabile să fie întrebuinţate la confecţionarea, amorsarea şi declanşarea unui dispozitiv exploziv!
Din fericire, manifestaţia organizată de Mişcarea de Tineret 64 de Comitate la Târgu-Mureş a fost un mare fâsz. Se poate totuşi pune întrebarea: cunoscând faptul că în 10 martie 2014, marşul organizat de HVIM în localitate a degenerat în violenţe, în cursul cărora au fost răniţi jandarmi, de ce a fost aprobată într-un context evident încordat o manifestaţie a celor care susţin „nevinovăţia” lui Beke István-Attila?
Nu încape îndoială că incompetenţa, oportunismul şi, nu în ultimul rând, impotenţa politicienilor români, îndeosebi în ultimele două decenii, au contribuit decisiv la instaurarea unul fel de co-suveranitate româno-ungară în unele judeţe aflate în chiar centrul României. Totuşi, cum şi de ce s-a ajuns ca în România să zburde nu numai organizaţii iredentiste, revizioniste, ci şi unele evident teroriste ca HVIM?! Adică din acelea care sunt structurate în celule care acţionează independent, după modelul Al Qaeda, şi organizează tabere paramilitare…
Prelungirea acestei stări de lucruri anormale poate să amorseze transformarea scandalului Beke într-o bombă cu explozie întârziată, să rupă încă o dată crusta de pe rana provocată României de tragicele evenimente din martie 1990 la Târgu-Mureş. Ar fi bine dacă am lăsa, în sfârşit, această rană să se vindece şi să se cicatrizeze. Pentru că, oricum, chiar şi vindecate, cicatricele cresc o dată cu trupul.
DORIN SUCIU
