Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

O stradă din Bilbor se va numi Octavian Codru Tăslăuanu | Informația Harghitei - jurnal independent
duminică , 25 februarie 2024
Home » Cultură » O stradă din Bilbor se va numi Octavian Codru Tăslăuanu
O stradă din Bilbor se va numi Octavian Codru Tăslăuanu
dav

O stradă din Bilbor se va numi Octavian Codru Tăslăuanu

În urmă cu 146 de ani, la 1 februarie 1876, în Bilbor, astăzi în judeţul Harghita, atunci în Comitatul Ciuc, Plasa Tulgheş, în familia preotului Ioan şi Anisia Tăslăuanu, s-a născut cel de-al doilea dintre cei 11 copii ai familiei, primul băiat Octavian Codru, care avea să devină, peste ani, publicist, scriitor şi om politic, una dintre puţinele personalităţi româneşti din zona Topliţei care au avut o contribuţie importantă la înfăptuirea Unirii de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia.

Şi în acest an 2022, la Bilbor, „satul frumos ca-n poveşti, aninat pe crestele Carpaţilor”, situat la peste 1.100 metri altitudine, la început de februarie, într-un peisaj de iarnă frumoasă, s-au aniversat cei 146 de ani de la naşterea lui Octavian Codru Tăslăuanu, prin cea de-a XV-a ediţie a Colocviilor Naţionale ,,Octavian Codru Tăslăuanu pe coordonatele timpului”, organizate de Primăria şi Consiliul Local Bilbor, Şcoala Gimnazială „O.C. Tăslăuanu” Bilbor şi Parohia Ortodoxă Română Bilbor.

Sesiunea de comunicări ştiinţifice şi referate s-a desfăşurat într-un cerc mai restrâns faţă de ediţiile anterioare datorită restricţiilor impuse de coronavirus prezente şi pe aceste meleaguri româneşti.

Înainte de dezbateri, părintele protopop Dumitru Apostol şi părintele Dragoş Cojocar au săvârşit o slujbă de pomenire a distinsului profesor Vasile Stan, promotorul şi unul dintre principalii organizatori a manifestărilor ştiinţifice şi culturale de la Bilbor, dedicate naşterii lui Octavian Codru Tăslăuanu, devenite colocviu naţional, plecat prea devreme la cele veşnice, şi au binecuvântat manifestările din 2022.

Primarul comunei Bilbor, Ilie Daniel Hângan,după ce a urat un bun-venit oaspeţilor Bilborului, a citat din articolul ,,Octavian C. Tăslăuanu şi Luceafărul – câteva precizări” scris de Ion Agârbiceanu şi publicat în revista Luceafărul din decembrie 1942, după moartea scriitorului, în care se aminteşte despre ultimele rânduri scrise de O.C. Tăslăuanu în revista Luceafărul, unde sugera, printre rânduri, că ar mai avea unele lucruri de spus, pe cari atunci nu le putea spune: „…Lui n-o să-i mai pese de discuţiile în jurul înfiinţării şi conducerii Luceafărului. De-acum îi repugnă orice polemică şi nu mai vrea să ia cunoştinţă de ea. Nici de altele, mai substanţiale, cari ne agită pe noi sau lumea. El a trecut în împărăţia unde nu mai sunt controverse, pentru că Adevărul străluceşte ca un vecinic Soare şi împrăştie toate umbrele, toate îndoielile, care întunecă şi ne zbuciumă viaţa noastră. Din drumul spre Existenţă, el a trecut înaltul prag în însăşi existenţa fiinţei spirituale, în vecinicie…”.

Prof. Mihaela Vîlcan, director al Şcolii Gimnaziale „O.C. Tăslăuanu” din Bilbor, a moderat lucrările sesiunii şi l-a invitat la cuvânt pe distinsul profesor Ilie Şandru, care are marele merit de a-l fi adus pe Octavian Codru Tăslăuanu în actualitate în anul 1976, pentru prima dată după moartea acestuia, prin organizarea aniversării centenarului naşterii lui Octavian Codru Tăslăuanu, prin organizarea unei sesiuni naţionale de comunicări ştiinţifice şi alte manifestări, la Topliţa, iar la Bilbor s-a desfăşurat o mare adunare omagială. Cu această ocazie, Ilie Şandru a coordonat apariţia volumului comemorativ din anul 1978 ,,Octavian C. Tăslăuanu”, apărut sub egida Comitetului pentru cultură şi educaţie socialistă Harghita.

Apoi Ilie Şandru a publicat volumul „Pe urmele lui Octavian Codru Tăslăuanu”, în anul 1997, la Editura „Petru Maior” din Târgu Mureş, ca în anul 2012 să publice ediţia a II-a revăzută şi adăugită a aceluiaşi volum la Editura ,,Nico” din Târgu Mureş.

Ilie Şandru a mai publicat zeci de articole şi studii despre viaţa şi activitatea lui Octavian Codru Tăslăuanu.

Cu modestia ce-l caracterizează, Ilie Şandru a scos în evidenţă faptul că ce a avut de spus despre Octavian Codru Tăslăuanu a spus în volumele amintite şi în numeroasele studii şi articole, dar mai ales în cele două romane ale sale, în care Octavian Codru Tăslăuanu este erou. A mai precizat că se bucură că activitatea lui a fost continuată de un fiu al Bilborului, lector univ. dr. George Bogdan Tofan, pe care-l felicită pentru ce a realizat şi poate vor urma şi alţii care să scrie despre Octavian Codru Tăslăuanu.

Prof. dr. Dorel Marc, cercetător ştiinţific, şi Livia Marc, muzeograf, ambii la Muzeul Judeţean Mureş, au prezentat comunicarea „O.C. Tăslăuanu şi începuturile muzeografiei transilvane la Muzeul Asociaţiunii ASTRA din Sibiu. Valorizarea patrimoniului etnografic al Bilborului în trecut, prezent şi viitor”.

Din lucrarea prezentată reiese faptul cunoscut de puţini că Octavian Codru Tăslăuanu a avut o contribuţie foarte importantă la întemeierea Muzeului Asociaţiunii ASTRA din Sibiu, prin organizarea colecţiilor din punct de vedere ştiinţific, după o documentare amplă la muzeele din Austria, Ungaria şi Germania.

Tăslăuanu a poposit şi în zona noastră în mai multe localităţi, unde a făcut cercetări şi de unde a achiziţionat piese muzeistice de valoare. A colaborat foarte bine cu intelectualitatea satelor. A fost la Joseni, Bicaz, Corbu, Ghimeş, Sărmaş, Tulgheş, Voşlăbeni, inclusiv la Bilbor.

Din Bilbor au fost colecţionate 61 de obiecte (batiste, blide, cămăşi femeieşti, cămăşi bărbăteşti cu şi fără poale, covoare, modele de cămăşi şi de cusături, ansamblu de port ţărănesc, de la încălţăminte până la acoperământ) care s-ar putea vedea, probabil, într-o expoziţie itinerantă, care se poate organiza şi la Bilbor.

Dorel Marc a venit cu o propunere interesantă pentru autorităţile locale din Bilbor, crearea unui muzeu al comunei. Practic, să se continue ceea ce a început regretatul profesor Vasile Stan, promiţând tot sprijinul ştiinţific. Este vorba despre Casa – muzeu care trebuie să prezinte neapărat o cameră, cum se spune, „de mândrit”, de oaspeţi, cu interior ţărănesc, cu mobilierul specific, cu ţesăturile specifice Bilborului, iar alte camere, dacă sunt, să fie amenajate cu obiecte de uz gospodăresc, după o logică ştiinţifică.

Pentru partea ocupaţională, care nu poate fi îngrămădită în casă, ar fi bine dacă s-ar achiziţiona o şură şi un grajd vechi, pentru ca gospodăria ţărănească să fie completă.

Prof. Marioara Angelica Stan a prezentat comunicarea ,,Octavian Codru Tăslăuanu despre personalitatea lui Octavian Goga”.

Octavian Codru Tăslăuanu scria: „Nimeni din câţi au avut parte să lucreze cu Goga şi să se bucure de prietenia lui în epoca antebelică nu l-a cunoscut mai îndeaproape ca mine şi nu l-a preţuit mai mult”.

Din lucrare reiese că existenţa lui Octavian Goga se confundă în mare parte cu activitatea revistei „Luceafărul” la Budapesta, iar pentru Goga, Tăslăuanu a fost mai mult decât un prieten, fiind în acelaşi timp confident, protector şi sfătuitor al poetului. „Eu îl socoteam sufleteşte mai apropiat decât pe un frate cum nu există jertfă pe care nu aş fi făcut-o pentru dânsul fără să îmi ceară” – scrie Tăslăuanu în memorialistica lui.

În 1939, la un an de la moartea poetului, apare cartea lui Tăslăuanu „Octavian Goga – amintiri şi contribuţiuni la istoricul Luceafărului”, în care este descrisă plastic şi real prietenia lui Tăslăuanu cu Goga.

Tăslăuanu este cel dintâi editor al operei lui Goga, volumul cu care a debutat poetul văzând lumina tiparului în tipografia Luceafărului, volum care i-a adus faima de mare poet, de autentic talent literar, în care poeziile „Oltul”, „Plugarii”, „Dascălul”, „Rugăciune”, „Clăcaşii” şi altele reprezintă esenţa lirică a creaţiei sale.

Prima relatare despre poet datează din toamna anului 1902, anul primei lor întâlniri, când Goga a sosit la Budapesta alături de alţi studenţi. Tăslăuanu remarcă: „Eu şi cu Goga devenisem Castor şi Polux, nedespărţiţi, înfrăţiţi sufleteşte de o revistă care avea să lase o dâră de lumină pe ceriul culturii româneşti…”.

Tăslăuanu se preocupă mai mult de latura spirituală a personalităţii lui Goga şi mai puţin pe trăirile din viaţa personală: „Între viaţa lui de toate zilele şi creaţiunile sale poetice, deşi se pot stabili oarecare înrudiri şi influenţe, totuşi, cred că este o pierdere de vreme să se stăruie cu dinadinsul asupra tainei inspiraţiilor poetului”.

Tăslăuanu, înzestrat cu un simţ critic remarcă: „…creaţiile lui Goga trebuie să fie cercetate atent şi evaluate sub aspecte noi, care să depăşească miezul îngust al subiectelor naţionale deoarece el este un poet mult mai bogat în idei şi sentimente decât l-au înfăţişat până acum critici şi istorici literari”.

Fără a fi lipsit de modestie, Tăslăuanu crede cu sinceritate că, scriind aceste amintiri despre tovarăşul de viaţă al tinereţii lui, face un serviciu literaturii, cu atât mai mult cu cât epoca budapestană a poetului este ştiută în amănunt doar de el, aceasta fiind epoca de formare hotărâtoare pentru destinul său poetic.

Lector univ. dr. George Bogdan Tofan – Universitatea „Vasile Goldiş”, Arad, Extensia Universitară Baia Mare,care a îngrijit colecţia memorialistică „Octavian Codru Tăslăuanu – Spovedanii I-XV” 3 volume, urmând să apară şi al patrulea volum, în comunicarea „Aspecte inedite din viaţa şi opera lui Octavian C. Tăslăuanu”aduce aspecte, într-adevăr, inedite, despre viaţa şi opera lui Octavian Codru Tăslăuanu. Se referă la faptul că în volumul comemorativ, apărut în anul 1978, data morţii scriitorului a apărut greşit, 22 octombrie, în loc de 23 octombrie 1942 şi că în acest an se împlinesc 80 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Octavian Codru Tăslăuanu.

Apoi, apreciază faptul că, anul trecut, lui Octavian Codru Tăslăuanu i s-a acordat, post mortem, titlul de „Cetăţean de Onoare” al comunei Bilbor şi că s-au reabilitat cele două busturi ale scriitorului, de la Topliţa şi Bilbor, dar că mai sunt de făcut şi alte lucruri la fel de importante, în ceea ce priveşte această mare personalitate a Bilborului şi se referă la necesitatea edificării unui muzeu etnografic local, cu un punct memorialistic Octavian Codru Tăslăuanu. De asemenea, propune reabilitarea mormintelor familiei Tăslăuanu, care acum zac în „părăginire” şi speră că în 6-7 ani să fie complet refăcute.

Propune ca în municipiul Topliţa, în cartierul Măgheruş, „o uliţă”, nu o stradă, să poarte numele Octavian Codru Tăslăuanu.

O altă problemă cu care Tofan nu este de acord şi pe care o consideră nelalocul ei este legată de denumirea oficială a liceului din cartierul Cornişa din Topliţa, „Liceul Teoretic O.C. Tăslăuanu”, aceasta pentru că o instituţie nu se denumeşte folosind prescurtări de nume a unei personalităţi, iar dacă s-ar realiza un sondaj cu elevii de la gimnaziu şi continuând cu cei de la liceu, întrebându-i ce înseamnă aceste două iniţiale „O” şi „C”, este convins că „marea majoritatea vor ridica din umeri”. Afirmă că aceeaşi situaţie se află şi la şcoala gimnazială din Bilbor.

Tofan face observaţia că în cimitir, pe cruci, sunt greşiţi anii de naştere, atât ai preotului Ioan cât şi a preotesei Anisia.

Tofan mai precizează că Octavian Codru Tăslăuanu s-a născut la ora două dimineaţa şi că prima dată l-a ţinut în braţe Teodora Stan, care locuia „undeva în „Boorie”.

Ca orice intelectual din perioada interbelică, Tăslăuanu a murit sărac şi de aici s-a răspândit foarte repede zvonul cum că el ar fi fost înmormântat prin colectă mână de la mână a prietenilor şi a cunoscuţilor.

Ulterior s-a descoperit că nu a fost adevărat.

Primarul comunei Bilbor confirmă că o stradă din Bilbor se va numi Octavian Codru Tăslăuanu.

Prof. Mihaela Vîlcan a prezentat comunicarea „Octavian Codru Tăslăuanu şi spiritualitatea nepătrunsă a Cosmosului”.

În acest sens a făcut referire la volumul I din „Spovedanii”, din capitolul Satul meu – Amintiri din copilărie şi tinereţe – Copilăria, textul intitulat Sufletul. Într-o zi de vară scriitorul mărturisea că a trăit o clipă rară, când se simţea una cu pământul şi cu văzduhul ce-l împrejmuieşte: „Parcă nu eram om, ci atom, rupt din lumea fără de sfârşit a Cosmosului… grozavă suferinţă şi umilinţă e neputinţa asta omenească”.

Tăslăuanu doreşte să cunoască marile mistere ce-l înconjoară. Fiind singur pe malul Mării Negre, şi-a dat seama că dorul îl duce departe, tocmai în satul natal, leagănul copilăriei. Atunci i s-a părut ciudat că s-a născut într-un sat din vârful munţilor şi nu în altă parte. Atunci Tăslăuanu a încercat să înţeleagă sensul vorbelor „întâmplare” sau „hazard”, considerând că sunt doar „haine verbale ale ignoranţei noastre”, amintindu-şi de simplitatea şi înţelepciunea resignată a ţărănimii „aşa ţi-a fost scris”. De asemenea, Tăslăuanu afirmă că marea şi sufletul sunt veşnice.

Autoarea comunicării susţine că Tăslăuanu, ajungând la ideea că „viaţa este o prelungire sub alt aspect al materiei”, îşi pune întrebarea „Ce este sufletul?”. Ajunge la concluzia că „sufletul nostru este legat de ţărâna terestră, iar mediul geografic îl influenţează în manifestare”.

Mihaela Vîlcan concluzionează că: „Tăslăuanu a fost fascinat de înălţime încă din copilărie, deşi mai târziu şi-a dat seama că pe înălţimi se ajunge cu multă trudă, iar idealismul a rămas temelia lumii sale sufleteşti, oricâte decepţii a îndurat, pământul părându-i-se o casă a spiritualităţii din Cosmos… Octavian Codru Tăslăuanu a disecat spiritualitatea nepătrunsă a Cosmosului, folosindu-se de o cultură bogată, dovedind stăpânirea fenomenului filozofic al ştiinţelor exacte fizică, chimie, al istoriei, al religiei creştine, folosindu-se de talentul literar deosebit pentru a zugrăvi sufletul satului natal, accentuând pe frumosul din interiorul nostru, dar şi frumosul pe care îl putem descoperi în tot ceea ce ne înconjoară”.

Mihail Avram, consilier local al comunei Bilbor, şi-a intitulat expunerea „De la mit la realitate”.

Atât a fost de interesantă comunicarea lui Mihail Avram, încât redau cele mai importante pasaje:

„Mă refer la cea dintâi dragoste a lui Octavian Codru Tăslăuanu. Aici a fost un secret de familie a preotului Ioan Tăslăuanu, tatăl lui Octavian. Spun că de la vârsta de 5 ani prima lui dragoste a fost străbunica mea Avram Măria lui Iftime, Măriuca lui Iftime, aşa era recunoscută în comuna Bilbor, fapt care s-a materializat din fructul dragostei lor, mai târziu. Dumnealui a plecat la studii la o vârstă fragedă, iar în urma dragostei lor a rezultat Avram Mihăilă, care a fost bunicul meu. Acest secret s-a ţinut din generaţie în generaţie, până înainte ca Octavian să moară. Am întrebat-o pe bunica mea, aveam 24 de ani: Bunico, cine a fost tata lui bunicu?, şi mi s-a răspuns că: A crescut fără tată. Dar, să nu spui nimănui – aşa mi-a spus soacră-mea înainte să moară – că a fost copilul lui Octavian Codru Tăslăuanu”.

Preotul Ioan Tăslăuanu, după naşterea bunicului meu, a ajutat-o material pe străbunica, cât a putut, până la o anumită vârstă, când a crescut mai mare, lucruri care nu sunt cunoscute.

Ba s-a mai lansat un zvon de către preot, pe atunci fiind duhovnicul străbunicii mele, că ar fi copilul unui militar, pentru că era o unitate de grăniceri în comuna Bilbor, şi că ar fi copilul lui. Cu toată treaba aceasta, lumea ştia că a fost copilul acelui grănicer. Ceea ce nu este adevărat.

Cert este că a rămas o afinitate a familiei Tăslăuanu faţă de familia bunicului meu.

Mai târziu, când venea Octavian Codru Tăslăuanu la Bilbor, întotdeauna străbunica mea, într-un costum popular frumos, era invitata lui la familia fratelui său, Cornel Tăslăuanu. Străbunica mea nu lipsea niciodată de la acele întâlniri care le avea cu Octavian.

Tăslăuanu a aflat mult mai târziu acest adevăr, fiind secret.

Acum, venind în faţa dumneavoastră, am divulgat acest secret. Era culmea ca Tăslăuanu să scrie în carte aşa ceva.

Dacă vă uitaţi la pagina 182 din volumul Spovedanii I-IV, îngrijit de domnul lector univ. dr. Bogdan Tofan, la Cea dintâi dragoste, de acolo se înţelege totul.

Şi tatăl meu a avut o idilă cu fiica lui Cornel, fratele lui Octavian, care s-a numit Stela, şi care a decedat acum doi ani. Tatăl meu voia să se căsătorească cu ea. Tatăl Stelei, Cornel, nu a lăsat-o să se căsătorească cu tatăl meu, ţinând acest secret. Motivul ca să nu se căsătorească cu tatăl meu era pentru că, în realitate, cei doi tineri erau veri dulci şi nu se putea realiza această căsătorie.

În plus s-a înfiripat o prietenie foarte mare între Cornel Tăslăuanu şi tatăl meu, care s-a numit tot Mihăilă şi a lucrat în cadrul Primăriei Bilbor, de care casa lui Cornel era foarte aproape. Înainte să moară Cornel Tăslăuanu, nu a accept pe nimeni care să-i ţină lumânarea, decât numai pe tatăl meu. A mers soţia lui, l-a anunţat, tatăl meu i-a ţinut cu mâna stângă capul şi atunci Cornel i-a spus Fiule şi a murit!

I-a spus Fiule pentru că trebuia să-i fie ginere, dacă nu era verişor primar cu fiica lui, Stela”.

Sesiunea de comunicări s-a încheiat cu un program artistic prezentat de membrii Asociaţiei „Filantropia” din Bilbor şi de elevi ai Şcolii Gimnaziale „O.C. Tăslăuanu” Bilbor. Tinerii artişti au prezentat un scurt program folcloric alcătuit din cântece populare şi jocuri locale. I-au delectat pe cei prezenţi, cu cântecele lor, Codruţa Cheţan şi Alexandra Ţifrea. Instructori ai acestei formaţii artistice sunt preotul Dragoş Cojocar şi maestrul coregraf Nicu Cif.

Manifestările dedicate împlinirii a 146 de ani de la naşterea lui Octavian Codru Tăslăuanu s-au încheiat, în grădina bisericii, la bustul lui Octavian Codru Tăslăuanu din centrul comunei Bilbor, unde s-a săvârşit o slujbă de pomenire, iar participanţii au depus o coroană de flori.

VASILE GOTEA

Comentarii:

comentarii

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.