„Mâncarea Franciscanilor, scrisă întâi în Mănăstirea din Ciuc în A.D. 1693” – tradusă şi în limba română | Informația Harghitei - jurnal independent
miercuri , 12 iunie 2024
Home » Cultură » „Mâncarea Franciscanilor, scrisă întâi în Mănăstirea din Ciuc în A.D. 1693” – tradusă şi în limba română
„Mâncarea Franciscanilor, scrisă întâi în Mănăstirea din Ciuc în A.D. 1693” – tradusă şi în limba română

„Mâncarea Franciscanilor, scrisă întâi în Mănăstirea din Ciuc în A.D. 1693” – tradusă şi în limba română

  • O carte care se recomandă de la sine, promovând reţete vechi de peste trei secole, potrivite la fiecare vreme a anului, gustul autentic, bună pentru trup şi pentru suflet deopotrivă

Ordinul romano-catolic călugăresc franciscan (în latină „Ordo Fratrum Minorum”, „Ordinul Fraţilor Mici” în traducere în limba română) este principala ramură a ordinelor franciscane. Sediul provinciei române a Ordinului Franciscan este la Cluj, iar principala Mănăstire – la Şumuleu Ciuc.

Potrivit cronicarilor, franciscanii s-au aşezat la Şumuleu în urmă cu 600 de ani, acolo fiinţând o Mănăstire Franciscană încă de la mijlocul secolului al XV-lea. Era una dintre cele mai mici şi mai îndepărtate, importanţa ei având să crească semnificativ după Reforma Religioasă, ea rămânând singura Mănăstire Franciscană şi, timp de 160 de ani, singurul centru catolic din zonă pentru credincioşii catolici din Moldova şi din Transilvania.

Pe lângă Mănăstirea Franciscană a fost înfiinţat şi a funcţionat un atelier de tipărirea cărţilor, precum şi o legătorie, toţi lucrătorii fiind călugări. Graţie acestora, franciscanii de la Şumuleu Ciuc au realizat o colecţie bogată de volume religioase cu valoare documentară şi artistică. Tot aici se tipăreau manuale pentru elevi, în special pentru cei care învăţau la şcoala care funcţiona pe lângă Mănăstire, al cărei urmaş este astăzi Liceul Teologic Romano-Catolic „Segítő Mária” Miercurea-Ciuc.

Ordinele franciscane urmează şi astăzi regula proprie formulată de creatorul lor, Francisc de Assisi, în vremea acumulării medievale de capital acesta impunând pentru ordinul său regula sărăciei, promovând conceptele de egalitate şi de frăţietate, rămânând în cadrul bisericii ca parte constitutivă activă a acesteia şi continuând să promoveze miracolul mărturiei simple, însufleţită de bucuria credinţei, trăind dragostea evanghelică şi dând în acelaşi timp lumii oameni remarcabili de cultură şi nu numai.

Cartea „Mâncarea Franciscanilor – scrisă întâi în Mănăstirea din Ciuc în A.D. (în latină Anno Domini, în traducere Anul Domnului – n.a.) 1693”, apărută în decembrie anul trecut la Editura Csíkszereda – Miercurea-Ciuc în limba maghiară, tradusă anul acesta şi în limba română, se circumscrie aceloraşi principii.

„Privit dintr-o perspectivă laică, poate că este doar un manuscris prăfos, vechi de sute de ani, care conţine poate şi mâncarea noastră preferată. Însă dacă-l privim cu ajutorul unor ochi şi mâini atente, de profesionist, nu avem cum să nu apreciem şi să ne minunăm şi mai mult de cultura gastronomică variată, modestă şi cu toate acestea exigentă a regiunii şi a strămoşilor noştri. (…) În introducerea manuscrisului original, oarecum în dedicaţia acestuia, se pot citi următoarele: «Iată de ce, bunule cititor, dacă această cărticică îţi este pe plac, arată-i bunăvoinţă, foloseşte-o practic şi fii sănătos». Îmi doresc ca fiecare dintre cei interesaţi să răsfoiască, într-o stare de spirit bună şi mai ales sănătos fiind, această publicaţie şi să pregătească felul sau felurile trainice, «stimulente pentru ochi şi gură», care, în timp ce hrănesc trupul, servesc şi sfinţirii sufletului”, a consemnat Fratele Erik Urbán, ministru oficial al Ordinului Franciscanilor Minori.

„Masa este servită!”

„Ce fel de masă poate fi preparată din ouă? Chişleagul se bea sau se mănâncă? De ce trebuie presărată cu condimente pâinea muiată în vin cu miere? Asemenea limbii noastre, cultura gastronomică transilvăneană-secuiască s-a modificat foarte mult de-a lungul secolelor: pe de o parte s-a îmbogăţit mult, pe de altă parte – paralel cu această îmbogăţire – multe elemente ale ei au pălit sau au dispărut cu totul. Rămâne însă o întrebare captivantă: oare ce gusturi savurau strămoşii noştri în urmă cu 300 de ani?”, ne incită la lectură redactorii volumului Saly Noémi şi Gyarmati Zsolt.

„Prin intermediul publicaţiei noastre, dorim să atragem atenţia asupra unei surse mai puţin cunoscute a istoriei gastronomice şi să prezentăm, inclusiv în mod literal, tradiţia culinară transilvăneană seculară, mai precis capodoperele sale monahale”, detaliază aceştia în preambulul cărţii.

În acest scop, au fost selectate de către o echipă locală alcătuită din bucătari şefi locali, fotograf, grafician şi designeri, 55 de preparate „dintr-un manuscris de o valoare inestimabilă”, vechi de peste 300 de ani, despre ale cărui taine vorbeşte studiul introductiv, reţetele fiind „adaptate cititorului contemporan şi ilustrate, cu ajutorul a trei bucătari curioşi. (…) Trei luni am gătit aceste reţete şi procesul de pregătire a mâncării a fost documentat fotografic începând de la produsele folosite şi până la produsul final. A fost o experienţă specială să ne scufundăm, pe parcursul procesului de gătit, în cultura culinară prezentată de autorul nostru necunoscut, prin intermediul literelor sale filigranate, să decodăm ceea ce a dorit să ne transmită, să ghicim ceea ce a omis să spună sau nu a considerat important să explice, pentru că i se părea ceva evident şi extrem de simplu, aspecte pe care noi nu le mai putem înţelege atât de uşor”.

Majoritatea ingredientelor noastre de bază au fost selectate din comoara grădinilor, pivniţelor şi afumătorilor din Şumuleu Ciuc şi Şoimeni, fiind asociate gusturilor vremurilor apuse, dozate şi combinate în consecinţă, până când preparatele au fost documentate şi prezentate într-un stil contemporan. Ţelul nostru făţiş este să trezim interesul scenei gastronomice pentru autenticele noastre tradiţii culinare ancestrale, având speranţa că publicul larg va putea întâlni aceste preparate îndrăgite deja de noi, răsfoind meniurile din Bazinul Carpatic”, ne explică redactorul Gyarmati Zsolt.

Stimaţi cititori, veţi regăsi în această carte preţioasă, înşiruite în spirit medieval şi urmând tradiţiile bisericeşti, preparate de post, dar şi din cele cu carne, începând de la aperitive şi supe, la mâncăruri cu legume, dar şi din cele „de dulce”, preparate din carne de vită, de porc, de găină, de gâscă şi de clapon – mai scumpă decât caviarul, dar şi preparate din peşte, garnisite cu sosurile potrivite, fripturi, plăcinte şi alte deserturi, în total 260 de titluri de reţete, dintre care doar câteva nu au descriere, însoţite de reţete şi de imagini sugestive, hrană sănătoasă, preparată din produse naturale, cu gust autentic şi surse bogate de nutrienţi esenţiali, bună pentru trup şi pentru suflet deopotrivă.

Despre volumul „Mâncarea Franciscanilor”, Adi Hădean, un cunoscut bucătar român, gastronom remarcat în special pentru blogul său consacrat pregătirii şi aranjării bucatelor, nota: „Dincolo de aspectul ştiinţific al lucrării, remarc aspectul pur uman, fiziologic, cartea are acel ceva care m-a făcut să salivez şi să lăcrimez înainte să trec de «Cuprins». (…) Salut iniţiativa care a condus la realizarea podului peste timp care ne permite azi să retrăim secolele anterioare, fără a renunţa la avantajele oferite de epoca modernă”.

Cartea „Mâncarea Franciscanilor, scrisă întâi în Mănăstirea din Ciuc în A.D. 1693” poate fi găsită în Librăria Bibliofil, cu sediul pe strada Kossuth Lajos, nr. 26, Miercurea-Ciuc şi achiziţionată contra sumei de 120 de lei.

DANIELA MEZEY

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.