De Mica Unire

La Miercurea-Ciuc a avut loc proiecţia filmului documentar Comunităţi româneşti din Harghita

Evenimentele de la Miercurea-Ciuc prin care a fost marcat momentul de la 24 ianuarie 1859 au început la Muzeului Oltului şi Mureşului Superior, care a fost gazda unui eveniment deosebit: proiecţia filmului documentar Comunităţi româneşti din Harghita. Este un film realizat de Asociaţia învăţătorilor harghiteni, în regia Laurenţiu Calomfirescu, cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului prin Serviciul Dezvoltare Comunitară şi cu binecuvântarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei.

Evenimentul a fost deschis de rememorarea paginilor de istorie scrise de Mica Unire, înfăptuită de Alexandru Ioan Cuza, în cadrul unei prezentări susţinute de Florina Bănică, muzeograf MNCR.

Înainte de proiecţie, inspectorul şcolar Elena Mîndru, care este şi preşedinta Asociaţiei învăţătorilor harghiteni – spunea că filmul este un „documentar care prezintă comunităţile româneşti din judeţul nostru din perspectivă arheologică, istorică, culturală, ecleziastică. Sunt, de fapt, file din istoria celor două instituţii identitare: biserica străbună şi şcoala cu predare în limba română.

Am ales să pornim la drum cu acest film, un act de curaj aş spune eu, având în vedere că suntem o asociaţie profesională, dar care avem obiective şi scopuri multiple legate de tot ce înseamnă cultura neamului nostru – limba română, istoria acestor locuri şi nu numai – activităţi în şcoli şi comunitate.

Ideea a fost să lăsăm şi pe peliculă file din istoria acestor locuri. S-a scris mult, nu suficient niciodată, despre istorie şi despre comunităţile noastre, dar sunt convinsă că se va scrie”.

Filmul începe cu prezentarea cetăţilor dacice din zona Ciucului, apoi sunt prezentaţi cei doi piloni ai comunităţii româneşti – biserica şi şcoala – din Odorheiu Secuiesc, Cristuru Secuiesc, Vidacut şi Uilac, Praid, Tulgheş, Corbu, Borsec, Bilbor, Topliţa, Gălăuţaş, Sărmaş, Subcetate, Miercurea-Ciuc, Gheorgheni şi din enclavele Livezi, Făgeţel, Bălan şi Voşlobeni.

Nu au lipsit nici personalităţile, asociaţiile culturale, muzeele, monumentele şi localnicii care păstrează, prin diferite activităţi, istoria şi tradiţiile.

Următoarea parte a documentarului prezintă câteva informaţii istorice şi generale despre biserică şi şcoala din Harghita.

Finalul lasă loc Traumei istorice şi asimilării, în cadrul căruia au vorbit Matei Blănaru (doctorand), respectiv George Damian Mocanu (cercetător ştiinţific) şi Narcis Rupe (doctorand).

În cadrul documentarului au mai apărut Costel Lazăr (subsecretar de stat în cadrul Ministerului Culturii), Ioan Aurel Pop (preşedintele Academiei Române), Valer Dorneanu (om politic şi fiu al satului Corbu), ÎPS Ioan (mitropolitul Banatului), Ioan Lăcătuşu (arhivist şi doctor în sociologie), Radu Baltasiu (profesor universitar), Dorel Marc (cercetător), dr. Habil Balog Iosif-Marin (cercetător ştiinţific în cadrul Institutului George Bariţiu), precum şi reprezentanţi ai unor instituţii din judeţ.

„Am ascultat împreună mărturii ale reprezentanţilor bisericii, şcolii, ONG-urilor, istoricilor, specialiştilor în etnografie, folclor, muzeistică – spunea Elena Mîndru după prezentarea filmului. Sunt mărturii sincere, noi nu le-am cenzurat, este ceea ce au declarat şi ceea ce regizorul a considerat că este cel mai potrivit pentru ca acest film să reprezinte un tot. Sunt mărturii pentru noi, cei de astăzi, mărturii din trecut, mărturii pentru viitor şi pentru toţi cei care vor dori să ne cunoască din perspectiva acestei încercări curajoase şi timide de a realiza un film documentar.

(…) Finalul, unora dintre cei care au vizionat filmul, li s-au părut trist. Eu nu aş spune că este trist, pentru mine este un îndemn la reflexie. Poate şi pentru dvs. şi pentru noi toţi cei care trăim pe aceste meleaguri”.

Preşedinta Asociaţia învăţătorilor harghiteni a ţinut să mulţumească regizorului Laurenţiu Calomfirescu şi Larisei Axinia (din partea Secretariatului General al Guvernului), care au fost prezenţi la proiecţie.

Filmul – un arbore genealogic al existenţei românismului în această zonă

După vizionarea documentarului au fost împărtăşite şi câteva impresii de public. Am ales-o pe cea a prof. Stelian Busuioc.

„Filmul este o realizare superbă, sincere felicitări dl-ui Calomfirescu. A fost o muncă asiduă. Foarte multe zone pe care aţi reuşit să le reflectaţi la adevărata lor valoare şi cu istoria lor. De aceea îmi permit să numesc acest film un arbore genealogic al existenţei românismului în această zonă. Ce văd în ramurile acestui arbore? Toate comunităţile, toate personalităţile. Dar toţi oamenii de jos, acei ţărani de care nu prea ne mai amintim câteodată, constituie baza acestui film sau acestor imagini superbe.

(…) Asociaţia învăţătorilor îşi face datoria. Ca preşedinte, ca inspector de specialitate, sincere felicitări”.

Prof. Stelian Busuioc a venit şi cu câteva propuneri pentru viitor. Introducerea bisericii ortodoxe de la Băile Tuşnad şi realizarea de legături între Odorheiu Secuiesc şi Marin Preda (scriitorul învăţând pentru o scurtă perioadă de timp pe Târnava Mare), între Lăzarea şi Petru Rareş (domnitorul fiind legat de istoria acestor meleaguri) şi între biserica mică din Miercurea-Ciuc şi scriitorul Mihail Sadoveanu.

Regizorul documentarului: „Mesajul acestui film este să nu ne uităm istoria şi să ne uităm locul de unde provenim”

La finalul evenimentului am avut ocazia să iau câteva impresii de la regizorul filmului, Laurenţiu Calomfirescu, în cadrul unui scurt interviu.

– Cum a fost să regizaţi acest film, să-l faceţi?

– Filmul a fost început cu o idee, pe parcurs ideile s-au adăugat şi toată regia s-a schimbat. A fost o chestie organică care a tot crescut, s-a schimbat şi a ajuns în punctul în care, dacă iniţial voiam să arătăm istoria românilor din zonă, la final am zis că neapărat trebuie să arătăm şi oamenii, personalităţile din zonă, locurile. Sincer să fiu, sunt mult mai multe lucruri pe care ar trebui să le punem în valoare, numai că filmul s-ar duce la o durată foarte mare.

Eu consider acest film o provocare aruncată celor de aici şi celor din ţară şi sper cât de curând, mâine-poimânie, să se ridice un alt regizor care să facă un film mult mai bun decât acesta şi să ajute şi mai mult comunitatea din Harghita.

E păcat, pentru că este o comunitate frumoasă, cu oameni frumoşi, talentaţi, o zonă superbă, sunt zone comparabile cu Elveţia, cu orice alte zone don lume.

Mesajul acestui film este să nu ne uităm istoria şi să ne uităm locul de unde provenim.

– A fost greu sau uşor de făcut?

– O să vă spun o mică parabolă. L-am cunoscut acum foarte mult timp pe Loteanu, un mare regizor, care a făcut Şatra. Când a auzit că sunt regizor, mă ia de după umăr şi-mi spune Ştii ce misiune ingrată avem noi, regizorii? (…) Dumnezeu a avut 6 zile să facă lumea şi în a şaptea s-a odihnit. Noi trebuie să construim o lume în două ore. De aici trageţi concluzia.

E o muncă frumoasă, dar timpul pe care l-am avut pentru film a fost foarte scurt – o lună şi jumătate, în care să-mi fac planul de bătaie, să merg pe teren să filmez, după aia să montez, să fac toată partea din spatele filmului. Dar la final satisfacţia este că a ieşit un film.

Oricând se poate mult mai bine şi aştept provocări.

A fost ca o naştere. După ce am născut, m-am simţit eliberat de tot. E greu, dar e frumos.

– Apropo de provocări, ziceaţi că doriţi să faceţi un film documentar şi despre Miron Cristea, primul patriarh al României.

– În drumurile mele prin judeţul Harghita am ajuns şi la Topliţa. Am fost chiar cu Fundaţia „Miron Cristea” la nişte evenimente şi, sincer să fiu, ştiam foarte puţin despre Miron Cristea. Citind şi stând de vorbă cu oamenii, am descoperit un om care este foarte puţin pus în valoare în România şi de care foarte puţină lume ştie. Noi, românii, ar trebui să ne mândrim cu el şi să-l ridicăm la nivelul la care merită să fie.

Din acest motiv mi-am propus, am început unele demersuri – o să mă duc în arhive să scot nişte imagini cu el care nu au fost difuzate, am cărţi scrise despre el şi citesc, mă documentez. Vreau să fac o docu-dramă; va fi puţin mai greu de lucru pentru că voi lucra şi cu actori, voi reface anumite scene din viaţa lui şi sper să fie un film care să fie o mulţumire pentru toată lumea, fiecare care-l va vedea să rămână cu ceva din film.

***

Filmul Comunităţi româneşti din Harghita este, practic, o continuare a documentarului cu acelaşi titlu, dar din judeţul Covasna.

Au fost scrise 500 de DVD, dar poate fi urmărit şi pe Internet, pe YouTube.

Consemnare de LIVIU CÂMPEAN

Comentarii:

comentarii