Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Îmbrăţişări, fotografii, discuţii sub semnul emoţiei | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 29 martie 2024
Home » Învățământ » Îmbrăţişări, fotografii, discuţii sub semnul emoţiei
Îmbrăţişări, fotografii, discuţii sub semnul emoţiei

Îmbrăţişări, fotografii, discuţii sub semnul emoţiei

„Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară”

(Mihai Eminescu)

Sâmbătă, 17 iunie, a constituit o zi importantă în viaţa absolvenţilor promoţiei 1972 a (pe atunci) Liceului din Subcetate. După 45 de ani de la absolvire, majoritatea s-au reîntâlnit la Grupul Şcolar ,,Miron Cristea” (denumirea actuală).

Din elita cadrelor didactice care le-au îndrumat paşii pe drumul învăţăturii în anii de liceu, în urmă cu aproape 50 de ani, au fost prezenţi Maria Cotfas – dirigintă şi profesoară de istorie, Petru Cotfas – director adjunct, Emil Diţu – profesor de matematică şi Valer Vodă – profesor de limba şi literatura română. Din cei 20 de absolvenţi, din mai multe motive, la sunetul clopoţelului au răspuns sâmbătă, prezent, un număr de 14 colegi.

Catalogul a fost strigat de prof. Maria Cotfas – diriginta clasei, care, cu vocea tremurândă, a spus: „Bun găsit, dragii mei! Sunt la fel ca voi de emoţionată. În primul rând vă felicit călduros pentru iniţiativa de a vă întâlni după 45 de ani de la absolvirea liceului şi vă urez ca astăzi să fie o zi atât de specială, de plină de bucurie, de plină prietenie, de veselie, de care să vă amintiţi tot restul vieţii. Nu vreau să fac o lecţie de dirigenţie ca de obicei, pentru că ne-am întâlnit şi acum 5 ani. În 5 ani, nici voi, nici eu nu am înfăptuit ceva deosebit decât că am trecut prin timpul acesta. Ce aţi putut face voi deosebit, ca să mă impresionaţi? V-aţi crescut copiii, i-aţi căsătorit, aveţi nepoţi, unii strănepoţi… Probabil că unii v-aţi încheiat activitatea propriu-zisă şi aţi trecut în perioada de odihnă şi cu toate acestea aţi ţinut să fim astăzi împreună, să sărbătorim aproape 50 de ani de când eraţi – nu tineri – ci aproape copii. Fiindu-vă dirigintă în clasa a XII-a, am căutat ceva ca să vă unesc, să vă apropii unii de alţii. Şi am găsit, mai practic, atunci, bucuria, veselia, petrecerea. Au mai fost colegi de-ai voştri care mai fumau o ţigară, care mai beau un păhăruţ, care mai fugeau de la ore pentru care primeam observaţii la analizele trimestriale”.

După un moment de reculegere pentru profesorii şi cele două colege plecate în altă lume, diriginta a oferit celor prezenţi câte o clepsidră, ca simbol a trecerii timpului, care nu se întoarce niciodată şi o fotografie de-acum 45 de ani pe care a scris: „Împreună am format acum 45 de ani un grup de oameni care s-au caracterizat prin sinceritate, loialitate, bunătate şi devotament, caracteristici ce v-au diferenţiat de celelalte generaţii. Mă simt onorată că mi-aţi permis să observ şi să contribui la acest proces. Pentru asta, şi pentru ceea ce sunteţi azi, vă mulţumesc!”.

Discursul dirigintei s-a încheiat cu maxime celebre privind trecerea timpului, veseliei, prieteniei şi iubirii din Homer, Aristotel, Pitagora, Euripide, Einstein, Eminescu şi alţi autori.

Directorul adjunct de-acum 45 de ani a spus nişte lucruri interesante, pe care nu le-a putut spune în perioada socialistă despre istoria Varvigiului, familia domniei sale şi cum a devenit profesor, iar prof. Valer Vodă a venit cu o propunere inedită adresată absolvenţilor de-acum 45 de ani: „În anumite momente de relaxare sufletească, memorie şi minte, să scrieţi ceva, ce credeţi că ar merita să fie citit de altcineva care are ce să înveţe din scrisul vostru, pe care voi încerca să le tipăresc într-o carte.

Absolvenţii din anul 1972, astăzi trecuţi de 60 de ani, unul câte unul, s-au ridicat să vorbească, cu aceeaşi emoţie de altădată, pe-atunci fiind teama firească a elevului scos la lecţie, iar astăzi starea specială a momentului festiv şi-au amintit cu plăcere, emoţie şi cu melancolie momentele petrecute în patru dintre cei mai frumoşi ani ai vieţii, pe băncile liceului. Împreună cu profesorii au depănat amintiri vii, chiar nostime din viaţa de liceeni. Şi-au amintit de: fumat, meciurile de baschet, note de 3, cordeluţe, uniforme, pozele de pe tabloul de absolvire, năstruşnicii de la ore, formaţia muzicală a liceului, locurile din bănci, viaţa din internat,  scrisul pe tablă a numelui autorului romanului „Roşu şi Negru”, Stendhal, seratele multe şi frumoase, piesele de teatru, dansuri, bal mascat „umbreluţele” şi multe, multe altele.

Activităţile prilejuite de reîntâlnirea după 45 de ani de la absolvirea liceului au continuat în biserica ortodoxă din Subcetate, unde preotul paroh Marius Ciubucă a săvârşit o slujbă de pomenire a profesorilor şi colegilor plecaţi la cele veşnice. Emoţiile şi amintirile au continuat, într-o atmosferă caldă şi primitoare, la o pensiune din Hodoşa.

Sincer să fiu, eu m-am simţit, la această întâlnire, ca şi cum aş fi fost printre colegii mei, la întâlnirea noastră de după 45 de ani.

Merită să menţionez eforturile făcute de organizatori, printre care Aurel Borş şi Rodica Bordea Jianu şi Vasile Ciubucă, datorită cărora această reîntâlnire a primit o notă aparte.

VASILE GOTEA

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.