GENERAŢIA MARII UNIRI

100 de intelectuali români din judeţele Covasna şi Harghita (4)

Până la recunoaşterea internaţională a Marii Uniri, prin tratatele încheiate în cadrul Conferinţei de pace de la Paris, din anul 1920, semnalăm activitatea profesorului şi publicistului Nicolae Bogdan, născut la Hăghig, în cadrul Comitetului Naţional al Unităţii Române, de la Paris, condus de Take Ionescu, şi publicarea, de către acesta, a studiului Les roumains de Transylvanie, precum şi calitatea de misionar bisericesc şi politic la Conferinţa de Pace de la Paris a teologului Alexandru Nicolescu, viitor mitropolit greco-catolic de Blaj, născut la Tulgheş.

Spre deosebire de primii ani ai Primului Război Mondial, când tinerii români din Transilvania au luptat în cadrul armatei statului austro-ungar, de multe ori chiar împotriva fraţilor întru credinţă şi neam, după 1 Decembrie 1918, aceştia au participat, sub faldurile tricolore, la îndeplinirea misiunilor Armatei Române de asigurare a ordinii şi liniştii publice în Transilvania şi de eliberare a Budapestei de sub regimul comunist al lui Béla Kun, în rândul cărora s-au aflat şi români din zonă, precum Nicolae Jurebiţă din Covasna, Mihai Todicescu din Sfântu Gheorghe ş.a.

Unirea Transilvaniei cu ţara-mamă a fost pecetluită prin jertfa a peste 500.000 de militari români, morţi şi dispăruţi. Un număr important dintre aceşti eroi îşi dorm somnul de veci în cimitirele eroilor din Topliţa, Miercurea Ciuc, Valea Uzului, Poiana Sărată, Sfântu Gheorghe, Breţcu, Araci ş.a.

După înfăptuirea Marii Uniri şi recunoaşterea internaţională a acesteia a urmat perioada consolidării unirii, trecerea la unificarea legislativă, administrativă, instituţională, economică, socială şi culturală, respectiv integrarea Transilvaniei şi a celorlalte provincii istorice româneşti unite cu ţara-mamă în administraţia unitară a statului român. Pentru românii din judeţele Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a constituit o adevărată renaştere naţională pe plan economic, politic şi social, spiritual şi cultural. Unirea a însemnat şi crearea instituţiilor de drept ale statului român: prefecturi, plăşi, primării, revizorate şcolare, tribunale, judecătorii, poliţie, jandarmerie, unităţi militare etc., care au înlesnit şi locuitorilor români din această parte de ţară, alături şi împreună cu concetăţenii maghiari şi cei de alte etnii, accesul la o viaţă liberă, demnă şi democratică. Între anii 1919-1940 a avut loc o amplă acţiune de renaştere a vieţii naţionale româneşti şi de readucere la normalitate a condiţiei de român pe aceste meleaguri.

Acţiunile de consolidare a Marii Uniri, în profil teritorial local, au fost gestionate de prefecturile din judeţele Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, instituţii conduse, în perioada interbelică, de oameni politici, dar, în acelaşi timp, majoritatea buni profesionişti şi apărători ai valorilor naţionale româneşti, în rândul cărora s-au aflat: în judeţul Ciuc: Gheorhe Dubleşiu (1919-1920, Alexandru Vasu (1920-1922, 1926-1927), Ştefan D. Spătaru (1923-1924), Constantin Handra (1925-1926), Fanu Ştefănescu (1927-1928), Dr. Aurel Ţeţu (1928-1931), Dinu Stolojan (1931-1932), Victor Oţetea (1933-1937). În judeţul Odorhei: Toma Cornea (1920-1922), Valer Neamţu (1922-1923), Vladimir St. Spătaru (1924-1926), Gheorghe Andrieş (1927-1928, 1933-1936), Mihai Constantinescu (1936-1938), col. Ion C. Pleșoianu (1938-1940). În judeţul Treiscaune: Dr. Nicolae Vecerdea (1919-1920), Valeriu Neamţu (1920-1921), Dr. Vicenţiu Rauca Răuceanu (1922-1926), George Cernat (1927-1928), Dr. Nicolae Crăciun (1928-1931), Dr. Valeriu Bidu (1933-1937), Dr. Ioan Culcă (1937-1938), col. Constantin Petrini (1938 – aprilie 1940).

Legislaţia interbelică a permis alegerea în funcţia de primar, sau numirea în cea de „preşedinte al Comisiei interimare”, în „comunele urbane şi rurale”, inclusiv în fruntea oraşelor de reşedinţă a celor trei judeţe, a unor personalităţi cunoscute pentru implicarea lor benefică în viaţa publică locală. Un exemplu îl constituie, în acest sens, primarii oraşului Sfântu Gheorghe din perioada interbelică, în rândul cărora s-au aflat nume precum: Dr. Zaharie Crişan (1920-1922), Dr. Izidor Rauca-Răuceanu (1922-1926, 1927-1928), Dr. Gyarfas Albert (1928-1929), Victor Maiorescu (1932-1933), Dr. Vasile Stanciu (1934-1937), Dr. Nicolae Crăciun (1938-1940).

Administraţia publică locală era sprijinită de deputaţii şi senatorii aleşi de electoratul din cele trei judeţe. În Camera Deputaţilor, de remarcat prezenţa unor cunoscuţi politicieni români din perioada interbelică, pe listele electorale din judeţele menţionate, după cum urmează: în Treiscaune: fostul prim-ministru Constantin Argetoianu, foştii miniştri şi secretari de stat Constantin Angelescu, Constantin Bucşan şi Voicu Niţescu. În judeţul Ciuc: Virgil Cioflec, George Moroianu şi Ştefan Bogdan. În judeţul Odorhei: Constantin Tănăsescu, Constantin Anghelescu şi Costache Lupu. Adevăraţi lideri locali ai populaţiei româneşti din aceeaşi perioadă de consolidare a Marii Uniri erau: în judeţul Treiscaune: Ştefan Bogdan, Vicenţiu Rauca-Răuceanu, Alexandru Iteanu, părintele protopop Aurel Nistor. În judeţul Ciuc: Octavian Codru Tăslăuanu, Vasile Urzică, Aurel Ţeţu, Gheorghe Cerbu. În judeţul Odorhei: pr. Ioan Popa, Mihai Constantinescu, Virgil Solomon. Dintre reprezentanţii populaţiei maghiare în Parlamentul României Mari erau: baronul Szentkeresztely Béla (Treiscaune), Pál Gábor, Laslo Dezideriu şi Iosif Willer din Ciuc şi Bethlen Gheorghe şi Looar Francisc din Odorhei. Lista senatorilor cuprinde alţi importanţi lideri locali, precum: Ghiţă Popp, Miron Creţu, Aurel Ţeţu, Miron Creţu ş.a.

În îndeplinirea unor înalte demnităţi publice în statul român, nu au uitat locurile natale patriarhul Elie Miron Cristea, regent şi prim-ministru al României, şi miniştrii Ghiţă Popp, Octavian Codru Tăslăuanu şi Nicolae Colan. (Va urma)

Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
Dr. Ana DOBREANU
Prof. Florentina TEACĂ

Comentarii:

comentarii