Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
La 12 decembrie 1996, un fost lider sindical extrem de vocal a fost numit prim-ministru al întâiului guvern român de dreapta după 52 de ani. În confuzia şi deruta caracteristice CDR, un prim-ministru cu opţiuni monarhiste şi ascuţite revendicări de stânga era potriveala maximă. Pur şi simplu atâta îi ducea mintea şi-atâta putea superbul ratat Emil Constantinescu. Aşa cum a direcţionat sindicatul spre dezastru (a şi fost cercetat pentru devalizarea UGSR), a dus în aceeaşi direcţie şi guvernarea ţărăniştilor, care au şi dispărut în neant înainte de a se trezi cu adevărat. Pe atunci Victor Ciorbea era luat la mişto de toţi umoriştii vremii şi se spunea că nu putea exista altă alegere mai inspirată pentru a face Ardealul de râs. Rămân legendare sterilele şedinţe de până la şase dimineaţa ale Guvernului Ciorbea, în care bravul sindicalist îşi exercita incontinenţa vocală până la epuizare. În tâmpla lui, lovită (la propriu) în copilărie de copita calului, era ferm convins că prin acest hal de a conduce se sacrifică pentru binele poporului său până la ultima picătură de vlagă. Total incapabil să administreze bugetul unei ţări, el este şi inventatorul sintagmei „greaua moştenire”, prin care se aruncă vina pe antecesori. Este de altfel singura sa contribuţie perenă la arta guvernării, căci a fost preluată de toate cabinetele ulterioare, inclusiv de cel actual.
Te-ai fi aşteptat ca o astfel de nulitate să reintre natural în anonimatul din care l-a scos tradiţia şi faima istorică a ţărăniştilor. Da, de unde! După un efemer stagiu într-o instituţie cu profil financiar (domeniu în care – iarăşi – nu se pricepea deloc!), a ajuns Avocat al Poporului cu voturile PSD. Din punct de vedere al culorii politice, traseul se închide perfect: sindicalist, ţărănist, penelist – şi o coteşte iarăşi spre roşu, adică pesedist incognito, deoarece, teoretic, Avocatul Poporului este o instituţie apolitică. Cu această minunată ocazie s-a putut afla că preacinstitul domn Ciorbea era dator la ANAF, în 2015, 85.000 lei impozit pe avocatură şi 110.000 lei contribuţii de sănătate. Nici nevasta nu stătea mai prejos, aşa că totalul cumulat al datoriei familiale era de 570.000 lei, plus 1,17 milioane euro la bănci. În lipsa oricărei alte logici, probabil că ăsta a fost criteriul peneliştilor care l-au propus pentru această funcţie: n-au găsit alt cetăţean român alfabetizat care să aibă datorii personale mai mari.
Dacă familia Ciorbea era o amărâtă de societate comercială cu 15 angajaţi, ANAF ar fi făcut-o praf şi pulbere în 3 zile, cum mai anii trecuţi ne-a blocat nouă conturile pentru o datorie întârziată de o sută de ori mai mică.
Oricum, la aflarea desemnării, stafia PNŢCD care mai zgârie din când în când ecranele de ştiri a spus: „Instituţia Avocatul Poporului, o instituţie democratică prin excelenţă, îşi găseşte, în persoana lui Victor Ciorbea, cea mai ruşinoasă reprezentare de după 1989”. O fi spus-o o fantomă, dar fraza e corectă şi mai ales… anticipativă. O grămadă de aiureli legislative ale USL au zăcut necontestate la Curtea Constituţională a României, creând ghiulele juridice greu de îngurgitat în Secolul XXI. Amintim doar două: n-a contestat OU 2/2015 care modifica deodată 25 de acte normative, a cărei neconstituţionalitate sărea chiar şi în ochii unuia picat din prima la examenul de Drept, nici Ordonanţa 55, a traseiştilor, care suspenda Legea administraţiei locale pentru 1,5 luni, una din cele mai mari măgării juridico-politice din deceniul curent, declarată ulterior neconstituţională, dar nu prin acţiunea Avocatului Poporului, care în schimb a fost făcut praf şi pulbere în Raportul MCV din 2015.
Senin şi neruşinat, Victor Ciorbea îşi bagă în seamă poporul în dimineaţa de 5 ianuarie a.c., considerând că interesul general al românilor în 2017 este nimic altceva decât liberul acces al penalilor la funcţia de prim-ministru. Astfel, Victor Ciorbea a devenit Avocatul POPOULUI unui singur pesedist, care susţine – i-auzi, ia! – că nici măcar nu doreşte, în următorii ani, această funcţie.
Penibilul Ciorbea a rămas aşadar cu buzele în vânt, adulmecând aerul schimbării, după ce preopinentul şi-a retras în ultim moment fundul de la botul gloriosului peneţecedist.
Sperăm că această ruşine naţională şi acest monument de oportunism, care număra la închiderea ediţiei peste 138.000 de semnături pentru petiţia online Victor Ciorbea, eşti concediat, nu va fi confirmat de un anume harghitean din fruntea CCR, cunoscut şi recunoscut pentru fidelitatea dumisale politică, dar şi pentru demnitatea sa profesională, net superioară celei a plastilinei umane şi politice V. Ciorbea. De altfel, astăzi au loc, la Bucureşti şi Cluj, manifestaţii pentru demiterea celui care, profitând grobian de funcţia în care a fost numit, a devenit din avocatul nostru, al poporului, avocatul unui grup de condamnaţi penal.
M. GROZA
