Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

42 de minore au născut, anul trecut, la Spitalul Judeţean din Miercurea Ciuc; cea mai tânără avea 13 ani | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 28 martie 2024
Home » Sănătate » 42 de minore au născut, anul trecut, la Spitalul Judeţean din Miercurea Ciuc; cea mai tânără avea 13 ani
42 de minore au născut, anul trecut, la Spitalul Judeţean din Miercurea Ciuc; cea mai tânără avea 13 ani

42 de minore au născut, anul trecut, la Spitalul Judeţean din Miercurea Ciuc; cea mai tânără avea 13 ani

Conform statisticilor Eurostat, România este prima în Uniunea Europeană ca număr de mame minore şi nu reuşeşte să ţină sub control acest fenomen, care se manifestă la nivel naţional. Harghita nu face excepţie. Anul trecut, 42 de copile care nu au împlinit 18 ani au adus pe lume prunci la Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) din Miercurea Ciuc. Cea mai tânără avea 13 ani.

Conform datelor puse la dispoziţie de referentul de presă al SJU Miercurea Ciuc, Kiss Edit, anul trecut, la maternitatea spitalului au fost înregistrate 1.289 de naşteri, în 42 de cazuri fiind vorba despre mame minore. Unsprezece au avut mai puţin de 15 ani atunci când au născut, cea mai tânără dintre ele avea 13 ani.
Cu un an în urmă, în 2017, numărul minorelor care au devenit mame a fost şi mai mare, 47 de copile care nu ajunseseră la vârsta majoratului, dintre care treisprezece sub 15 ani au născut la SJU.

Au rămas însărcinate din varii motive: în urma unei relaţii avută din curiozitate sau pentru că anturajul, care are un rol deosebit de important în viaţa tinerilor, batjocoreşte şi chiar respinge fetele care la 12-13 ani şi-au păstrat castitatea. Altele au fost abuzate sexual sau, şi mai rău, au devenit sursă de venituri pentru părinţi, ori, ajunse pe drumuri, s-au prostituat pentru a avea ce mânca şi un pat unde să se odihnească. Mai sunt destule fete inocente, care au crezut că şi-au găsit marea iubire, constatând, ulterior, că viaţa de cuplu nu este ca-n telenovele. Sunt doar câteva exemple din multitudinea celor oferite de specialişti.

Dr. Camelia Voicu, medic primar la Secţia de obstetrică-ginecologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă din Miercurea Ciuc, a ajutat mai multe minore să-şi aducă pe lume copiii. Cea mai tânără mămică avea 13 ani. Erau „copile cu copii”, nepregătite fizic să treacă prin aşa ceva, înainte de a ajunge la maturitate.

„Nu sunt pregătite fizic pentru aşa ceva. Indiferent din ce mediu provin, ajung în situaţia asta când nu ştiu nici pe ce lume trăiesc. Multe sunt nemonitorizate, nu merg la doctor, mai ales cele care provin din familii dezorganizate, acolo unde părinţii sunt plecaţi în străinătate. Am cunoscut şi o mamă de 36 de ani, cu şapte copii, nici unul dintre ei nu avea acelaşi nume. L-a născut pe al şaptelea la două luni după ce fiica sa a născut la vârsta de 14 ani. Era o fetiţă subţirică, cu şolduri înguste, de copil, cu coşuri pe faţă, care a venit să nască. E o tragedie şi pentru nou-născut şi pentru mama lui minoră, un copil la rândul ei, care dintr-o dată se maturizează”, a povestit dr. Camelia Voicu.

Medicul primar continuă: „La vârsta de 15-16 ani au utere mici, hipolazice, naşterea este un calvar pentru aceste fetiţe şi de obicei nasc copii micuţi, prematuri. Nu, nu sunt pregătite, nicicum pentru asta. În urmă cu ceva timp, de exemplu, mi-a venit la cabinet o fetiţă de 14 ani, gravidă, cu o sarcină de şase săptămâni. Nu era de etnie romă, era destul de ruşinoasă, de inhibată, neobişnuită să meargă la doctor. M-am gândit că poate nu vrea această sarcină şi am întrebat-o dacă doreşte să discutăm, i-am explicat că e prea mică pentru asta, responsabilitatea e prea mare, iar societatea este destul de critică, dar nu am avut cu cine. Fata avea un prieten de 32 de ani, care va fi prea bătrân când va ajunge ea la maturitate”.

A mai avut de-a face cu o copilă de la un centru social, însărcinată la vârsta de 14 ani, care dorea cu tot dinadinsul să păstreze copilul. „Mă gândeam de unde vine, că nu-şi cunoaşte părinţii şi am discutat cu ea în toate felurile, era foarte bucuroasă că este gravidă, că o să facă un copil, jucăria ei; noroc că sarcina s-a oprit în evoluţie şi a avortat”, a dat un alt exemplu medicul ginecolog.

Este mare păcat de copiii care se nasc astfel, fiinţe care din start pornesc cu un handicap. O sarcină la vârste fragede reprezintă o tragedie şi pentru nou-născut şi pentru mama lui minoră, o fetiţă care se maturizează dintr-o dată îşi pierde copilăria şi puritatea.

Psihologii afirmă cu aceeaşi convingere că minorele nu sunt pregătite să devină mame, întrucât vârsta lor emoţională „este cu 4-5 ani în urma celei biologice”. Nu pot face faţă singure unei astfel de provocări şi au nevoie de suport din partea familiei şi instituţiilor abilitate, de consiliere psihologică.

„Dacă e să privim în ansamblu evoluţia dezvoltării tinerei generaţii, constatăm că evoluţia dezvoltării biologice este mult mai rapidă decât cea mentală, emoţională. Tinerele fete se dezvoltă cu 4-5 ani mai devreme fizic, până ajung la maturitate din punct de vedere mental mai durează. Dar sunt copii într-un corp de adult, iar cei din jur văd doar femeia”, ne explică Margareta Adela Chiţu, psiholog în cadrul Serviciului Management de Caz al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Harghita.

Potrivit acesteia, marea majoritate a mamelor minore provin din familii care nu mai funcţionează normal, acolo unde părinţii nu discută cu copiii, sunt prea ocupaţi, au probleme cu alcoolul şi/sau violenţa domestică a intrat în cotidian. Puţine sunt mamele minore din sfera persoanelor intelectuale, care au acces la informaţii şi se pot documenta. Dar sunt.

„La DGASPC ajung în special cazurile de mame provenite din familii dezorganizate, care au probleme emoţionale. În astfel de cazuri intervine nevoia de afecţiune a fetei şi, în momentul în care găsesc pe cineva care le oferă simpatie, căldură, iubire, ele se ataşează de acea persoană şi se abandonează acesteia. Şi încă ceva, în zilele noastre, dacă ai împlinit 16 ani şi nu ai făcut sex, eşti respins din grup. În şcoală nu se face educaţie sexuală aşa cum ar trebui, în familie nu se face, sunt familii unde nici mama nu ştie care sunt metodele contraceptive. Ca să nu mai vorbim de cutume în cadrul etnicilor romi, unde fetele la vârsta de 13-14 ani sunt bătrâne, iar din sfera tradiţionalistă romă sunt foarte puţine fete care se revoltă. Am avut o fată care a fugit de acasă, fiindcă nu a vrut să se mărite, dar majoritatea îşi acceptă soarta. La 13-14 ani, fetele sunt nişte copii, nu sunt pregătite să se mărite, mental nu sunt pregătite să aibă un copil. Ea însăşi copil, mama minoră trebuie învăţată să aibă grijă de propriul copil. Şi nu toate cazurile au final fericit, sunt mame în cazul cărora nu se dezvoltă sentimentul matern şi atunci copiii ajung în sistemul nostru de protecţie. Eu am avut un caz în care am monitorizat copilul timp de doi ani, mama nu a fost pregătită pentru el, nu şi-a asumat existenţa lui, l-a lăsat în grija tatălui şi a plecat”, relatează Margareta Adela Chiţu.

Ne mai spune că au fost cazuri când familia minorei devenită mamă a respins-o şi pe ea, şi pe bebeluşul acesteia. De ce? Poate pentru a-şi ascunde incompetenţa ca părinte. Psihologii avertizează că, în astfel de cazuri, suportul familiei şi al instituţiilor specializate contează foarte mult.

Efectele unei sarcini la vârste fragede constituie, la rândul lor, traume pentru mamă. Complicaţiile apar foarte des, ne dezvăluie dr. Camelia Voicu, începând de la riscul unei naşteri premature, până la probleme ale fătului. Iar consecinţele sociale sunt la fel de grave. Pe lângă abandonul şcolar, care le blochează accesul la slujbe decente, mamele adolescente poartă şi un stigmat social, fiind nevoite să trăiască toată viaţa cu traume fizice şi emoţionale. Iar copiii născuţi de copile devin, la rândul lor, ca într-un cerc vicios, viitorii beneficiari de servicii sociale.

„Ele dau viaţă şi trebuie să aibă grijă de noua viaţă. De aceea e important să fie consiliate, să aibă familia alături şi stabilitate. Altfel e ca un perpetuum mobile, ciclic, dramele mamelor minore sunt trăite, ulterior, de copiii acestora, îngroşând rândurile asistaţilor sociali”, precizează Margareta Adela Chiţu.

Directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Harghita, Elekes Zoltán, ne explică ce se întâmplă după ce o mamă minoră ajunge la spital şi dă naştere bebeluşului.

„Primim sesizare scrisă din partea spitalelor, din partea Poliţiei sau a ambelor instituţii. Aceste sesizări ajung la serviciul nostru de Management de Caz, acolo asistenţii sociali, însoţiţi întotdeauna şi de un psiholog, încep procedura, ia legătura şi cu primăria (pe raza căreia domiciliază minora – n.a), se face anchetă socială şi încercăm să vedem mediul familial al mamei minore, dacă ea şi bebeluşul pot rămâne în acea comunitate, în familie, dacă sunt acolo în siguranţă sau nu. Pe de altă parte, dacă se constată că nu există condiţii potrivite, dacă mediul prezintă pericol pentru mamă şi bebeluş, încercăm să identificăm o soluţie, astfel încât cei doi să poată rămâne împreună, desigur, dacă şi mama minoră doreşte acest lucru. Din fericire, în majoritatea cazurilor, mamele minore doresc să aibă grijă de copil şi să rămână împreună şi, în situaţia în care trebuie să-i scoatem din familia naturală, din mediul în care trăiau până atunci, încercăm să găsim o soluţie. În condiţiile în care la un centru de plasament sunt interzise prin lege plasamentele copiilor sub şapte ani, rămâne plasarea celor doi la o familie sau la un asistent maternal care se arată deschis la o astfel de situaţie. Şi am avut astfel de cazuri în ultimii ani”, a explicat directorul DGASPC Harghita.

Ce se poate face? Mai multă educaţie, în familie şi apoi în şcoală, dar pentru asta este nevoie de resurse umane şi financiare, spun specialiştii. Nu este de ajuns o întâlnire pe lună sau o dată la trei luni, ar trebui făcute campanii periodice.

Trebuie lucrat serios şi la educaţia sexuală din şcoli, aproape inexistentă în prezent, deşi statisticile arată că România ocupă primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte numărul fetelor care aduc pe lume prunci înainte de a ajunge la vârsta majoratului.  Dr. Camelia Voicu trăieşte şi profesează în Miercurea Ciuc de 18 ani şi abia anul acesta a fost invitată să le vorbească tinerilor din două clase a XI-a despre riscurile vieţii sexuale începute prea devreme.

„Ar trebui să stăm mai mult de vorbă cu tinerii, să prevenim ceea ce nu dorim să avem, să ne gândim la acel embrion, rod al unor raporturi sexuale, ca la fratele, prietenul nostru şi să-i dăm o şansă, pentru că acolo este o viaţă. Să nu o omorâm, să încercăm să nu ajungem până acolo. Şi familia contează, şi şcoala, şi societatea. Dar lumea în ziua de astăzi a luat-o puţin razna, iar noi toţi trăim într-o societate care te dezamăgeşte în fiecare zi, şi oamenii sunt altfel decât erau. Doar vrem şi atât”, susţine dr. Camelia Voicu.

De asemenea, ar trebui întărită reţeaua de asistenţi medicali comunitari, de mediatori sanitari, adaugă  directorul Elekes Zoltán, „fiindcă, dacă un copil la o vârstă fragedă nu mai este la şcoală, aceste persoane ar trebui să poată să intre în aceste familii şi să le vorbească măcar puţin despre educaţia sexuală şi poate mai salvăm câteva cazuri”.

Ar mai trebui să existe şi specialişti care să se dedice acestei cauze, dar nu există. Şi multe altele…

Numărul minorelor care nasc este în creştere de la an la an. Statisticile World Vision România arată că 10% dintre mamele care nasc anual în ţara noastră sunt adolescente.

DANIELA MEZEY

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.