Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Va deveni China stăpâna lumii? | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 29 martie 2024
Home » (Inter)Național » Va deveni China stăpâna lumii?
Va deveni China stăpâna lumii?

Va deveni China stăpâna lumii?

 China este singura putere economică a lumii care nu s-a lăsat copleşită de criza financiară mondială din 2008. Dimpotrivă, a reacţionat încurajând masiv creditarea, care a urcat de la 150% din PIB în 2008 la 250% tot din PIB la mijlocul anului 2014

Dilema
Strategia a funcţionat corect. În timp ce alţii priveau alarmaţi cum le creşte şomajul, în China au continuat să apară 12-13 milioane de noi locuri de muncă anual. Cifra impresionează chiar şi pentru o ţară cu populaţie imensă, cum este China.

Dar există şi reversul medaliei. Investiţiile urcând de la 40% la 47% din PIB, creşterea economică a început să prezinte dezechilibre periculoase, depinzând în mare măsură de infrastructură şi de construcţiile imobiliare.

Aceste activităţi reprezintă 12% din valoarea adăugată, iar 33% din activitatea economică a ţării a ajuns să depindă de funcţionarea sistemului imobiliar.

Acum, ţara se găseşte în faţa unei dileme de care se izbesc toate sistemele care au dat liber la creditare. Pe de o parte, excesul de credite măreşte riscul de a irosi investiţiile, pe de altă parte, limitarea lor adânceşte criza şi recesiunea.

Prinsă în acest cleşte, China este conştientă în ce situaţie se află şi speră că va evita pericolul, dar deocamdată nu prea sesizează pârghiile cu care ar putea să facă asta.

Economia încetineşte, dar sistemul e în avânt

Ca şi cum n-ar ţine seamă de evoluţia lucrurilor, în această primăvară, prim-ministrul chinez, Li Keqiang, a reiterat ţinta creşterii economice de 7,5% avută în vedere la începutul anului şi susţinută, ulterior, de mai mulţi stimuli: creditarea căilor ferate, a băncilor mici, a IMM-urilor şi a agriculturii.

Astfel, în ciuda încetinirii tot mai vizibile a economiei, autorităţile chineze se comportă ca şi cum sistemul economic ar fi în plin avânt.

Pe de altă parte, există şi schimbări demografice care facilitează reechilibrarea economiei şi stimularea ocupării forţei de muncă. Astfel, populaţia matură şi capabilă de muncă se diminuează treptat. Mai mult decât atât, segmentul cuprins între 15 şi 30 de ani va scădea cu 25% în perioada 2015-2025.

Factorul demografic tinde să diminueze presiunea asupra şomajului şi să sprijine economia de consum, oferind chiar posibilitatea creşterii salariilor.

În principiu, creditele acumulate constituie un zid în calea dezvoltării, dar China pare să aibă o situaţie privilegiată, datorită faptului că guvernul central nu era îndatorat decât în proporţie de 22% din PIB la sfârşitul anului 2013, iar situaţia nu s-a schimbat mult pe parcurs.

Aceasta înseamnă că, dacă sectorul financiar-bancar se va confrunta cu importante credite neperformante, Guvernul ar putea repeta ceea ce a făcut în 1990, respectiv să recapitalizeze băncile.

Astfel, ajunge în mâna Guvernului o pârghie eficientă, pentru evitarea falimentelor bancare şi împingerea economiei în recesiune.

China este o ţară diferită

Cu politica ei economică, ţara are o mai mare flexibilitate decât alte state similare, ceea ce ne-ar putea mira, dacă n-am şti despre China că „este o ţară diferită” din toate punctele de vedere. Ca urmare, nici regulile pe care le considerăm general valabile nu se aplică întocmai.

Guvernul chinez este convins că, mergând pe propriile reguli în economie, păşeşte pe un drum sigur. Dar, pe de altă parte, încetinirea este o realitate pe care nu o poate nega nimeni, iar această încetinire este o ameninţare gravă pe termen scurt pentru creşterea economică la nivel mondial.

O eventuală aterizare dură a economiei chineze ar fi o lovitură grea pentru cererea globală, cu atât mai mult cu cât zona euro înregistrează propria ei stagnare, iar Japonia anticipează perspective nesigure.

Experţii apreciază că problema principală este în ce măsură China, ca mare putere economică a lumii, poate reechilibra economia în următorii 2-3 ani, fără a suferi o criză financiară majoră şi fără a intra într-o gravă recesiune.

Dacă în aceşti 2-3 ani China se redresează, ea are şanse să reintre în competiţia celei mai puternice economii a lumii. Dacă nu reuşeşte între timp o aterizare lină înseamnă să rămână pentru încă pentru multă vreme nimic mai mult decât un simplu competitor.

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.