„Seara Românească” – o sărbătoare cu o surpriză impresionantă

Universitatea de vară de la Izvoru-Mureşului

De fiecare dată, „Seara Românească”, punct obligatoriu în programul Universităţii de vară de la Izvoru-Mureşului, constituie un eveniment extrem de aşteptat, atât pentru faptul că pe scena Universităţii evoluează, aproape de fiecare dată artişti şi formaţii valoroase, cât şi pentru partea de „socializare” de după spectacol, un prilej extrem de profitabil pentru relaxare, dar şi pentru o cunoaştere mai bună, lipsită de protocol, a celor veniţi din ţară s-au din jurul graniţelor României.

Joi, 13 august, partea artistică a serii a fost deschisă de o formaţie din Sibiu, formată aproape exclusiv din studenţi sau absolvenţi de conservator, care a acompaniat doi solişti de valoare. Tenorul şi cântăreţul pop Vlad Miriţă, care nu a cântat nici o arie, în schimb a interpretat melodii de dragoste dintre cele două războaie mondiale, dar şi cântece populare cu mare audienţă, singur sau cu prietenul său Sebastian Stan, un interpret de muzică populară cu o voce impresionantă, dar şi cu o prezenţă scenică remarcabilă.

Ansamblul „Rapsodia Călimanilor” din Topliţa a evoluat, ca de obicei, cu multă dăruire, menţinând atmosfera tonifiantă a serii şi după încheierea evoluţiei pe scenă, la partea din sala cantinei. Au asigurat succesul serii solistele Livia Harpa, Carmen Antal, Luciana Suciu şi soliştii Alexandru Oltean şi Ciprian Ilie.

Momentul extraordinar al părţii artistice a serii l-a constituit apariţia pe scenă a grupului de dansatori „Polet” (Zbor) de pe Valea Timocului, pregătiţi şi conduşi de doamna Lela Marianovici. Ansamblul, format din 25 de băieţi şi fete de 15-16 ani, a impresionat, mai întâi prin frumuseţea costumelor, în marea lor majoritate autentic româneşti, unele vechi de peste 100-150 de ani, apoi prin faptul că tinerii artişti au executat dansuri româneşti vechi, muzica fiind asigurată de un singur fluieraş, Nemanja Pavlovici, plus o tobă. Cu toate acestea, atmosfera a fost deosebit de antrenantă.

Doamna Marianovici nu este doar cea care pregăteşte dansatorii, ci şi o interpretă extraordinară a cântecelor populare româneşti de pe Valea Timocului. Melosul are unele rezonanţe olteneşti, iar pronunţia este asemănătoare bănăţenilor, dar în nici un caz nu e vorba de împrumuturi, fiind vorba de cântece foarte vechi, ci, probabil, de o origine comună.

Întrebând-o pe doamna Lela de ce etnie este, mi-a răspuns, chiar cu mândrie: „Româncă”. Întrebarea nu era gratuită, căci interlocutoarea noastră vorbeşte dificil limba română, iar unii dintre dansatori n-o vorbesc deloc. Nu e un motiv de a dramatiza pentru că sârbii nu au pierdut vremea în ultimii două sute de ani, desfiinţând TOATE şcolile şi bisericile româneşti, dar n-au reuşit să neantieze românimea de pe Valea Timocului. Sigur au sârbizat mii, poate zeci de mii de români, dar pentru mulţi din cei care şi-au pierdut identitatea este suficientă uneori o scânteie pentru a redeveni români. Zavişa Zurz (Jurj), preşedintele Asociaţiei pentru cultura românilor-vlahilor din Serbia „Ariadne Filum”, organizaţia care coordonează şi ansamblul folcloric de care am vorbit, şi-a redobândit conştiinţa românească găsind, întâmplător, în podul casei bunicii un document care menţiona numele românesc al familiei.

Apoi s-a mai întâmplat un fel de minune: fiul şi-a convins tatăl să redevină român!

Aceste reveniri, în bună măsură fortuite, ar putea deveni mult mai numeroase dacă statul român ar aborda, cu gravitatea şi hotărârea necesare, fără false reţineri, problema instituţiilor spiritual-educative ale românilor de pe Valea Timocului.

Dar şi ale celor din Ucraina, Bulgaria, Ungaria sau Grecia.

Ştefan DANCIU

Comentarii:

comentarii