Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Aceasta este concluzia la care a ajuns coordonatoarea unui proiect implementat în Harghita de către ARC – Grupul Destine Comune Târgu-Mureş
În cursul lunii septembrie 2015, unul dintre proiectele care avea ca principal scop îmbunătăţirea politicilor publice cu impact asupra cancerului de sân s-a încheiat şi în judeţul nostru, momentul fiind marcat de o conferinţă de presă organizată de Asociaţia Română de Cancer (ARC) – Grupul Destine Comune Târgu-Mureş, la Miercurea-Ciuc.
Cu sublinierea că proiectul s-a derulat pe aceste meleaguri timp de doi ani, voi mai spune aici că obiectivul lui prioritar a vizat, prin dezvoltarea unor parteneriate în plan local, materializarea unor acţiuni eficiente şi sustenabile destinate depistării precoce a cancerului de sân, sprijinirii persoanelor afectate direct, ca şi a celor afectate indirect, precum şi creşterii calităţii serviciilor medicale specifice.
Asumându-şi responsabilitatea implementării lui în acest spaţiu geografic, doamnele Pop Ildikó, coordonator local al proiectului, şi Maria Magda Bercea, director al Filialei Crucii Roşii Române din judeţul vecin, ne-au racordat repede la subiect, fiecare etapă parcursă în timp măsurându-se concret prin paşii făcuţi, care ar putea schimba în perspectivă şi în bine situaţia.
Şi pentru că tot am amintit mai devreme despre parteneriate, în Harghita parteneri locali întru susţinerea proiectului „Împreună pentru sănătatea sânului” au fost Direcţia de Sănătate Publică, primăriile din Miercurea-Ciuc, Bălan, Dăneşti, Sărmaş, Bilbor, Borsec, Gălăuţaş, Topliţa, o asociaţie a mamelor din municipiul reşedinţă de judeţ, Inspectoratul Şcolar şi Episcopia Harghitei şi Covasnei, dacă nu cumva am omis pe cineva. Dincolo însă de aceşti parteneri, oficiali să le spunem, un sprijin nesperat, dar bine-venit a fost acordat, după cum am înţeles, de reprezentanţi ai Centrului Antidrog şi ai Jandarmeriei, precum şi de Consiliul Judeţean, care au manifestat un interes aparte faţă de ceea ce avea să capete puţin mai târziu contur.
Astfel a fost posibilă, după cum mai arăta doamna Pop, formarea unei echipe locale care a fost instruită în cartografierea nevoilor şi resurselor din domeniul sănătăţii sânului, în managementul şi în scrierea de propuneri de proiect, în iniţierea de activităţi advocacy şi în strângerea de fonduri, concomitent cu formarea a 18 facilitatori de sesiuni de informare a populaţiei cu privire la autocunoaşterea sânului.
Instruirea voluntarilor, pentru că despre astfel de oameni vorbim, a început cu un curs de cartografiere în baza căruia a fost ulterior realizat „profilul comunităţii”, lucrare publicată şi lansată la nivel local în luna ianuarie 2015. În acelaşi cadru, facilitatorii formaţi au acţionat pe toată durata proiectului ca educatori comunitari, informând, potrivit datelor din bilanţul final, 529 de femei asupra problemelor referitoare la sân, începând cu diagnosticarea şi terminând cu tratamentul ori consilierea psihologică.
Legat de cartografiere s-a făcut precizarea că au fost folosite două metode – cercetarea cantitativă şi cercetarea calitativă, şi două focus grupuri, unul în mediul rural, celălalt în mediul urban, care au răspuns la o serie de întrebări standard, privitoare la sursa de informaţii ce vizează boala, la factorii de risc, la diagnostic, tratament ş.a.
Fără a zăbovi prea mult asupra altor detalii, tangenţial ating şi un punct foarte sensibil al problematicii în discuţie: lipsa unor evidenţe exacte referitoare la numărul persoanelor decedate din cauza cancerului la sân. De ce?! „Pentru că multe dintre decesele provocate de această boală nu sunt înregistrate ca atare, ele având drept cauză alte afecţiuni cum ar fi, spre exemplu, stopul cardio-respirator”.
Cu părerea de rău că în România nu se face screening gratuit pentru cancerul de sân, doamna Pop a mai adus în discuţie faptul că unele respondente au afirmat că medicii de familie refuză să le examineze sânii pe motivul că nu au timp, iar doamna Bercea, preluând ideea, ne-a rugat să transmitem doamnelor şi domnişoarelor din Harghita următorul mesaj: „Autoexaminarea este o procedură depăşită pentru că, susţin specialiştii americani, în momentul în care femeia simte ceva prin palparea sânului, poate fi prea târziu. Iată de ce le îndemn să meargă la un medic specialist şi să solicite periodic examinarea!”.
Reţinând că proiectul se încheie cu o listă a nevoilor identificate la nivel local şi naţional am să vă mai spun ceva: unul dintre câştigurile obţinute pe seama lui este şi site-ul www.infocancerdesân.ro, care găzduieşte toate materialele create de partenerii din 10 judeţe, inclusiv municipiul Bucureşti, şi de membrii reţelei „Împreună pentru sănătatea sânului”. Intraţi pe această pagină şi informaţi-vă, pentru că, Doamne fereşte!, nu se ştie niciodată dacă o astfel de informaţie nu va folosi vreodată cuiva mai puţin iniţiat, aflat în preajma dumneavoastră…
ŞTEFANA DRĂGHICI
