Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Pe teritoriul judeţului, spunea directorul executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură (DJC) Harghita, Bakos László, sunt 740 de monumente istorice, aici fiind incluse şi siturile arheologice, majoritatea fiind în proprietatea bisericii (80%). Restul de 20% din valoarea patrimoniului se află la primării şi persoane fizice.
Este o cifră care poate fi impresionantă, dar care şi obligă proprietarii acestora la o atenţie mai sporită. De multe ori, a avea acces la monumente istorice înseamnă şi a avea acces la o sursă economică – turismul cultural. Însă, pentru aceasta, autorităţile publice locale, dar şi proprietarii monumentelor trebuie să fie conştienţi că nu e suficient doar să ai, trebuie şi să protejezi şi apoi să pui în valoare, pentru că nimic nu pică din cer.
Astfel, explica Bakos László, deşi există o lege care prevede că monumentele istorice trebuie marcate specific, proprietarii harghiteni par să nu înţeleagă importanţa acestui lucru. Pe lângă acea tablă care trebuie să fie montată pe monument, trebuie semnalizat cu indicatoare şi drumul de acces. „Noi – spunea Bakos László – am trimis această circulară (n.a. – prin care se făcea cunoscută această obligativitate) către toate primăriile, cu anexele respective, ca să înceapă marcarea monumentelor. Trebuiau să finalizeze marcarea până în decembrie 2015”.
În lege se dădeau mai multe tipuri de marcaje, din care autorităţile locale ar putea alege ce le place mai mult ori ce consideră că s-ar potrivi mai bine. Circulara a fost trimisă în 2014, tocmai în ideea că, dacă primăriile nu au cuprins în buget aceste cheltuieli, să o poată face în bugetul pentru 2015. Însă foarte puţine primării au înţeles acest lucru, doi ani nefăcându-se nimic. Totuşi, unele primării, precum cea din Racu sau Ciceu, s-au conformat, dar marcajele nu-s aşa cum ar trebui. Mai mult, sunt cazuri, în zona Odorheiului, în care fiecare a făcut cum l-a tăiat capul.
Construite în ani sau zeci de ani, distruse în luni
Şi, totuşi, cea mai mare problemă a monumentelor nu ar fi neapărat nepunerea lor în valoare. Pentru că, dacă acum nu se găseşte cineva care să profite de existenţa lor, poate vom avea peste ani. Însă se pune întrebarea dacă va mai avea ce să pună în valoare, pentru că una dintre provocările proprietarilor de monumente este conservarea. Iar dificultatea păstrării lor, spunea directorul DJC Harghita, apare din mai multe motive.
Acolo unde sunt mai mulţi proprietari, e foarte greu de realizat lucrări de reparaţie şi conservare, pentru că trebuie aprobarea tuturor.
Sunt şi cazuri în care un monument (chiar şi o casă de locuit) se află în proprietatea unor persoane fără putere financiară, iar în acest caz o vină are şi legea. Pentru că şi dacă vrei să schimbi nişte ţigle de la acoperiş, legea te obligă la un proiect tehnic, să faci un plan de situaţie, însă nu se întinde nici o mână de ajutor. Într-adevăr, există acea scutire pe impozit, dar asta se simte doar în cazul oraşelor, a municipiilor mari.
Apoi, sunt cei care intervin pe monument de capul lor, fie că nu ştiu că au nevoie de avize în acest sens, fie că nu se mai obosesc să umble după autorizaţii, scuzându-se cu bătaia de cap şi pierderea timpului.
„Toată lumea zice că se obţin greu avize de la noi – preciza Bakos László. Nu e adevărat, că nu noi zicem Da sau Nu la avize. Este comisia zonală de la Braşov, sunt arhitecţii-şefi din cele trei judeţe (Braşov, Covasna, Harghita), reprezentanţii direcţiilor; sunt oameni atestaţi care zic ce ar trebui şi ce nu să fie la soluţionarea dosarelor de restaurare. Deci nu noi decidem, nu noi suntem oaia neagră”.
„Anual – continua directorul DJC Harghita – scriem către toate primăriile aceeaşi scrisoare: că dacă se intervine pe un monument istoric să se sesizeze organele abilitate sau să oprească lucrările. Dar nu ştiu dacă are vreun efect”.
Din lipsă de personal, se întâmplă ca reprezentanţii Direcţiei Judeţene pentru Cultură să afle prea târziu că s-a intervenit pe un monument, atunci când nu se mai poate face nimic… sau aproape nimic. Sunt cazuri în care s-a aflat peste un an sau doi, sunt cazuri în care s-a aflat că s-a intervenit pe un monument doar după ce acesta a fost demolat, iar noua construcţie depăşise deja parterul şi primul nivel.
În numerele următoare ale ziarului vom arunca o privire peste o serie de monumente care au fost distruse, pe care s-a intervenit, fiind îngropată o istorie, care au fost puse în umbra unor construcţii noi sau care au ajuns într-o situaţie juridică ce poate crea probleme pe viitor.
LIVIU CÂMPEAN
