Invitaţie la… puşcărie

ianuarie 9, 2024 in Cultură

„O boală-nvinsă-i orice carte”, „diagnostica” Lucian Blaga

Ieşit din boală la finele anului trecut, 2023, Mihai Suciu intra în „convalescenţă” – spre a rămâne în teritoriul metaforei – cu un nou titlu adunat pe-o carte: „OCNĂ ALL INCLUSIVE”, Editura UZPR. O asociere îndrăzneaţă, dincolo de prejudecăţi sau inhibiţii, a unui arhaism cu un neologism de ultimă oră preluat din limba nemuritorului Shakespeare. „All inclusive” este o apostilă aplicată unităţilor din HORECA, restaurante, hoteluri etc. Mai nou, face casă bună, confortabilă, şi cu indivizii „certaţi cu legea”. Şi care nu se limitează la a o certa sau insulta ca la uşa cortului; ignorată sau călărită până la deşalare în numeroase cazuri, îndrumaţi de abili jokey abilitaţi şi gras plătiţi de stat să apere legea şi de clientela interlopă să o încalce.

Dar poate fi puşcăria apostilată cu „all inclusive”? Poate! Există chiar puşcării de cinci stele. Şi chiar mai înstelate. Evident, nu destinate oamenilor de rând, nu „pentru toţi”, ca o bibliotecă sau o crâşmă. Nu am întâlnit situaţii în care un găinar să-şi execute detenţia în coteţul prădat. Ne referim la găselniţa şi nesăbuinţa cu „arestul la domiciliu”. Halal detenţie! De regulă, o vilă ce sfidează prin lux şi extravaganţă cel mai fiţos hotel. Iar ca bonus de consolare a relativei privaţiuni de libertate – o soţie nurlie sau o amantă blondă. Se compară cu celula de penitenciar? Ce să mai vorbim de străbuna ocnă! Sigur, au evoluat şi condiţiile de trai ale puşcăriaşului de rând. Nici nu mai poartă acest nume „jignitor”, lezându-i demnitatea (sic!); este încadrat ca „persoană privativă de libertate”. Altă viaţă! Alta şi viaţa „dincolo de gratii”. Nu întâmplător, o măicuţă sărmană, cum sunt numeroase măicuţe din această ţară, îşi avertiza fiul aflat la puşcărie, în condiţii nevisate de dânsa – căldurică, apă caldă, hrană bună, televizor, bibliotecă, jocuri sportive etc. – să se poarte bine, „nu cumva să-l deie afară”. Şi, am adăuga, să-i pupe mâna „Coanei Europa”, mamă atât de grijulie, impunându-ne să creem condiţii cât mai omeneşti celor certaţi cu omenia pe seama celor care respectăm cu sfinţenie legea, bună-rea.

Mai rămâne în discuţie chestiunea libertăţii şi a non-libertăţii, introspectată şi comentată de autor. Dar, oare, libertatea chiar există?! Greu de definit, dacă nu imposibil. O iluzie mai degrabă. În context, nu doar „mititica” ţi-o anihilează sau o îngrădeşte. Închisoare este şi burtica mămicii, în care mititelul „privativ de libertate” rezistă maximum nouă luni. Şi viaţa extrauterină îi va trânti gratii peste gratii, vizibile sau camuflate: restricţii de tot felul, legi, taxe, impozite. Până şi căsătoria, dincolo de beneficii şi delicii, limitează libertatea individului; prins în cătuşele de formula „doi într-unul”, omul este redus la „jumătate”! Rămâne libertatea într-o altă lume, în „viaţa de Apoi”, dar bine taxat parcursul aici, pe pământ. Probabil, şi Carron luntraşul şi-a ajustat tariful, silit de inflaţie, majorarea preţului carburanţilor în amestec tot mai consistent cu accizele, iar Styxul nu este tocmai lesne de trecut.

Toate aceste aspecte, şi altele, îşi află abordarea în cartea lui Mihai Suciu. Un capitol este acordat unui reper harghitean din reţeaua puşcăriilor româneşti, Penitenciarul din Miercurea-Ciuc, aşezământ în care şi-au aflat sălaş personalităţi de notorietate, precum Nae Ionescu sau Lucreţiu Pătrăşcanu. Călăuzit de doi foşti ofiţeri ai vechii instituţii, autorul pătrunde şi „dincolo de gratii”, în intimitatea închisorii.

Concluzia autorului:

„Binea-r fi ca între bine şi rău să existe o linie clară de demarcaţie. Nu este! Şi nu o dată, diavolul acţionează sub pavăza unei sutane, iar zeghea ascunde un sfânt. Evident, nici gratiile nu delimitează net răul de bine. Sunt situaţii în care adevăraţii vinovaţi s-au aflat dincoace de gratii, în deplină libertate, iar nevinovaţii ferecaţi în celule. Nu poţi extinde anatema asupra întregii tagme, aşa cum nufărul înfloreşte în mijlocul bălţii mocirloase, iar o floare suavă îşi înalţă tija din grămada de gunoi şi se străduieşte să răspândească parfum. Poţi fi om şi la închisoare, indiferent de care parte a gratiilor sau a vizetei te-a postat destinul”. (B.C.S.)