Inima, organul fără de care nimic nu ar fi posibil

• Interviu cu dr. Szakács Emőke, medic primar cardiolog, şeful secţiei de cardiologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă din Miercurea-Ciuc, despre afecţiunile cardiace, factori care ne pun în risc şi care sunt primele semne că am avea nevoie de un consult. Importanţa prevenţiei, care sunt paşii de urmat în a ajunge la specialist

– Auzim tot mai mult de afecţiuni cardiace, care ar fi cele mai des întâlnite?

– Cel mai frecvent întâlnim pacienţi cu hipertensiune arterială. Cred că putem să spunem că este boala secolului. Încet-încet nu mai sunt persoane care să nu sufere de hipertensiune arterială.

Marea majoritate a cazurilor pe care le întâlnim în sistemul ambulator (pacienţi care vin cu programare şi nu necesită spitalizare) sunt pacienţii cu hipertensiune arterială.

Pacienţii care necesită spitalizare sunt foarte frecvent cei care suferă de insuficienţă cardiacă şi cei cu boală cardiacă ischemică (suferinţă ale arterelor inimii). Sunt frecvente şi tulburările de ritm şi de conducere, adică bolile sistemului electric al inimii.

– Care sunt afecţiunile pe care le întâlniţi cel mai rar la pacienţii cardiaci?

– Clinicile din centrele universitare sunt specializate pe anumite profiluri de patologie. Însă aici, într-un centru judeţean de urgenţă întâlnim toată gama de patologie cardiacă. Bolile genetice, bolile cardiace congenitale sunt mai rar întâlnite.

– Care ar putea fi semnele că putem avea o afecţiune cardiacă şi care sunt paşii spre a verifica acest lucru?

– În primul rând cred că ar trebui să se pună un accent mai mare pe prevenţie. Parcă în ultimii 2-3 ani am început să vedem o tendinţă favorabilă în direcţia aceasta şi asta ne bucură. Adică oamenii se preocupă de sănătatea lor şi vin la consult fără să aibă o problemă anume. Vin să vadă dacă lucrurile sunt în regulă. Asta este foarte bine şi cu asta ar trebui să începem.

Trebuie să ştim că hipertensiunea arterială, în marea majoritate a cazurilor, nu provoacă niciun simptom. Nu doare, nu deranjează cu nimic şi atunci avem tendinţa să ignorăm acest aspect. Pacienţii, cel mai adesea, se adresează unui specialist când deja au o complicaţie a bolii. Accesibilitatea la tensiometre este foarte facilă aşa că ar fi foarte bine să monitorizăm tensiunea arterială la domiciliu. Dimineaţa, după o noapte odihnitoare, tensiunea arterială ar trebui să fie sub 140/90 mmHg. În timpul zilei, dacă măsurăm valori puţin peste această valoare, nu trebuie să ne alarmăm. Organismul se adaptează la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Dacă avem o zi mai stresantă, o zi mai obositoare, e normal să avem valori uşor mai mari. Dacă vedem că valorile mai mari sunt regula şi nu excepţia, atunci trebuie să mergem la un consult, în primul rând la medicul de familie. Nu neapărat orice hipertensiv trebuie să ajungă la specialist. Avem medici de familie foarte pricepuţi, care pot iniţia un tratament antihipertensiv şi dacă lucrurile nu merg cum trebuie, atunci dânşii recomandă consultul de specialitate.

Dacă cineva simte durere în piept – strângere sau apăsare, mai ales dacă acestea apar la supărare sau la efort, trebuie să se adreseze unui specialist. În caz de înţepături sau junghi mai rar trebuie să ne alarmăm pentru că aceste acuze sunt, de obicei, dureri de perete toracic (muşchi, oase, articulaţii) şi nu de origine cardiacă.

– Este stresul un factor atunci când vorbim despre bolile inimii?

– Absolut, pentru că înseamnă producţie de cortizol, de hormoni de stres, înseamnă rigiditate vasculară, înseamnă hipertensiune arterială, ateroscleroză accelerată. Este un factor de risc greu evitabil cu actualul stil de viaţă. Vedem tot mai multe cazuri şi la vârste tot mai tinere, suferinţe care au la bază ateroscleroza – accidente vasculare cerebrale si coronariene (infarct miocardic).

– La ce interval de timp recomandaţi consulturile, indiferent dacă suferim sau nu de afecţiuni cardiace?

– Prevenţia ar fi foarte utilă – să facem un set de analize anual, să ne monitorizăm tensiunea arterială la domiciliu. Dacă avem probleme cu glicemia, cu colesterolul, cu greutatea corporală, dacă suntem fumători sau dacă am avut probleme cardiace în familie, atunci e bine să avem parte de o evaluare în scop de screening. În funcţie de rezultatul acestei evaluări ni se va specifica la ce intervale de timp este bine să fim reevaluaţi. Trebuie să ştim că şi vârsta este un factor de risc, iar la doamne pierderea protecţiei hormonale, adică menopauza, este un factor de risc cardiovascular important.

– Când ne adresăm unui consult de specialitate şi cum putem şti sigur că am ajuns la locul potrivit?

– Hipertensiunea arterială, durerile în piept, dispneea (lipsă de aer) la efort sau în timpul nopţii, edemele gambelor, sunt acuze care ar trebui să ne determine să ne adresăm unui specialist. Palpitaţiile, ameţelile, pierderile de conştiinţă, sunt, de asemenea, simptome care ne recomandă un consult cardiologic.

Mă folosesc de această ocazie să revizuim parcursul pacientului în cazul în care acesta bănuieşte o suferinţă cardiacă. Frecvent auzim că „ne-am dus la urgenţă şi nu ni s-a făcut nimic, am aşteptat…”. Din păcate, lipsa de informare corectă despre modul de funcţionare a sistemului medical determină apariţia multor neînţelegeri. Dacă apare o problemă medicală care reprezintă o urgenţă (şi aici vorbesc strict din punct de vedere cardiologic) – ne apasă în piept, simţim sufocare, am avut pierdere de conştiinţă – atunci ne adresăm serviciului de urgenţă. Pacientul ajuns la urgenţă trece printr-o evaluare preliminară (triaj) unde se decide în ce categorie de urgenţă se încadrează. Evident, cazurile cu risc vital sunt prioritare. Prima dată se acordă asistenţă medicală urgenţei majore.

Dacă avem probleme cronice (acuze care persistă, valorile tensionale nu sunt controlate, avem nevoie de o ajustare a terapiei) atunci ne înscriem la ambulatoriul de specialitate, unde este necesară programarea (telefonică/online) şi este nevoie de bilet de trimitere de la medicul de familie.

EMILIA ŞERDEAN

Comentarii:

comentarii