Îngrijorări la început de nou an şcolar

septembrie 2, 2022 in Învățământ

Achitarea facturilor la utilităţi depăşeşte finanţarea per capita a unităţilor şcolare, şoferii de microbuze şcolare refuză să mai muncească pentru 1.000 de lei pe lună, iar lipsa de predictibilitate dă fiori primarilor şi directorilor de şcoli

Potrivit celei mai recente statistici realizată de Inspectoratul Şcolar Judeţean Harghita, mai mult de jumătate dintre unităţile de învăţământ din judeţ, 223 (52,96%), sunt încălzite cu ajutorul centralelor pe lemn, 140 (33,25%) folosesc gazul pentru încălzire, în 50 (11,87%) de structuri şcolare problema încălzirii este rezolvată cu sobe de teracotă pe lemn, existând şi opt unităţi de învăţământ care vor folosi în sezonul rece curentul electric pentru încălzire.

Achitarea facturilor la utilităţi este, de departe, problema arzătoare a directorilor unităţilor de învăţământ din judeţ, care, în lipsa fondurilor, dublată de creşterea fără precedent a preţului la gaz, electricitate şi lemn, privesc cu îngrijorare debutul noului an şcolar.

Preşcolarii şi elevii din oraşul Bălan studiază în patru unităţi şcolare: o grădiniţă, două şcoli gimnaziale şi un liceu tehnologic. Încălzirea se realizează cu gaz, materie primă al cărui cost a explodat în ultima vreme. Ca să înceapă noul an şcolar fără restanţe la plata utilităţilor, primăria are nevoie urgentă de 300.000 de lei.

„Principala problemă în cazul nostru este lipsa surselor de finanţare pentru plata utilităţilor; aici ne referim la gaz şi la curentul electric, pentru că preţurile au crescut enorm. Noi avem două grădiniţe, o şcoală generală şi un liceu, iar finanţarea per capita nu acoperă nici pe departe necesarul pentru plata acestora. Avem o finanţare europeană pentru reabilitarea Grădiniţei Floare de Colţ, care se va finaliza la sfârşitul anului acesta, iar la sfârşitul celui de-al doilea semestru copiii – care se află momentan într-un corp de clădire al liceului – se vor muta în grădiniţa izolată termic şi acolo sperăm să scadă puţin valorile facturilor. În momentul de faţă avem nevoie de o finanţare de 300.000 de lei pentru a porni de la zero noul an şcolar, referindu-ne doar la plata utilităţilor”, ne spune Gheorghe Iojiban, primarul oraşului Bălan.

Liceul tehnologic din localitate şi-a folosit deja o parte din extrabugetul obţinut în perioada verii prin închirierea spaţiilor în cadrul proiectelor ERASMUS în acelaşi scop.

În Harghita, anotimpul rece diferă mult de alte zone ale ţării, aici toamna, la primele ore ale dimineţii, se înregistrează frecvent temperaturi de zero grade. Nu mai departe de săptămâna trecută, la jumătatea lunii august, când toată lumea se perpelea la temperaturi de peste 30 de grade, la Joseni s-a înregistrat o minimă de 2,4 grade Celsius.

Pentru a nu pune în pericol sănătatea copiilor, directorii unităţilor de învăţământ trebuie să dea încălzire de îndată ce temperaturile coboară sub limita îngheţului trei zile consecutiv. Într-un an obişnuit, începând din octombrie şi până în martie, şcolile din Harghita trebuie încălzite.

„La noi chiar şi în aprilie-mai încă sunt friguri şi cred că este o greşeală şi a guvernanţilor când fac plata per capita, căci la noi, copiii nu au parte de aceleaşi temperaturi ca cei din Bucureşti sau din alte zone ale ţării, unde este mai cald chiar şi iarna. Noi trebuie să ne raportăm la temperaturi de minus 30 – minus 35 de grade Celsius şi nu putem să scădem temperaturile din incintele şcolare, nu ne permitem să punem în dificultate sănătatea copiilor. În fiecare an, Primăria Bălan transferă unităţilor şcolare în jur de 200.000 de lei, peste finanţarea per capita, doar pentru plata facturilor la utilităţi în sezonul rece”, explică primarul Gheorghe Iojiban.

În comuna Corbu funcţionează patru unităţi de învăţământ: una cu personalitate juridică – Liceul Tehnologic Corbu – şi patru corpuri de clădire, unde îşi desfăşoară activitatea liceenii, preşcolarii şi elevii din ciclul gimnazial din localitate; li se adaugă Şcoala Primară de la Capu Corbului, toate încălzite de centrale pe lemn. Pentru o localitate cu peste 1.500 de locuitori şi o populaţie şcolară de aproximativ 400 de preşcolari şi elevi, nu are cum să fie uşor. Din fericire, zona de nord a judeţului are lemn din belşug pe păşunile comunale, iar primarii sunt oameni chibzuiţi. Altminteri…

„În cele patru corpuri de clădire, unde se desfăşoară învăţământul preuniversitar, încălzirea se realizează în sistem centralizat, cu lemne. Primăria asigură combustibilul solid (lemnul de foc) de cinci ani, fără nicio contribuţie sau efort din partea şcolii. Şi pentru noul an şcolar avem lemnul asigurat pentru toată perioada rece”, arată Romeo Ţepes-Focşa, primarul comunei Corbu.

Nădăjduieşte că primăria va primi suficienţi bani şi pentru plata facturilor la celelalte utilităţi, însă, prevăzător, a economisit câte ceva şi pentru zilele grele.

„Sperăm să beneficiem cât de curând de plafonarea preţurilor – nu doar noi, autorităţile locale, ci şi pentru întreaga populaţie – pentru că altfel aici va fi într-adevăr o problemă. Avem resurse puse deoparte pentru plata utilităţilor, pentru că este imperios necesar să asigurăm condiţii optime în grădiniţă şi şcoli; altfel nu putem cere performanţă. Sperăm să ne ajungă resursele necesare pentru plata facturilor la curentul electric până la următorul proiect de buget. În rest, avem autorizaţii pentru toate clădirile în care se desfăşoară procesul de învăţământ, avem profesori calificaţi, marea majoritate cu gradul I, profesori titulari şi aici cred că este cel mai mare câştig al învăţământului corbean”, a afirmat primarul Romeo Ţepes-Focşa.

În municipiul Topliţa funcţionează 15 unităţi şcolare: patru grădiniţe, patru şcoli primare, patru şcoli gimnaziale, două licee – „O.C. Tăslăuanu” şi „Kemény János” – şi Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”. În sezonul rece sunt încălzite de centrale care folosesc tot combustibil solid: lemne şi peleţi.

„Încă nu au achiziţionat nici jumătate din necesarul de combustibil solid, în condiţiile în care preţurile la lemn s-au dublat şi chiar triplat faţă de anul trecut; la 500 de lei pe metrul cub de lemn este dezastru. Din punct de vedere al costurilor, pentru noi este un efort colosal, dar sper că nu vom ajunge în situaţia de a nu ne permite să le asigurăm unităţilor de învăţământ necesarul. Vom rezolva la următoarele rectificări, am discutat cu ceilalţi directori, să încerce să îşi prioritizeze puţin cheltuielile, le-am solicitat o situaţie, să vedem unde şi cum stau cu plăţile, stadiul proiectelor şi să reaşezăm puţin sumele. Dar, din punctul meu de vedere, nu vor fi probleme care să ne pună în situaţia de a solicita ajutoare speciale ca să putem asigura necesarul pentru încălzire”, precizează Dan Ciprian Rugină, administratorul public al municipiului Topliţa.

Reduceri de posturi, reduceri de costuri…

În mod evident, în sistem există probleme în privinţa navetei elevilor, în special la naveta elevilor din satele izolate la şcolile din centrul comunei, pentru care există o nevoie constantă de microbuze şcolare de diferite capacităţi.

Potrivit noului proiect al Legii învăţământului preuniversitar, efectivul unei structuri ar trebui să fie de minimum 40 de elevi sau de preşcolari. Să luăm exemplul comunei Mihăileni: în condiţiile prevăzute în proiectul noului act normativ, structura din Livezi ar trebui să fie desfiinţată, întrucât are mai puţin de 40 de elevi şi de preşcolari. Dacă această structură se închide, elevii din Livezi trebuie aduşi la şcoala din Mihăileni şi atunci este nevoie, fireşte, de un microbuz. Iar acestuia îi trebuie şi un şofer.

Directorul şcolii din comuna Valea Rece, consilierul judeţean Rácz Árpád, povestea recent, într-o postare pe Facebook, că înainte cu o săptămână de începerea noului an şcolar şoferul şi-a înaintat demisia, nemaifiind dispus să conducă microbuzul şcolar zi de zi, dus-întors, pentru 1.000 de lei pe lună, cazul nu este singular în judeţ. Situaţia ar putea părea ilară, dacă nu ar fi dezolantă: dacă nu ai şofer, degeaba ai microbuz; însă există şi reversul: localităţi unde şoferul a trebuit să plece, pentru că rămăsese fără obiectul muncii, fie din lipsa banilor pentru combustibil, fie din cauză că microbuzul zace stricat într-un garaj, ruginind în lipsa fondurilor pentru reparaţii, sau prea „obosit” ca să merite cheltuieli suplimentare.

Din punct de vedere al transportului şcolar, diferenţa între mediul urban şi mediul rural este foarte mare. Dacă în oraşe, pe lângă microbuzul şcolar există şi servicii de transport public local de persoane, în mediul rural, unde trebuie să aduni preşcolarii şi şcolarii de pe o suprafaţă de zeci de kilometri, microbuzul şcolar este esenţial.

Similar, se poate spune că în şcoli este nevoie constantă şi de personal nedidactic. Începând din 2009, dacă nu mai devreme, la solicitarea Ministerului Educaţiei au fost reduse posturile în unităţile de învăţământ aproape în fiecare an. Ca să rămână oameni la catedră, specialişti la contabilitate, bibliotecarul, laborantul sau pedagogul şcolar, de pildă, s-a renunţat adesea la personalul de curăţenie/întreţinere: la femeia de serviciu, la muncitori, la dădaca de la grădiniţă, la şofer sau la fochist. Cele mai afectate de lipsa de personal sunt localităţile unde există multe structuri şcolare.

În sezonul rece, când la fiecare unitate de învăţământ unde există câte o centrală termică, fie ea pe gaz, pe lemne sau pe peleţi, ori o sobă cu lemne, ar trebui să existe şi o persoană care să o supravegheze permanent. În Harghita sunt localităţi din mediul rural unde există câte un singur fochist, nevoit să fugă de la liceu la grădiniţă şi de acolo la şcoala gimnazială şi la cea primară, ca să se asigure că nu sunt probleme de funcţionare la sursa de încălzire sau să intervină în caz de necesitate. În absenţa acestuia, femeile de serviciu sunt cele trimise de la o structură la alta să verifice buna funcţionare a centralei.

„Orice lege trebuie să pornească şi de la ideea unei reforme a finanţării în sistemul de învăţământ. Acesta va fi performant doar dacă va exista o lege bună, resursele financiare şi umane necesare asigurate pentru implementarea acesteia, pentru că în sistemul educaţional totul porneşte de la şi depinde de resursele materiale, financiare şi umane”, apreciază directorul Casei Corpului Didactic „Apáczai Csere János” din Miercurea-Ciuc, profesorul Ferencz Salamon Alpár.

În altă ordine de idei, până în prezent, 11 unităţi de învăţământ din judeţ şi-au finalizat fondurile care le-au fost alocate pentru anul în curs. Vor urma şi altele, ţinând cont de precedentele care arată că numărul acestora creşte pe măsură ce se apropie finalul anului financiar, care se încheie la 31 decembrie.

Potrivit conducerii Inspectoratului Şcolar Judeţean (IŞJ) Harghita, în aceste condiţii, şcolilor în cauză li se repartizează sume din fondurile existente, IŞJ urmând să solicite, spre aprobare, credite suplimentare de la Ministerul Educaţiei.

„Nu s-a întâmplat niciodată ca o şcoală să rămână fără bani şi să nu poată plăti salariul personalului angajat şi nu se va întâmpla acest lucru nici acum”, a dat asigurări conducerea IŞJ Harghita.

DANIELA MEZEY