Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
La începutul acestei primăveri timpurii, în ziua de 9 aprilie s-au împlinit 120 de ani de la naşterea scriitorului român Camil Petrescu. Fundaţia culturală care-i poartă numele organizează numeroase manifestări literar-muzicale şi cultural-artistice închinate marelui om de cultură considerând: …că a venit timpul ca atât romancierul, cât şi dramaturgul, teoreticianul de teatru, filosoful, poetul, gazetarul-creator şi director de reviste, redutabil spirit polemic al epocii sale, marele creator să pătrundă odată pentru totdeauna în conştiinţa generaţiilor actuale şi viitoare.
Personalitate polivalentă avea să debuteze la începutul secolului al XX-lea în revista Facla pe drumul scriiturii, cale pe care n-o va părăsi niciodată. De la început, Camil Petrescu îşi va demonstra crezul său, că actul de creaţie este un act de cunoaştere şi nu de invenţie, autodefinindu-se ca un trudnic în ale scrisului. Debutul editorial din 1923 cu versuri de o varietate tematică surprinzătoare i-a uimit pe specialiştii timpului prin faptul că totul se reduce la materie şi la ochiul care o fixează… poezia nu mai e sonoră, ci tactilă. Poemele din volumul Ciclul morţii au afinităţi semantice cu ideile din partea a doua a romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, oglindind prin conţinutul lor aspecte ale grozăviei războiului, ca un jurnal de campanie. Despre una dintre creaţiile sale, Marş greu, autorul evidenţiază faptul că versurile au fost aşternute pe hârtie într-o dimineaţă de august 1917, chiar a doua zi după întoarcerea dintr-un marş disperat strategic… Scriam întrerupându-mă şi urmărind cu privirea vag temătoare norii albicioşi împănaţi cu rupturi de copaci, ai exploziilor. Convins de faptul că valoarea poetică a oricărui cuvânt, a oricărei expresii iese numai din îmbrăcămintea lui semantică, trece de la poezia realistă Ciclul morţii la o poezie intimistă din Un luminiş pentru Kicsikém şi la versuri cu substrat ideologic din ciclul Transcedentalia în care e promovată ideea imposibilităţii spiritului de a cunoaşte absolutul.
Polemist inveterat, nemulţumit de propriul său sine, admirator al drumului cunoaşterii, anticalofilist al vieţii, aspirând permanent la autenticitate şi de o originalitate aleasă, Camil Petrescu urmăreşte înnoirea scriiturii româneşti şi armonizarea acesteia cu marile creaţii occidentale. Ideile sale filosofice exprimate în lucrări precum Teze şi antiteze, Modalitatea estetică a teatrului, Doctrina substanţei, îl îndepărtează rapid de formulele sămănătoriste şi îl apropie cu toată fiinţa sa de analiza cazurilor de creaţie şi de problema intelectualului din nuvelele, romanele şi piesele sale de teatru.
E preocupat de problema limbii literare, a stilului, a talentului, dar şi de munca asiduă de pătrundere cu toate simţurile în tainele actului de cunoaştere şi creaţie. Romanele lui Camil Petrescu afirmă o nouă formulă epică, modernă, mult mai liberă, fără un subiect anume, determinată de condiţia memoriei şi a introspecţiei: să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simţurile mele, ceea ce gândesc eu… din mine însumi nu pot ieşi.
Creaţiile sale epice Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Patul lui Procust, piesele de teatru Jocul ielelor, Danton, Suflete tari, Act veneţian, Mitică Popescu, volumele de versuri şi de nuvele sunt, prin conţinutul ideatic şi expresia artistică, o mărturie a contribuţiei inestimabile a lui Camil Petrescu la dezvoltarea literaturii naţionale şi universale, confirmând afirmaţia lui Tudor Vianu: urmaşii noştri vor continua să crească în putere şi dreptate, prin lumina operei lui.
La ceas aniversar se cuvine să nu uităm nicicând de valorile spirituale naţionale impuse de marii noştri înaintaşi în Panteonul culturii universale.
Prof. Busuioc Stelian,
Şcoala Gimnazială „Petőfi Sándor”
Dr. György Géza Árpád,
Liceul Tehnologic „Joannes Kájoni”
