/* (c)AdOcean 2003-2016 */ /* (c)AdOcean 2003-2016, MASTER: winmedia_ro.Informatia_Harghitei.All_site */
De vorbă cu consilierul judeţean Ion Proca (II) | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 16 septembrie 2021
Home » Politic » De vorbă cu consilierul judeţean Ion Proca (II)
De vorbă cu consilierul judeţean Ion Proca (II)

De vorbă cu consilierul judeţean Ion Proca (II)

Dacă în prima parte a discuţiei am insistat asupra CV-ului consilierului judeţean Ion Proca, acum vom încerca să aflăm răspunsuri la o serie de probleme cu care se confruntă harghitenii şi, în special, locuitorii din nordul judeţului. Astfel, vom afla care sunt relaţiile dintre Consiliul Judeţean şi localităţile din acea parte a judeţului, cât de harnici sunt primarii, dar şi cum s-ar putea dezvolta turismul în zona Călimanilor şi dacă o mină de uraniu ar putea fi un impediment pentru asta.

Vom începe cu o problemă de discuţii ceva mai veche: relaţia dintre centrul judeţului şi nordul lui. Nu puţine au fost reproşurile dinspre partea românească că se primesc de la Consiliul Judeţean numai invitaţii la evenimente desfăşurate sub egida secuiesc, moment în care se pune întrebarea dacă acel eveniment este doar pentru secui sau pentru toată lumea; sau se primeau înştiinţări despre programe cu puţin timp înainte de termenul limită, astfel că era foarte greu să mai aplici pentru ele. În acelaşi timp, de mai multe ori dinspre conducerea Consiliului Judeţean (CJ) au venit îndemnuri de a se depune proiecte de către cei din zona nordică, dar şi reproşuri că lucrurile nu ar funcţiona aşa cum ar trebui, un exemplu în acest sens fiind chiar activitatea Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) Călimani-Giurgeu. Cum se vede această problemă de către un consilier judeţean?

– Eu am fost iniţiator al acestei Asociaţii de Dezvoltare pentru că observam pornindu-şi activitatea din ce în ce mai multe asociaţii în celelalte părţi ale judeţului. La momentul la care împreună cu primarii de atunci, cu ÎPS Ioan ne pregăteam pentru ceva important, răspunsul conducerii CJ, în calitatea lui de membru cotizant al oricăreia dintre asociaţiile care funcţionează în judeţ, a fost foarte bun. Au fost de acord cu o sumă de pornire drept cotizaţie a consiliului chiar mai mare decât o propusesem atunci. A fost un semn de încurajare, de prietenie.

– Despre ce sumă este vorba?

– Era vorba de 100.000 de lei, de cotizaţie, ceea ce nu era deloc puţin. Răspunsul fiecăreia dintre unităţile administrativ-teritoriale care fac parte din acest ADI Călimani-Giurgeu (Tulgheş, Corbu, Borsec, Bilbor, Topliţa, Gălăuţaş, Sărmaş, Subcetate) a fost destul de inegal.

E drept că uneori modul de comunicare al consiliului e mai diferit şi viteza în care se întâmplă lucrurile aici e mai mare şi de aceea nu cred că este vorba de rea intenţie. Dacă au fost alte lucruri care au lezat pe unul sau altul dintre cei despre care vorbim, mă feresc să mă pronunţ pentru că ar fi nedrept.

În urmă cu două săptămâni am fost invitat la prezentarea raportului de activitate al ADI şi acesta spune multe. Raportul e întocmit bine, corect, oamenii sunt bine intenţionaţi, au fost entuziaşti, au propus destul de multe activităţi la care, însă, răspunsul nu a fost foarte încurajator. Şi nu e încurajator nici măcar principalul element de disciplină al unui conglomerat: unii dintre cei care fac parte din asociaţie nu-şi plătesc nici măcar cotizaţia anuală (nu e cazul să pronunţăm acum nume) sau se întâmplă cu întârziere anumite lucruri care ar trebui făcute mai repede, mai prompt. Aşa încât, în ceea ce spuneaţi mai înainte, mă tem că adevărul e undeva la mijloc.

 Modelul turistic de pe Munţii Harghitei, adoptat de ADI Călimani-Giurgeu pentru Munţii Călimani

Viteza de reacţie şi solicitările de la consiliu pot, uneori, să pară în aşa fel încât să nu mai existe timpul fizic pentru asta. Dar eu am fost ş în locuri în care au fost solicitate pe loc anumite nevoi la unele rectificări pentru că trebuiau făcute în funcţie de un anumit calendar; şi aşa cum au fost cerute, aşa au fost şi finanţate.

Eu aş zice, de exemplu, să-i întrebaţi pe toţi, iar dacă toţi spun acelaşi lucru, atunci e clar. Dar mă tem că nu toţi vor spune acelaşi lucru, dimpotrivă, chiar ne-am înţeles la ultima noastră întâlnire că ar trebui să luăm mult mai în serios această asociaţie pentru că după părerea mea ea este cel mai important loc în care trebuie să ne concentrăm atenţia. Nu acum într-un an sau doi, ci peste 20-30 de ani se va vedea dacă lăsăm ceva în urma noastră sau nu, pentru că aici proiectul cel mai ambiţios – acum el este în faza de precontractare – este un studiu pentru Munţii Călimani. Adică, o viziune, dacă vreţi, asupra zonei care trebuie făcută nu numai cu profesionişti – pe aceştia îi căutăm şi-i putem plăti; dar ce nu putem plăti e entuziasmul şi interesul oamenilor ca să facă asta şi pentru asta trebuie mult mai multă inimă pusă la mijloc.

Sunt foarte încrezător în ceea ce urmează, pentru că nu e altă cale. Banii trebuie să treacă prin această asociaţie, ei trebuie gândiţi şi trebuie, cu provocările zonei, să atragi investitorii mari. Ce lipseşte? Nimic nu lipseşte acelei zone ca să devină un rai agro-turistic. Nimic nu-i lipseşte, decât implicarea celor care sunt acolo. Am simţit că e nevoie de acest pol pentru că se vorbeşte foarte mult şi se lucrează foarte mult la crearea unei asemenea viziuni de ansamblu pe Muntele Harghita. Atunci am zis că este varianta câştigătoare pentru întreaga zonă de nord a judeţului.

Până la urmă trebuie să ajungem la un echilibru al lucrurilor. Vedeţi, produsele tradiţionale dintr-o parte a judeţului sunt fructificate. De ce prin ADI-ul acesta nu putem face? Sună doar una-două persoane, parcă interesate de participarea la aceste târguri de produse tradiţionale…

– Oare nu deranjează şi numele generic sub care se desfăşoară aceste târguri?

– Produs secuiesc? Eu am şi spus de fiecare dată că, dacă asta ar fi problema, e ca şi rezolvată: cine ne împiedică să le spunem produse tradiţionale topliţene sau produse tradiţionale româneşti? Nu asta ar fi problema.

Eu sunt destul de optimist că am văzut reacţia preşedintelui ca fiind una destul de corectă: a zis că dacă fac, dublăm şi noi, adică susţinem proiectul.

Apropo de sensibilităţi, pentru că aici e tradiţional să se vorbească despre zonele Odorheiului, Cristurului, Ciucului şi Gheorgheni, înţelegând că Gheorgheni preia şi partea de nord, am propus la una dintre ultimele şedinţe ale consiliului, ca să acoperim un minus, să fie creată sintagma Gheorgheni – Topliţa, ca să nu mai fie aceste suspiciuni; şi aştept răspunsul.

Am vorbit mult cu managerul judeţului despre posibilitatea de a crea premisele unui turism ecumenic. Asta ar fi foarte interesant de făcut. Ştiţi că există în judeţ Drumul Mariei; putem să includem zona de nord a judeţului cu atât de multe posibilităţi pe care le avem – cu mănăstirile, cu locurile bisericeşti, care ar putea să atragă turişti. E foarte interesant de a crea un turism, chiar dacă mic, dar de 365 de zile, pentru că acesta nu mai e sezonier.

Pot fi gândite multe lucruri care să ajute economic şi să stabilească punţi între oameni. Cumva trebuie să începem să dezgheţăm lucrurile şi în sensul acesta, oamenii trebuie să devină, încet-încet, normali. Şi de aceea am insistat din capul locului asupra atitudinii normale pe care trebuie să o ai când te pui în slujba comunităţii. Nu reprezinţi doar o parte a comunităţii. Atunci şi calitatea ulterioară, să zicem de parlamentar, trebuie să pornească din nou de la această premisă: că eşti reprezentantul întregii comunităţi.

– De multe ori atracţiile turistice au legătură şi cu mediul. Se discută despre redeschiderea minei de uraniu de la Tulgheş – Grinţieş. În ce măsură ar afecta mediul înconjurător exploatarea uraniului?

– În măsura în care a afectat-o şi până acum.

– Dar până acum a fost închisă…

– A fost închisă din alte raţiuni decât cele de mediu. Cred că e o problemă care poate fi depăşită uşor. La momentul actual, cu tehnica din zilele noastre, nu cred că ar mai putea să reprezinte o problemă de contaminare.

Nu vă pot spune care este punctul de vedere oficial al CJ, pentru că această temă nu a fost subiectul nici uneia dintre proiectele de hotărâri.

– Având într-o parte zona turistică Topliţa – Borsec, în cealaltă Durăul cu Ceahlăul, iar în mijloc o mină de uraniu, nu ar părea ca „nuca în perete” această imagine şi astfel să afecteze şi turismul?

– Ba da. În mod sigur l-ar afecta, chiar dacă n-ar exista nici un pericol. Faptul în sine că există o asemenea exploatare poate crea probleme, până la a refuza să te duci în zonă.

Probabil că vom putea sta de vorbă despre acest lucru în momentul în care vor fi echilibrate foarte bine lucrurile, pentru că sunt discuţii pro şi contra, doar că la un nivel care depăşeşte CJ. Dacă ar fi să-mi expun părerea până la capăt, aş zice că ar fi mai bine să facem un paradis turistic fără riscul de a se întâmpla ceea ce spuneam mai înainte în zona Ceahlăului şi în zona Călimanului, pentru că, într-adevăr, la nivelul percepţiei fiecărui individ s-ar întâmpla perturbaţii mari dacă ar exista acolo o mină de uraniu funcţională.

– O altă problemă a topliţenilor care persistă de ceva vreme este lipsa accesului la gaz. Se ştie că magistrala a ajuns la marginea oraşului şi că problema s-ar afla în mâna Ministerului Economiei, care ar trebui să rezilieze un contract cu o firmă harghiteană. Cum vedeţi că s-ar putea această problemă într-un timp scurt?

– Simplu: când voi fi în Parlament, voi avea grijă să fac primul lobby pentru asta.

– Credeţi că veţi putea face un lobby mai puternic decât a avut posibilitatea să-l facă fostul ministru al Apărării pe lângă colegul său de cabinet?

– Eu nu ştiu cât de puternic a fost lobby-ul despre care vorbiţi, eu am spus că voi face imediat lobby pentru asta. Într-o asemenea problemă nu cred că-şi are locul frăţia de partid; e vorba de punerea pe masa unui ministru, în mod onest, a unei probleme care priveşte o comunitate mare. Nu cu intervenţii de tipul colegialităţii de partid cred că trebuie rezolvată asta. De altfel, primenirea parlamentară e absolut necesară. Şi nu numai. A tuturor oamenilor care candidează şi la alegerile parlamentare şi la cele locale. Cine nu e capabil să aibă viziune, plan managerial, idei de aplicat pentru judeţul său, cine nu poate dovedi măcar câteva activităţi în folosul comunităţii pe care o reprezintă, cine nu trece de sita criteriilor de integritate, cine nu-şi asumă un set de valori, cine n-a lucrat efectiv, indiferent de domeniu, în baza studiilor măcar 5 ani, cine nu şi-a câştigat respectul comunităţii, cine nu are o specializare într-un domeniu, o evaluare publică de maturitate, acela cred că nu are ce căuta în Consiliul Judeţean, cu atât mai puţin în Parlament.

Consemnare de LIVIU CÂMPEAN

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.