Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Dacă discutăm despre arme şi muniţii putem conveni, spre binele lor, să excludem domniţele care chiţăie 24 de ore din 24 pe la televiziuni. Isteria e la maximum, bravii noştri parlamentari sunt în pericol, familiile noastre sunt în pericol, chiar ţărişoara noastră e în pericol după ce o jună consilieră a fost depistată în posesia a vreo 4 gloanţe. SPP şi-a făcut cu prisosinţă datoria, imaginile au fost livrate televiziunilor, aşadar s-a văzut clar că ne-au apărat vitejeşte de extremiştii AUR. Au găsit gloanţele, care puteau fi de Kalaşnikov, ni s-a spus – şi sentimentul creat era că însuşi Ţarul Putin se afla la Vama Ungheni în fruntea unei fioroase divizii de tancuri. Cred că sepepiştii s-au distrat copios în faţa acestei invazii de prostie, dar nici unul n-a catadicsit să le spună zeiţelor TV că forfecuţele din trusa lor de unghii pot fi mai periculoase decât gloanţele consilierei AUR. Şi de ce s-o facă, din moment ce întâmplarea se transformase fără efort într-o diversiune cu roditoare perspective?
Căci întreaga clasă politică de la putere a luat-o razna, spunând direct poporului care a votat-o cum stă cu pieptul dezgolit în faţa furtunii, cum apără democraţia de teroriştii care introduc cartuşe de Kalaşnikov în Parlament.
Bun, înţeleg că generaţiile astea n-au făcut armata, dar telefoane din cele mai ale dracului pe bani publici au. Chiar nu ştiu să caute un termen pe net? Cât de greu e să faci diferenţa dintre glonţ şi cartuş? Se vedea clar pe imagini că acolo nu este vorba despre un tub de metal umplut cu material exploziv şi cu capsă de amorsare, în vârful căruia stă acel glonţ (la Kalaşnikov cel puţin, cu care au făcut armata toate generaţiile de români postbelici care mai ştiu să mânuiască o armă militară, era vorba despre un înveliş de cupru umplut cu plumb). Disparat de cartuş, e mic şi nepericulos, îl ţii între două degete, nu-l poţi folosi nici ca armă albă. Îl vedeţi agăţat de gâtul multor adolescenţi de ieri şi de azi, un obiect benign căruia îi dă fiecare semnificaţia pe care o doreşte: unii pacea, alţii vânătoarea, alţii agresivitatea, alţii militarismul.
La noi însă, nume sonore de la PNL, PSD şi UDMR, la aproape zece ore de la producerea minunii, continuau să confunde termenii, iar un mare avocat (pe mâna căruia n-aş merge mai departe de toaletă), după ce folosise de 3 ori termenul glonţ şi de 2 ori cel de cartuş în acelaşi context, ca şi cum ar fi sinonime, afirma imperial că fapta se încadrează la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, cerând imperativ ca poliţia să se pronunţe cât mai rapid asupra chestiunii. Glonţul singur nu e nici armă, nici muniţie. Tras sau netras, e la fel de inofensiv precum un pix de metal. Ştiinţific, poate fi considerat element de muniţie nepericulos, aşa cum ar fi aripa de ghidaj a unei rachete. O bucată de metal prelucrată într-un anumit fel. Nu frige, nu arde, nu explodează. Unde-o pui, acolo stă. Nu face rău nici copilului, nici parlamentarului. Şi nici măcar marilor avocaţi.
În definitiv, toată povestea se poate reduce la un singur aspect: dacă e potrivit sau nu să te duci la Parlament cu patru gloanţe în buzunar. Sub aspectul periculozităţii, e ca şi cum te-ai duce cu un vibrator în poşetă: şi acela e inofensiv, dar sigur că nu e tocmai potrivit să mergi cu el la Parlament. Cam asta-i tot.
