De vorbă cu violoncelistul Mani Neumann

Publicul român îl cunoaşte pe Mani Neumann, în primul rând, din formaţia Phoenix, cu care a colaborat mulţi ani. Ceea ce, poate, puţini ştiu e faptul că violonistul este unul dintre membrii fondatori ai formaţiei trio farfarello. În formula Mani Neumann (vioară şi blockflöte), Ulli Brand (chitară) şi Urs Fuch (chitară bas), trio farfarello a cântat miercuri seara pentru publicul din Miercurea-Ciuc. Totul a fost posibil datorită implicării unei tinere originare din Miercurea-Ciuc; este vorba de Ancuţa Ianc.

Despre concert nu sunt multe de spus. Doar că a fost aproximativ o oră şi jumătate în care cei trei i-au purtat pe cei prezenţi, graţie muzicii, prin mai multe ţări europene, dar, în primul rând, i-au făcut să se simtă bine, oferindu-le un concert de excepţie, în care cei trei şi-au etalat măiestria de mânuire a instrumentelor muzicale. În ceea ce priveşte stilul abordat, în descrierea formaţiei se precizează atât: „este atât de unic încât orice descriere convenţională devine imposibilă. Prin muzica lor, farfarello creează un sunet arhaic, brut, eliberat de clişee, fiind o combinaţie de folclor est-european şi influenţe contemporane: muzică tradiţională, jazz, rock şi muzică clasică”.

Concertul din Miercurea-Ciuc a făcut parte dintr-un amplu turneu pe care trupa îl are în România. Este împărţit în 4 părţi. Acum se află în desfăşurare cea de a treia, din care mai sunt 6 cântări. Apoi se doreşte şi a patra parte.

La finalul concertului am avut plăcerea ca Mani Neumann să ofere publicaţiei noastre un scurt interviu pe care vă invit să-l citiţi în continuare. Dar înainte de asta, facem precizarea că Mani Neumann, alături de Ulli Brand şi Ovidiu Lipan Ţăndărică au cântat şi acum doi ani în Miercurea-Ciuc.

– Aţi revenit în Miercurea-Ciuc după doi ani. Se poate spune că veţi încerca să faceţi o tradiţie să cântaţi la noi în oraş?

– Da, ar putea fi. Este un oraş frumos. Le-am spus băieţilor mei când ne-am plimbat puţin prin preajmă că este un oraş foarte curat.

– Cum a fost reîntâlnirea cu publicul?

– Avem mai multe concerte în următoarele zile – următorul oraş este Râmnicu Vâlcea, este Balş, apoi Timişoara (trebuie să mergem acolo), Cluj-Napoca. După asta facem o pauză în Germania. Este un motiv pentru care mergem prin România. Românii mă cunosc din Phoenix. Publicul român are inima deschisă, aşa cum ai văzut în seara asta, au fost alături de noi, au înţeles ceea ce facem şi au lăsat pandemia mult în spate, mai mult decât germanii.

Anul trecut am spus ca în 2023 turneul din România să fie prioritar. Deci, suntem aici pentru 25-30 de concerte şi vom face alte 15 până în iarnă. După aceea vom vedea unde ne situăm, vom vedea ce este posibil, vrem să cântăm cu o orchestră, pentru că muzica noastră se pretează şi pentru orchestră.

– Cu care orchestră?

– Sunt multe în România. Poate cea din Satu Mare va fi interesată, Craiova este interesată, Sibiu. Dar dacă va merge, sper că o să cântăm în octombrie. Am făcut-o în Germania de multe ori, este incredibil.

– Spuneţi-ne ceva despre muzica voastră.

– Muzica noastră este instrumentală. Toată lumea o poate înţelege, nu avem probleme lingvistice. Vioara vorbeşte.

– Spuneţi-ne ceva despre ultimul vostru album.

– Kronung a fost făcut în timpul pandemiei. Nu era trecut în agendă pentru că voiam să avem multe concerte, chiar şi la Ateneul din Bucureşti. Dar toate planurile au fost anulate, aşa că a trebuit să facem ceva. Am vrut să lucrăm şi am zis să schimbăm sentimentele negative din pandemie în muzică pozitivă. Aşa am făcut Kronung.

– În 40 de ani aţi cântat în foarte multe ţări. Aţi văzut o diferenţă între România şi alte ţări?

– Nu se poate spune asta. Am cântat în Polonia, în Franţa, în Italia, în Olanda, am cântat peste tot. Reacţia este aproape la fel peste tot. Toţi suntem europeni, să nu uitaţi asta; avem o filozofie comună, avem reacţii comune.

Lumea reacţionează la muzica noastră la fel. Românii sunt puţin nebuni, de aceea suntem aici. Cred că diferenţa nu este atât de mare. Când îmi amintesc ce s-a întâmplat în Italia sau în Franţa, nu văd o diferenţă.

– Sunt foarte mulţi artişti mari peste 60-70 de ani. Care este secretul pentru a avea energie în turnee?

– Care e secretul de a păstra energia, de a fi concentrat? O pot face, nu ştiu de ce. Câteodată cred că nu sunt normal. Câteodată simt că am atâta energie încât aş putea conduce lumea. Acum am peste 60 de ani. Poate cineva are un plan cu mine.

Un film despre artişti

În cadrul discuţiei pe care am avut-o cu Mani Neumann ne-a spus că în ultima perioadă au realizat şi un film. Este un documentar despre cum pandemia i-a influenţat pe muzicieni, despre ce simt şi fac ei.

La început, ideea era ca cameramanul să urmărească formaţia prin Europa în cadrul turneului aniversar care trebuia să aibă loc acum doi ani. Însă pandemia a anulat toate planurile. Astfel, a luat naştere acest documentar „despre cum te simţi când totul e închis şi sunt foarte fericit că am făcut acest film”.

Filmul a avut deja premiera în Germania şi va ajunge chiar în cinematografe.

În prezent se lucrează la subtitrare pentru a-l putea introduce şi la noi. Se speră că se va ajunge la o înţelegere cu TVR şi, de ce nu, la fel ca în Germania, să se difuzeze şi în cinematografele de la noi. „Pentru că acest film nu e unul german, e un film european. Este un film despre cum s-au simţit muzicienii europeni în pandemie”, ne spunea violonistul Mani Neumann.

LIVIU CÂMPEAN

Comentarii:

comentarii