Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (37) 1945: sub organizarea Uniunii Populare Maghiare, ungurii din fostul judeţ Treiscaune semnează un tabel pentru Transilvania Sovietică | Informația Harghitei - jurnal independent
marți , 19 martie 2024
Home » (Inter)Național »
Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (37)
1945: sub organizarea Uniunii Populare Maghiare, ungurii din fostul judeţ Treiscaune semnează un tabel pentru Transilvania Sovietică
<h5><i>Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (37)</i></h5> 1945: sub organizarea Uniunii Populare Maghiare, ungurii din fostul judeţ Treiscaune semnează un tabel pentru Transilvania Sovietică

Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (37)
1945: sub organizarea Uniunii Populare Maghiare, ungurii din fostul judeţ Treiscaune semnează un tabel pentru Transilvania Sovietică

  • Interviu cu prof. univ. dr. Petre Ţurlea, istoric

– Colaborarea maghiaro-sovietică din Transilvania ocupată este, ca multe altele de altfel, un subiect complet necunoscut publicului…

– Având paravanul şi sprijinul Partidului Comunist Român, Uniunea Populară Maghiară (UPM) a reuşit să devină factor determinant în majoritatea domeniilor de activitate în Transilvania de Nord-Est şi chiar în tot Ardealul. Una din căile folosite pentru a asigura dominaţia elementului maghiar a fost specularea relaţiei cu sovieticii, ungurii înţelegând foarte repede necesitatea şi utilitatea acestei căi. Chiar din Budapesta venise directiva de a fi atrasă, „prin toate mijloacele prietenia comandamentelor sovietice” – şi aici nu era vorba doar despre afişarea ostentativă a simbolurilor (steaguri, portrete ale lui Stalin, insigne comuniste). „În Comandamentul sovietic Sălaj toţi membrii (ofiţeri, subofiţeri şi trupă) îşi au femeile lor, exclusiv de naţionalitate şi de origine maghiară”, se scrie într-un raport.

– Nu era glumă: chiar se foloseau „toate mijloacele…”

– Acelaşi sistem era folosit în toate judeţele. Satu Mare: „Şoviniştii maghiari caută prin orice mijloace (femei frumoase, daruri, petreceri etc.) să câştige simpatia autorităţilor şi în special a comandamentelor sovietice , spre a folosi bunăvoinţa acestora pentru menţinerea spiritului maghiar şi scăderea Statului român”. Din Mureş se anunţa că „liderii judeţeni unguri reuşiseră să atragă de partea lor comandamentul sovietic”. Sovieticii astfel cumpăraţi s-au comportat ca adevăraţi aliaţi ai ungurilor în majoritatea situaţiilor conflictuale. Arhivele Inspectoratului General al Jandarmeriei (IGJ), Direcţiei Generale a Poliţiei (DGP) şi Serviciului Special de Informaţii (SSI) păstrează foarte multe documente ce prezintă acţiuni maghiaro-sovietice împotriva românilor transilvăneni, ajungându-se chiar la colaborare armată. Cu bună ştiinţă, ruşii îi ajutau pe unguri să încalce legile României. La 4 iunie 1945, SSI anunţa că 800 de familii de unguri veniseră în Transilvania cu autorizaţii emise de Comandamentul Militar Sovietic din Budapesta, autorizaţii în care se specificau localităţile în care doreau să se stabilească; mulţi din cei care veneau prin această metodă fuseseră membri ai Partidului Crucile cu Săgeţi şi participanţi la atrocităţile antiromâneşti. Ruşii înlesneau trecerea graniţei spre România chiar şi în scop de contrabandă. Prin anumite puncte de frontieră veneau camioane din Ungaria aducând contrabandişti maghiari îmbrăcaţi în uniforme sovietice; la fel treceau frontiera înapoi. Grănicerii români nu putea interveni, deoarece imediat erau admonestaţi de Comisia Aliată de Control. Funcţionarii maghiari ai primăriilor manevrau şi cartiruirea militarilor sovietici: marea majoritate erau repartizaţi în casele românilor, deşi la Cluj, aceştia dispuneau de un spaţiu locativ de trei ori mai mic decât cel deţinut de maghiari. Suprapopularea clădirilor îi determina pe locatari să refuze cartiruirea, inducându-se prin acest procedeu adversitatea sovieticilor. Tot în Cluj, funcţionarii unguri au dat spre cartiruire numai localuri româneşti – Căminul studenţesc, Şcoala normală de fete, Inspectoratul de jandarmi, Inspectoratul silvic – nici o instituţie maghiară nefiind evacuată.

– Documentele cercetate de dvs. arată că alianţa conjunctural-interesată maghiaro-sovietică ducea la eliberarea infractorilor unguri şi arestarea grănicerilor români…

– Colaborarea aceasta ciudată funcţiona adeseori tocmai atunci când autorităţile româneşti doreau să impună respectarea legii. La încercarea jandarmilor de a aresta câţiva infractori din localităţile Arpăşel, Boiu şi Ghiorac din Bihor, populaţia maghiară s-a opus, fiind susţinută de Comandamentul sovietic din Salonta – şi arestările nu s-au putut face, deşi erau perfect legale. Mai mult: comandamentul rus i-a înarmat pe unguri, care au năvălit peste plutonul de grăniceri din Arpăşel, l-au dezarmat, au arestat şi închis şapte dintre ei. Din judeţul Mureş se raporta că actele de represiune împotriva românilor erau privite cu îngăduinţă de către sovietici. „Poliţia populară” maghiară instaurase un adevărat climat de teroare, arestase mai mulţi fruntaşi ai românilor, între care doctorul Nicoară din Reghin, doctorii Straja şi Mera din Mureş, plutonierul Ioan Brustur – care a reuşit să anunţe intenţia gardienilor unguri de a-i omorî.

– Doctorul Nicoară era o mare personalitate a zonei, eram copil când toată lumea vorbea despre el, nu era om care să nu-l cunoască.

– Acţiunile de acest gen erau foarte numeroase, eu mă opresc doar asupra câtorva. De exemplu, două sute de unguri înarmaţi au tras în plin centrul Târgu Mureşului într-o coloană de români cu ocazia sărbătoririi Armatei Roşii; ruşii nu au intervenit, lăsând pe mai departe armele în mâinile atacatorilor. La 19 august 1945, trei ostaşi sovietici împreună cu cinci unguri au atacat Postul de Jandarmi Feleac cu focuri de armă. Pe 9 iulie acelaşi an, în momentul instalării Postului de Jandarmi din Aita Mare, doi ostaşi sovietici, instigaţi de unguri, au venit şi i-au ameninţat pe Jandarmi cu moartea – apoi au revenit zilnic cu aceeaşi ameninţare; pe 13 iulie, însoţiţi de un căpitan rus, au ordonat coborârea firmei postului, au tras în soldatul de serviciu şi au furat toate armele. Comandamentul sovietic din Salonta l-a arestat, fără motiv, timp de şapte zile, pe secretarul comunei Tinca, Ignatie Cioară, iar învăţătorul român a fost ridicat de 4 soldaţi sovietici care i-au devastat casa, ocazie cu care au împuşcat 2 persoane. La 7 august 1945, în comuna Şoncuta (Satu Mare), după ce tineri maghiari au intonat mai multe marşuri horthyste la o serbare, i-au luat la bătaie pe românii prezenţi; jandarmii i-au arestat pe bătăuşi, dar rudele acestora au chemat în mare grabă un maior sovietic de la Baia Mare, care i-a arestat pe şeful de post şi pe primar, amândoi români; în drum spre capitala de judeţ, unde urmau să fie închişi, cei doi au dispărut, fiind împuşcaţi şi îngropaţi în pădure.

– Justiţia înlocuită cu banditismul pur…

– Nu de puţine ori, sovieticii erau mai întâi aduşi în stare de ebrietate şi apoi li se cerea să intervină împotriva românilor. De aceea, unele intervenţii se soldau cu crime. În localitatea Vlaha (Cluj), în urma opoziţiei localnicilor români la o acţiune a militarilor ruşi, au fost omorâţi 3 săteni şi alţii răniţi. Altă dată, un ostaş rus în stare de ebrietate l-a împuşcat pe lt. Nistor, comandant al Companiei 21 de Poliţie Aleşd. La Beiuş a fost împuşcat sg. maj. Stavilă Dionisie. Omoruri cu victime dintre civili erau înregistrate la Odorhei şi Ineu (Bihor), la Săpânţa (Maramureş). În unele cazuri, asocierea între ungurii localnici şi soldaţii ruşi se făcea pur şi simplu pentru jaf.

– Când Transilvania maghiară era un vis mort, ungurii au indus ideea Transilvaniei Sovietice…

– Aceasta ar fi, în opinia mea, acţiunea cea mai de amploare a maghiarilor pe lângă sovietici, în care din nou UPM a avut un rol principal. În 1945, după ce constataseră că alipirea la Ungaria nu era luată în seamă, şeful UPM Sfântu Gheorghe a dat dispoziţie ca fiecare cetăţean să semneze într-un tabel, prin care să se ceară Guvernului de la Moscova autonomia Ardealului – şi dacă nu se poate, să fie alipit Rusiei. Ideea a fost larg popularizată şi îmbrăţişată în toate comunele maghiare ale judeţului Treiscaune. Ba chiar s-a răspândit zvonul, la începutul anului 1946, că Transilvania a fost cedată URSS şi, ca atare, în judeţul Ciuc s-a refuzat plata impozitelor către statul român. Primarul Huzo din Sânmartin declara: „Nu plătim, pentru că suntem sub suveranitate rusească”. De altfel, conducerea UPM Cluj, sprijinită de Societatea Maghiară de Cultură din Transilvania (EMKE) şi Reuniunea Agricultorilor Maghiari din România (EMGE), a alcătuit un memoriu, transmis ruşilor, în care se cerea, pentru apărarea vieţii şi avutului populaţiei maghiare, ca o parte din armata Ungariei, aflată în curs de refacere, să fie adusă în Transilvania de Nord-Est. Sovieticii au respins cererea, aşa că memoriul a fost modificat şi înaintat din nou: acum se cerea înfiinţarea unei Armate a Ardealului, organizată de Uniunea Populară Maghiară, în care soldaţii să poarte uniforma Armatei Roşii. (Va urma)

Interviu de Mihail GROZA

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.