Trăim din cărţi şi din cuvintele vrăjite

august 24, 2022 in Cultură

„Când ai înţeles cu totul o carte,
mai că ai fi vrednic s-o fi scris”.

Dacă pe unii, actele de cultură, după o vreme plictisesc, iar pentru alţii cărţile încep să devină ,,povară” de–a le mai citi, avem din fericire destule exemple şi situaţii pozitive.

Stau în faţa unei cărţi dăruite încă la început de an de cunoscutul profesor ciucan Mirk László. Autorul a rămas acelaşi vicios al lecturii şi scrisului neputând trăi fără cărţi, ca şi mine, evident. Scrisă în limba maghiară, cartea se intitulează Erdély lelke szólal – Ne grăieşte sufletul Ardealului (s-ar putea traduce). Măgulitorul şi sincerul autograf sună aşa: Prof. Nicolae Bucur, prietenul meu de breaslă, cu o deosebită stimă şi respect – semnează Mirk László, 23 febr. 2022. Am răsfoit-o şi apoi am citit-o, de la început captându-mi atenţia eleganta copertă cu portretele celor nouă (9) poeţi şi scriitori. Am poposit apoi la estetica şi cursivitatea celor 141 de pagini ,,abordând” textul, proza şi versurile, precum şi imaginile bine chibzuite şi înţelept intitulate/motivate.

Mirk László a simţit nevoia să scrie, pentru a descoperi ceea ce el însuşi nu ştia, până acum, pentru a se edifica asupra lui însuşi. Aşa a reuşit să descopere viaţa şi creaţia adevărată a distinselor personalităţi, scriitori şi poeţi, embleme ale culturii maghiare din Ardeal. Aceştia te inspiră încă de la început prin portretele postate pe coperta şi în interiorul cărţii: Kós Károly, Áprily Lajos, Bánffy Miklós, Reményik Sándor, Tamási Áron, Dsida Jenő, Tompa László, Kemény János, Kányádi Sándor.

Şi prin această lectură mi s-a trezit acel simţ al intelectualului, pe care o carte, o pictură sau o sculptură, o muzică incită şi provoacă, aidoma unei miresme ori unui gust. Am reflectat la acea stare din studenţie în locaţia bibliotecii, întocmai cum s-a exprimat un renumit dascăl. Şi anume… cum omul obişnuit simte cele din afara lui prin simţuri, intelectualul mai adaugă un simţ, cel al lucrurilor spirituale. Aşa ceva este cadoul primit de la prietenul László Mirk.* Autorul, parcurgând o serioasă bibliografie, face un „tur de orizont”, selectând acele „esenţe” care se încadrează logic şi motivat în susţinerea mesajului. Din scurtul Cuvânt înainte către cititor reiese că scrierea acestor ,,portrete” a început în luna octombrie 2019, ţinând până în luna martie 2021, perioadă în care au văzut lumina tiparului în revista din Miercurea-Ciuc „Krisztus Világa” (Lumea lui Isus). Pe unele dintre personalităţile amintite autorul le-a cunoscut personal, Kányádi Sándor, Kemény János, de exemplu. Se spune că scriitorul este favorizat de soartă, în comparaţie cu alţi artişti. „Are nevoie doar de cuvinte, pe care le ia din… aer, fără să le plătească”.

Filele cărţii lui Mirk László par a ne sugera că nu poartă viaţa celui ce le-a scris, ele se datorează acelor personalităţi (nouă la număr), care prin „prezenţa” operelor lor, proză şi poezie, împrumută şi a doua viaţă pentru cei ce vor apleca ochii minţii şi a gândului asupra filelor acestei cărţi. Am impresia că această carte e făcută pentru a nu se citi numai prin cuvinte, trebuie citită şi cu sufletul, cuvântul regăsindu-l şi-n titlul cărţii. (Ne grăieşte sufletul Ardealului – Erdély lelke szólal). Să mai reţinem că „dialogul” cu asemenea apariţii ne duc spre pace şi armonie.

Nu pot să nu remarc că nu-i destul a scrie o carte, şi în cea mai bună operă doarme cuvântul, gândul până ajunge la cititor, scria în 1972 Beke György (cf. variantei din limba maghiară Nem elegendő a könyvet megírni, a legjobb műben is alszik a szó, a gondolat, amíg nem jut el az olvasóhoz).

Creaţiile poetice ale autorilor acestei cărţi nu au fost întâmplător selectate. Mirk László poate a auzit de „portretele” făcute unor cuvinte, ele par a arăta/rostite asemănător fiinţei umane. Versurile te pot emoţiona, îţi produc stări. Cititorul adevărat va şti să nu se roage prin cuvinte, ci cu sentimente. „Sentimentul e rugăciune”. Textul literar ce ne stă la dispoziţie agită, incită, caută sensibilitatea. Scriitorii şi poeţii cu adevărat mari ai Ardealului, cum reiese, nu s-au plâns niciodată de criza limbajului, ci ei l-au binecuvântat. Autorul prin scurtul text din finalul cărţii – Zárszó helyett (În loc de cuvânt de încheiere) este convins că prin scriitorii şi poeţii cuprinşi în volum vorbeşte într-adevăr Sufletul Ardealului. Această realitate au simţit-o şi cititorii de până acum.

* Mirk László, fiind o fiinţă socială, a avut şi are prieteni de etnii diferite, în vecinătatea cărora a trăit momente interesante şi maleabile. În anii studenţiei l-a avut ca dascăl pe prof. univ. dr. Gavril Scridon. Relaţia cărturărească cu regretatul nostru scriitor Ion Nete i-a fost „sfat şi sprijin”… Corespondează cu poetul, criticul şi istoricul literar, eseist şi publicist bucureştean Vladimir Udrescu (n. la Braşov 8 XII, 1940), autorul recentei Antologii bilingve româno-maghiară de versuri Teaidő – Ora de ceai, Colecţia BIBLIOFIL, poezie contemporană, Iaşi: TIPO Moldova, 2022, expediată subsemnatului cu dedicaţie, Bucureşti, 15 august 2022.

Nicolae BUCUR