Povestea formaţiei ciucane Ramm-Brand(t), tribut Rammstein, spusă de basistul Dósa Elek Levente

• De la o trupă de death metal la una tribut Rammstein şi compoziţii proprii în stilul Neue Deutsche Härte (Noua inimă germană)

În anii ’90, în Miercurea-Ciuc activa o formaţie care aborda un stil de muzică nu foarte popular – death metal, care aparţine de rock. Pe numele ei Korruption, formaţia ajungea să fie foarte cunoscută în ţară, în cadrul acestui stil de muzică, reuşind să se impună şi în cadrul celebrului concurs de la Buzău, Top-T, premiul de atunci constând în înregistrarea unui album. În decursul anilor, formaţia a avut mai multe schimbări de componenţă, dar şi mai multe pauze. Chiar dacă povestea care urmează nu este despre Korruption, ea porneşte de la această formaţie.

Prin anul 2009, pe vremea când se pregăteau să scoată cel de-al doilea album, toţi instrumentiştii din Korruption au dorit să facă şi altceva în afară de genul death metal pur, să compună ceva mai soft.

„Şi atunci a venit ideea ce ar fi să facem un proiect separat de Korruption, unde scoatem din sistem ce e mai soft şi lăsăm extremităţile pentru Korruption.

Deci asta a fost ideea de pornire”, ne povestea Dósa Elek Levente (chitară bass).

Atunci au luat legătura cu Kozma Attila, actor la teatrul din Miercurea-Ciuc, pentru a încerca muzica rock şi a veni în cadrul noii formaţii ca vocalist.

Mai rămânea o singură problemă: „Cum începem? Noi suntem patru muzicieni obişnuiţi unul cu celălalt. Kozma e vocalist începător, cel puţin în ale rock-ului, şi nu avem niciun fel de experienţă împreună”.

Dósa explica că, în momentul în care se formează o formaţie, cel mai complicat lucru, dar în acelaşi timp şi cel mai important, este să se găsească o legătură între membrii ei. Se întâmplă ca fiecare component al formaţiei să fie influenţat de stiluri diferite, e foarte greu să creezi o muzică care să le cuprindă pe toate, motiv pentru care trebuie să faci compromisuri.

„Avem proiectul gata de pornire, cum începem? Cum ne asezonăm? Cum ne cunoaştem muzical? Şi atunci a venit Kozma cu ideea: eu întotdeauna am dorit să încerc să cânt Rammstein. La momentul respectiv putea să fie orice. E greu să începi o trupă fără piese”, spunea Dósa.

Şi aşa a venit momentul primei repetiţii, care a venit cu un feed-back pozitiv. Asta şi pentru că muzica Rammstein este una simplă, care nu necesită virtuozitate. „În schimb, au ceva în plus, ceea ce nu au foarte multe trupe. Şi anume, toată energia şi tot ce e puternic în Rammstein e că cei şase oameni sunt ca o maşinărie”.

Cu toate astea, spunea Dósa Levente, „în esenţă, e greu să cânţi Rammstein. La ei, una dintre genialităţi e că piesele sunt scrise extrem de inteligent. În simplitatea lor au armonii. Deci, aşa cum sunt suprapuse chestiile cu cele cinci instrumente, cu sunetele de la sintetizator, plus cu ce e clasic metal şi industrial, e foarte bine concepută muzica respectivă”.

După prima piesă au mai urmat alte două, apoi încă una şi încă una. Astfel, chiar dacă la început nu erau fani Rammstein, au devenit, iar după câteva luni, din pură plăcere, aveau un setlist, deşi încă se aflau la momentul de acomodare unul cu celălalt, iar piesele preluate de la celebra formaţie germană era doar un experiment prin care să se cunoască între ei.

Primul concert şi numele formaţiei

Kozma Attila, unul dintre membrii formaţiei, era fan Volkswagen Beetle. La Zetea urma să se organizeze o întâlnire a pasionaţilor acestor maşini, cunoscute şi sub numele de „buburuze”. El venise cu ideea să întrebe dacă ar putea să cânte la acel eveniment. Se întâmpla în 2009.

Au fost acceptaţi, iar când organizatorul i-a întrebat cum să-i anunţe a trebuit să găsească un nume. „Ideea denumirii trupei a venit de la mine şi intenţia a fost un nume pentru o singură ocazie – povestea Levente – pentru că făceam Rammstein, dar aveam şi ideea că o să fim o trupă de sine stătătoare care va compune muzică proprie. Era clar că avem piese Rammstein, deci să te ascunzi sub un alt nume şi să nu recunoşti public că tu faci cover sau tribut Rammstein, din punctul meu de vedere era unul inutil. De aici vine Ramm, de la Rammstein. Eram perfect conştient la vremea respectivă şi acum că nu ai cum să ajungi la nivelul şi la calitatea trupei mamă. Brand-ul e acolo. Şi T-ul era pentru asonanţă şi ca să dea o chestie cu totul nouă. Deci, dacă citeşti Rembrandt, nu are niciun pic de conexiune cu metalul, cu Rammstein, cu muzica dură; e un pictor renumit care face cu totul altceva”.

Chiar dacă numele formaţiei a fost ales cu intenţia de a-l folosi o singură dată, la scurt timp a urmat un nou concert. Tot la Zetea, dar de data aceasta la o întâlnire a motocicliştilor, cu un public mult mai numeros. „Atunci am văzut că bă, stai, că e ceva în treaba asta.

Evident, am primit feedback-uri destul de bune şi atunci, în esenţă, uşor-uşor am decis să rămânem pe tema asta, tribut, pentru că exista cerere pentru treaba asta şi nouă ne plăcea la nebunie să facem treaba asta.

Aşa am ajuns noi să fim trupă tribut Rammstein. Numele a rămas”.

Modificări de trupă şi compoziţiile proprii

Nu există formaţie care de-a lungul anilor să nu aibă modificări în componenţă. Cu atât mai mult cu cât e vorba de o „trupă hooby”, aşa cum o numeşte Levente, pentru că fiecare membru are altă ocupaţie.

Actuala componenţă a formaţiei este: Kozma Attila – vocalist, Müller Arnold – chitară, backing vocal, Albert Botond – chitară, Turcza Hunor – tobe, Dósa Levente – bass, keys, backing vocal.

Chiar dacă în colectivul general s-a întipărit percepţia că Ramm-Brand(t) este o formaţie tribut Rammstein, care cântă doar piese ale formaţiei germane, ei bine, trupa din Miercurea-Ciuc are şi compoziţii proprii.

Primele melodii le-au compus prin 2016, când membrii formaţiei ştiau că vor să abordeze stilul Neue Deutsche Härte (Noua inimă germană). Levente ne spunea că e un stil nemţesc, din care face parte Rammstein. „Neue Deutsche Härte e, în esenţă, un fenomen cultural. Deci are mai mult decât muzică. E şi o estetică, există şi alte elemente de artă decât muzică în Neue Deutsche Härte. Cred că are ceva de a face cu schimbarea de prin anii 1990”.

De atunci nu au înregistrat multe piese. Sunt 6, dar suficiente cât să poată susţine un concert în care să insereze printre piesele Rammstein şi compoziţiile proprii.

Cât despre piesele lor, Levente ne spunea că în ele apar mai multe elemente din alte stiluri, deci nu sunt compoziţii care încearcă să mimeze Rammstein, deşi este în stilul ei şi sunt cântate în limba germană. În ele se regăsesc chiar şi elemente death, iar una dintre melodii are o secţiune aproape de jazz.

În ceea ce priveşte textele, majoritatea sunt poezii sau elemente din literatura frumoasă.

Noul început

Odată cu pandemia din 2020, formaţia a intrat într-un soi de hibernare (să folosim un termen din zona noastră, frecventată de urşi). Levente folosea termenul de hibernare pentru că, deşi nu se mai întâlneau să repete, nu au spus niciodată că s-a terminat cu Ramm-Brand(t), nu se luase nici decizia de destrămare, dar nici de continuare.

Asta până vara trecută, când organizatorul festivalului Bear Fest, de la Băile Tuşnad, i-a contactat pentru a se alătura evenimentului. Pentru Levente, dar şi pentru organizatorii festivalului propunerea era ca o mănuşă: evenimentul era despre interacţiunea om – urs, se ţinea la Băile Tuşnad, el e tuşnădean, este directorul executiv al Asociaţiei „Pro Szent Anna-Pro Sfânta Ana”, astfel că în preajma Lacului Sf. Ana şi a rezervaţiei Mohoş se află în interacţiune cu urşii.

Bear Fest era o bună ocazie pentru o reuniune a formaţiei, chiar dacă nu mai repetase de vreo 4 ani.

„Evident că ne-am simţit iarăşi adolescenţi. Cu toate că am prins vreme urâtă, concertul în sine a fost micuţ, cei care au fost acolo şi noi pe scenă, cu toţii ne-am simţit minunat”, îşi aducea aminte Levente.

La doar o săptămână după acel concert, a mai sosit o propunere, de la Beer & Bike, din Sfântu Gheorghe.

L-am întrebat dacă are stabilite date pentru următoarea perioadă şi, în special, în judeţ. Ne spunea că e aproape sigur un concert în Sfântu Gheorghe, dar în toamnă. Până atunci, formaţia nu are nimic contractat, asta şi pentru că sezonul de club s-a terminat deja.

Vor aştepta toamna, când se va cânta din nou în spaţii închise. Dar pentru ei e puţin mai dificil, pentru că nu au un impresar, mergând doar pe invitaţii.

„Acum, ideea cu trupa e să revenim puţin pe tema asta, cu piesele proprii. Să ne apucăm să începem să compunem piese noi. Evident, încercăm să le testăm live, cum funcţionează.

Într-un final, încercăm să fim trupa pe care am visat-o în 2009, să zic. Adică, să fim trupa cu piese proprii. Să fim doi în unul.

Păstrăm şi treaba asta cu Rammstein pentru că ne place. Şi, în esenţă, după 15 ani de activitate e o plăcere a celor cinci. Nefiind o trupă de profesionişti – noi nu trăim din Ramm-Brand(t) – ne permitem libertatea ca să avem chiar puţine concerte sau multe concerte, depinde de situaţie. Şi să evoluăm în direcţia în care considerăm noi cinci. Dacă noi ne simţim bine, e ok. Şi dacă reuşim să avem, n-aş zice fani, persoane sau, ştiu şi eu, rockeri, metalişti care se simt bine cu noi în momentul comun – adică noi suntem pe scenă şi ei în auditoriu – atunci totul e perfect”, spunea Dósa Levente.

„E foarte uşor să cazi în penibil fiind tribut, dacă încerci să mimezi trupa mamă”

Pentru că a activat atât în cadrul unei formaţii cu compoziţii proprii, cât şi în una tribut, nu am putut să nu-l întreb pe Levente în care dintre acestea e mai greu. Mai ales că la o formaţie tribut spectatorul se aşteaptă să primească ceva din muzica şi show-ul scenic pe care formaţia „mamă” îl are.

Ne spunea că fiecare are minusuri şi plusuri. Pe partea de pregătire e mai uşor să activezi într-o formaţie tribut, pentru că piesele sunt făcute deja, trebuie doar să-ţi alegi repertoriul. „Pe partea cealaltă, e mai greu cu trupa tribut, pentru că întotdeauna ai referinţă trupa mamă. E foarte uşor să cazi în penibil fiind tribut dacă încerci să mimezi trupa mamă şi în loc să ai efectul că, da, este ceva ca lumea, cazi în efectul ăsta de Temu (platformă de cumpărături din China – n.a.) că devii varianta chinezărească a trupei mamă. Din punctul ăsta de vedere e mult mai greu”, spunea Dósa Levente.

„Într-o trupă clasică – continua acesta – greutatea vine în compunerea de piese. (…) Plus, e puţin mai greu în a pune pe scenă. Nu ai renumele unei trupe mamă care să-ţi atragă audienţă. E mult mai greu de ridicat o trupă cu piese proprii care să-ţi atragă din capul locului câţiva oameni.

(…) Pe cealaltă parte, în schimb, ai libertatea pe scenă să faci tot ce îţi doreşte sufletul, pentru că nu te ţine nimic şi nu te reţine nimic. Deci, eşti original sută la sută.

Cele două chestii sunt total diferite una de cealaltă. Eu aş zice că să cânţi într-o trupă e o plăcere, dar oricare varianta ai alege are provocările proprii”.

***

Până ce să vedeţi formaţia într-un concert, Ramm-Brand(t) poate fi ascultat online. Pe YouTube au canalul lor, bineînţeles, ce le poartă numele. De asemenea, piesele care sunt compoziţii proprii pot fi găsite şi pe Spotify, precum şi pe Bandcamp.

LIVIU C.

Comentarii:

comentarii