Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
S-a întrebat cineva de ce oare, încă de la primul articol în care apare cuvântul AUR, cei de la G4Media i-au lipit sintagma partidul extremist?De atunci, în orice text, în orice referire, apare nedespărţita trinitate Partidul extremist AUR – şi niciodată trimiterea simplă, AUR, sau Partidul AUR. Inconsistenţa logică a lipitorilor de etichete rezidă tocmai din faptul că îl fac când partid extremist de dreapta, deoarece promovează naţionalismul şi tradiţionalismul religios, când partid rusesc, aflat la ordinele lui Putin, adică de extremă stângă. Deşi teoria spune că extremele se ating, e limpede că nu poţi fi în acelaşi timp şi una şi alta; chiar dacă AUR e o formaţiune niţel haotică, nu este totuşi un partid cuantic, alcătuit din fotoni, care sunt în acelaşi timp şi unde şi corpusculi.
De la AUR n-am auzit nicio poziţie oficială favorabilă Moscovei şi trecutului comunist, cum au unii pensionari ai PSD, iar euroscepticismul nu este (încă) ilegal, partidele noastre „clasice” de după 1989 au eurosceptici cu duiumul. Câtă vreme România păzeşte graniţa de est a Uniunii Europene, dar e ţinută de 12 ani la poarta Schengen ca un câine de pripas e explicabil psihologic că poţi deveni eurosceptic, dacă nu chiar antiUE. Dar eticheta putinişti e cel puţin bizară la adresa celor care au împânzit cele două ţări române cu inscripţiile uriaşe Basarabia e România, enervându-i cumplit pe ruşi, în vreme ce majoritatea politicienilor şi presa aservită n-au riscat un fir de păr pentru acest ideal. AUR are destul de multe hibe reale (lipsa de doctrină, ieşitul în stradă fără scop, acceptarea conspiraţioniştilor, care se simt protejaţi într-un partid parlamentar), nu e necesar să i se inventeze şi altele, dar lipitorii de etichete (care sunt mult mai răi decât lipitorii de afişe ajunşi secretari de stat) nu pot să se abţină.
Şmecheria cu pusul etichetelor „s-a lipit” de ai noştri după ce UDMR a făcut asta cu succes în privinţa Vetrei Româneşti, a PUNR şi Partidului România Mare. Consultanţii de la Budapesta (de fapt serviciile secrete maghiare, exact aceleaşi care l-au faultat şi pe Ceauşescu, continuate „democratic” în Oficiul maghiarilor de peste graniţă şi Ministerul ungar de externe) i-au învăţat pe ungurii din România ca orice atingere a intereselor maghiare să fie declarată discriminare, ură etnică şi atac la minoritate – şi, pe lângă relaţiile politice, le-au dat o lungă listă de instituţii internaţionale la care trebuie să apeleze. Şi unde aveau ciracii lor. Maghiarii din România au făcut plângeri cu tona, iar guvernanţii noştri s-au intimidat. Şi au început să creadă că medicii maghiari nu se pot înţelege în limba maghiară cu ungurii din Harghita-Covasna-Mureş numai dacă vor face facultatea de medicină în limba maghiară, precum deşteptul de premier Năstase, care dădea cu capul la televizor ca un măgăruş, aprobând o ridicolă şi complet stupidă logică a potentatului local Frunda, care nici măcar nu era un adversar serios, din moment ce putea fi trimis în neant cu activitatea sa abundentă de informator al securităţii. Un exemplu recent: preşedintele UDMR Mureş şi totodată şeful Consiliului Judeţean se arăta extrem de agitat după schimbarea şefului maghiar al Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice, interpretând-o ca un atac la comunitatea etnică maghiară, nu ca pe un gest administrativ normal după ieşirea UDMR de la guvernare. Acesta e tipul clasic de lovitură sub centură practicată sistematic de formaţiunea etnică din 1989 încoace.
Dacă extremism înseamnă, conform DEX, atitudine (politică), doctrină caracterizată prin idei, teorii exagerate, unilaterale, rigide, care, bazate pe ură şi intoleranţă, urmăreşte ca să se impună prin măsuri violente sau radicale, într-un studiu mai amplu, prof. dr. Florin Mullerde de la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti susţine că „cele mai toxice şi agresive au fost, la extrema stângă, Partidul Comunist din România, iar la extrema dreaptă Mişcarea Legionară. Ostilitatea acestora faţă de sistemul democratic, capitalism, erau elemente comune”, dar concluzia dânsului este că „nu mai putem vorbi despre un partid actual care să se încadreze, în totalitate, în acest şablon”.
Aceasta e opinia unui cercetător. În schimb, politicieni în funcţie şi foarte activi cu dărâmarea statuilor şi desfiinţarea numelor de străzi cum este liderul PNL Iaşi, deputatul Alexandru Muraru, sunt convinşi că „scoaterea partidului extremist AUR în afara legii devine deja o chestiune foarte probabilă. Partidul extremist, neofascist, de sorginte legionară este pe drumul pe care l-a avut partidul Zorii Aurii în Grecia. Vor ajunge să producă violenţe zilnice pe scară largă şi probabil crime”.
Dl Muraru, considerat de mai mulţi ca un personaj ciudat nu tocmai potrivit să conducă o filială judeţeană, omite să se includă în ecuaţie: cererea de desfiinţare a formaţiunilor adverse este ea însăşi un comportament extremist, iar deocamdată crima de care se face vinovat AUR este că a depăşit demult în sondaje Partidul Liberal.
Extremişti în sus, extremişti în jos, deşi niciunul n-a făcut precum Márton Gyöngyösi, membru al Jobbik când acesta era a treia putere politică din Ungaria, cerând Parlamentului ca „să fie evaluat numărul membrilor evrei din Guvern şi Parlament, care reprezintă o anumită ameninţare pentru siguranţa naţională”. Iar un alt partid maghiar a cărat şi postat în Parlament spre adulare, anul trecut, la 30 august – data Diktatului de la Viena – bustul lui Hórthy Miklos. Dar în ochii presei progresiste ungurii sunt întotdeauna europeni, iar românii nişte înapoiaţi din Est, care vor să-i facă statuie lui Octavian Goga la Iaşi, iar dl Muraru are obiecţii.
Hai să fim serioşi, partid extremist este AfD din Germania, care organizase anul trecut o lovitură de stat şi i s-au confiscat 1.300 de arme şi o listă de 2 milioane de persoane ce urmau a fi „curăţate” – iată lucruri grave, nu scandări de peluză. Adică, nu orice grup care iese cu drapele tricolore – Calea Neamului ori Frăţia Ortodoxă – se revendică de la Zelea Codreanu, iar cei care caută insistent identităţi de imagine cu unele poze interbelice o fac cu intenţii pur propagandistice şi de fake news, inducând ideea că cine seamănă se şi adună. E atât de straniu ca la Universitatea Tusványos să fluture liber drapele maghiare şi secuieşti, iar tricolorul românesc să fie interzis, obturat de un zid solid de jandarmi! Orice om normal se va întreba: ce viitor are o astfel de ţară?
După ce reiterează toată retorica şi falsurile udemeriste privind Valea Uzului, Dan Tăpălagă, cel care dă tonul site-ului G4Media, conchide înţelept că AUR este „cel mai extremist partid din Europa”. El a mai fost folosit cândva de UDMR, prin CJ Harghita, ca toroipan împotriva ortodocşilor din Har-Cov, care, spre disperarea progresiştilor, ştiu ceva mai bine decât unii fandosiţi cum se trăieşte în această zonă în care eşti obligat să asculţi limba oficială la căşti şi care sunt adevăratele ţinte geostrategice ale formaţiunii etnice care l-a sedus pe marele editorialist.
Interesant este că, din ’89 încoace, toată presa sorosistă a cântat pe aceleaşi note, a folosit aceleaşi calcuri verbale şi acelaşi tip de vehemenţă când a venit vorba despre Vatra Românească, PUNR, România Mare sau AUR. Deşi fiecare partid care a fiinţat în România din 1989 până în prezent a avut sau are membri cu idei trăsnite, incriminaţi public sunt doar cei aparţinând organizaţiilor amintite. UDMR, cu obiective neorevizioniste clar exprimate şi clar susţinute şi finanţate din exterior, este în continuare protejat de progresişti şi europenişti, în ideea că spiritul comunitar integrator al UE va birui şi va netezi toate denivelările istoriei. Se înşeală amarnic, aşa cum s-au înşelat cei de la 1916 şi 1940! Să fii prost odată, mai merge, aşa te maturizezi şi câştigi experienţă. Să fii prost a doua oară e deja periculos, s-ar putea să ai o problemă la cap, dovadă Diktatul de la Viena. Dar să fii prost a treia oară, asta chiar e culmea, înseamnă că-ţi poţi pune singur creştetul în ştreang, oricum nu-ţi foloseşte la altceva decât la echilibrarea gâtului.
În 24 decembrie 1989 a apărut în presă programul UDMR, cu toate ingredientele neorevizioniste, cu autonomie teritorială şi autodeterminare, băieţii aveau totul pregătit dinainte. Excesele incredibile şi crimele din Ardeal pretindeau obligatoriu o forţă de opoziţie, aşa că judecătorul Ioan Sabău-Pop, cu un mic colectiv de intelectuali, a redactat Programul şi Statutul Uniunii Vatra Românească, organizaţia extinzându-se fulgerător în Transilvania şi apoi în ţară ca formă de rezistenţă împotriva neorevizionismului maghiar, în condiţiile paralizării tuturor forţelor de ordine, a impotenţei generale şi a confuziei în care se scălda noua putere de la Bucureşti. Deşi Ioan Sabău-Pop şi alţii care au lucrat direct la înregistrarea organizaţiei sunt activi şi în viaţă, nimeni nu i-a contactat vreodată să lămurească chestiunea, în vreme ce presa, chiar şi cea de bună credinţă, alimenta prin titluri uriaşe minciuna udemeristă că Vatra a fost creată de securitate. Trecem peste amănuntul că în acea vreme ofiţerii de securitate erau arestaţi în unităţile militare – realitate care n-a contat deloc în lipirea etichetei. Udemeriştii, serios instruiţi de Budapesta în atribuirea de adjective infamante adversarilor, nici măcar n-au fost unitari în emiterea dezinformării: unii susţineau că Vatra a fost înfiinţată şi e condusă de legionari. Asta li se părea că sună mai drastic decât narativul cu securitatea. A existat presă românească care a pus botul şi la aceasta variantă, apoi întreg Grupul de Dialog Social înfiinţat de Soros şi Brucan, ONG-urile şi organizaţiile de presă aferente au proferat cele mai abjecte consideraţii la această Uniune. Peste tot: la televiziuni, unde apăreau caizii politici şi culturali ai vremii, în presa scrisă, în rapoartele transmise organizaţiilor internaţionale. Adevărul nu moare niciodată, cândva se va recunoaşte că singurele forţe care în acele momente au stopat dezintegrarea României au fost UVR şi partea nekaghebizată a Armatei. Să nu uităm că un membru al GDS, Mihai Şora, a aprobat cu entuziasm segregarea şcolilor din Transilvania după o simplă vizită la minister a unor agenţi udemerişti, o prostie pe care numai un filozof bolnav de kaghebită o putea face! Trecem peste amănuntul că omul a fost expulzat de stânga franceză şi că activase laborios sub aripa Anei Pauker, poate e suficient să medităm cum se face că un gânditor valoros a comis o crimă educativă ireparabilă!
Nu avem spaţiu pentru a reproduce toate tâmpeniile din avalanşa de etichete lipite pe fruntea organizaţiilor şi partidelor care aveau cât de cât un suflu patriotic; ne-am lungi prea mult explicând de ce făceau unii sau alţii anumite lucruri, care erau ţesăturile şi viesparele de interese, câţi erau profitori ordinari sau câţi erau pur şi simplu proşti şi atâta îi ducea mintea. Spre exemplu, uitaţi-vă la amploarea dată de televiziunile zise naţionale insignifiantei localităţi Voluntari, insignifiantului primar Pandele şi insignifiantei sale neveste, în comparaţie cu adevăratele probleme ale României! Ei, cam atâta îi ducea mintea şi pe trecuţii conducători ai ţării: vreun Pandele şi nevasta lui li se păreau mai importanţi decât Transilvania, Vatra sau acum Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, iar televiziunile, pline de ciuvici şi de fiinţe stranii cu sâni proeminenţi, bat apa în piuă pe Gheboasă. Nu i-a interesat niciodată România şi, cu atât mai puţin, Transilvania, ştirile din zona asta apar în naţional dacă a mai căzut vreun bolovan sau dacă bruma a dat în Harghita înainte de termen (în ultimii ani, corespondentul televiziunii naţionale aproape că era limitat la ştirile despre vreme, pelerinajul de Rusalii, festivalul 1.000 de fete secuience şi balul de farsang. Nu i se cerea mai mult, pentru că orice altă temă putea crea probleme). Ei, acum Harghita nu are nici măcar atâta!
Spre ruşinea veşnică a statului zis român, actualii lui şefi cu şcoală şi activitate aproximative, fără conştiinţă naţională şi fără niciun dram de competenţe, înşurubaţi în posturi de cel mai incapabil conducător de stat după Carol al II-lea, i-a lăsat pe fraţii noştri de sânge ale căror organizaţii mai respiră alfabet latin fără cei doi lei pentru un ceai băut la Izvoru Mureş. E al doilea an, adică, de când politicul antinaţional bucureştean nu finanţează una din cele mai profunde izbânzi româneşti din ultimul secol: întâlnirea frăţească a reprezentanţilor celor zece milioane de români din afara graniţelor (scuza că Universitatea Izvor e acaparată de AUR este falsă: statul s-a retras singur din acel loc – şi conform unui principiu cunoscut din antichitate, spaţiul lăsat liber e ocupat de alţii).
Bine d-le Ciolacu, au dat călugării o masă de subzistenţă, că tot se lăfăie ei în pensii speciale; tot de la săraci vor avea românii din diaspora o coajă de pâine şi o lingură de ciorbă, cum zicea fostul Arhiepiscop de Harghita-Covasna, ÎPS Ioan, că statul român actual are treabă, umple cu milioane pe toţi ticăloşii lumii care au uşile deschise la palatele Victoria şi Cotroceni. Omul de la Sibiu care zboară degeaba cu un milion de euro pe deplasare nu dă doi lei nici pe românii din afara graniţelor, nici pe românii din Harghita-Covasna – şi, la urma urmei, nu dă doi bani pe românii din România. Bine că există dna Carmen, cea mai importantă fiinţă din arealul Carpato-Danubian, ţinută de mână când şeful statului primeşte onorul militar. Sasul nostru providenţial ignoră că onorurile militare cuvenite unor funcţii se prezintă numai titularilor sau înlocuitorilor legali, nici într-un caz nevestelor. Oare Lupeasca a primit vreodată onorul militar? Să ne spună istoricii, dar nu cred că aşa ceva s-a putut întâmpla. Are Carmen ceva comun cu Regina Maria? Găliganul din Carpaţi a mai bătut un record al nesimţirii.
Eticheta mincinoasă lipită judeţului Harghita de către UDMR era normalitatea, aşa voiau ei să iasă în lumea politică, iar unii prefecţi români, din instinctul birocraţilor de a-şi păstra funcţia şi banii, şi-au însuşit-o ca nişte papagali. Ei, problema este că lucrurile în aceste judeţe n-au fost şi nu sunt deloc normale: de 30 de ani aici se creează pas cu pas Mica Ungarie cu toate caracteristicile statului maghiar, în vreme ce conducătorii României se scuipă unul pe altul, că de bătaie nu sunt în stare, iar mediile naţionale se ocupă de idiosincraziile lui Mitică Dragomir şi amorurile starletelor zilei, fato hăi. O realitate mai stupidă e greu de închipuit…
Mihail GROZA
