Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Deşi sezonul estival 2021 a devenit istorie, iar dimineţile sunt reci în Harghita, temperaturile coborând la primele ore sub limita îngheţului de mai bine de o săptămână încoace, cele două rezervaţii naturale continuă să-i atragă pe turişti, ca un magnet
La sfârşit de săptămână, parcarea destinată acestora a fost neîncăpătoare: foarte mulţi vizitatori au venit din Bucureşti, dar destui şi din Constanţa, Caraş-Severin, Cluj, Prahova, Satu Mare, nemaivorbind de cei din judeţele învecinate.
Toamna, anotimpul culorilor, al schimbării şi peisajelor spectaculoase, i-a scos pe mulţi din casă. Turişti de toate vârstele, de la adolescenţi, la tinere familii cu copii şi cupluri de vârstnici, s-au bucurat de un sfârşit de săptămână însorit, redescoperind pasiunea pentru explorat, plăcerea pentru plimbare şi relaxare, împlinindu-şi nevoia de linişte şi de aer curat, departe de aglomerările urbane, de nebunia şi de stresul provocat de grija zilei de mâine şi de pandemia COVID-19.
„Este a doua oară când venim la (lacul – n.a.) Sfânta Ana, de care am fost impresionaţi de la prima vedere; de aceea am revenit aici după şase ani. Este un loc deosebit, unde ne încărcăm pozitiv, aerul este foarte curat şi sănătos, faţă de cel poluat pe care îl respirăm în oraşul nostru. Mai ales acum, în pandemie, acest loc este o oază de linişte şi de relaxare, de care ne bucurăm, aşa cum se bucură atâta lume”, ne spune Carmen Bîrsă din Vaslui.
Un grup de opt persoane atrage atenţia: sunt veseli, râd cu poftă şi fac o mulţime de poze.
„Noi lucrăm în turism şi după o vară de muncă, am venit pentru câteva zile în concediu aici, la munte. Este foarte frumos, nu ne aşteptam să prindem o vreme atât de plăcută la început de octombrie şi totul este superb: şi muntele, şi lacul, şi tinovul. Avem o ţară frumoasă, trebuie doar să o promovăm mai mult”, apreciază Corina din Constanţa.
Odată ajunşi în apropierea Lacului Sfânta Ana, privirile tuturor sunt atrase de apa de un verde fascinant, împrumutând culoarea proaspătă şi luminoasă a ierbii scăldată în razele soarelui, culoarea Malachitului şi verdele imperial al reflexiei pădurilor de conifere, ce contrastează puternic cu ocrul de la mal, acoperit, incredibil, de bancuri de peşti, pui de caraşi argintii care caută căldura soarelui. Încântător şi trist deopotrivă, pentru că verdele care a înlocuit albastrul clar de odinioară al apei este semnul degradării avansate a singurului lac vulcanic din România.
„Lacul Sfânta Ana şi Tinovul Mohoş sunt două locuri fabuloase, aş spune, unde fiecare dintre cei care vin aici se bucură de natura neatinsă, cu care poate intra în comuniune, de linişte, de curăţenie, de relaxare, lucruri de care am fost nevoiţi să ne desprindem în ultima vreme, din cauza pandemiei. Deşi dimineaţă au fost minus 6 grade Celsius, acum, la orele prânzului vremea este frumoasă, însorită, sunt deja 15 grade şi, deşi suntem în octombrie, avem mulţi vizitatori, din toată ţara. De altfel, de-a lungul întregului an cele două rezervaţii naturale s-au bucurat de aprecierea turiştilor: de la începutul anului şi până în prezent am avut peste 100.000 de vizitatori”, remarcă Dósa Levente, managerul Asociaţiei „Pro Szent Anna-Pro Sfânta Ana”.
Printre turiştii atraşi de unicitatea şi frumuseţea celor două rezervaţii naturale, dincolo de interesul ştiinţific, îl găsim şi pe profesorul dr. Tobias Plieninger, şeful Catedrei „Interacţiuni socio-ecologice în sistemele agricole” a Universităţii din Gӧttingen – Landul Saxonia.
„Am venit din Germania, la invitaţia colegului meu Tibor Hartel (conf. dr. la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca – Facultatea de Ştiinţă şi Ingineria Mediului – n.a.); avem interese comune în domeniul Ştiinţei Mediului, al sustenabilităţii peisajului şi am venit în mod special pentru statusul urşilor bruni. Sunt fascinat de acest loc, ieri am văzut pentru prima oară în viaţa mea urşii bruni în mediul lor natural, animale paşnice. Sunt impresionat de cât de mulţi urşi trăiesc în acest areal şi de câţi oameni coexistă cu aceste animale, de faptul că, în ciuda conflictelor, oamenii au învăţat să trăiască cu urşii. În Germania, oamenii nu sunt obişnuiţi, nu au învăţat să trăiască alături de ei. Aveţi aici un loc foarte frumos, lacul este minunat, la fel şi pădurea din jurul acestuia, este un loc superb, care sper să rămână neschimbat”, a conchis prof. dr. Tobias Plieninger.
DANIELA MEZEY
