După 40 de ani, „Mioriţa” topliţeană a ajuns sfrijită şi răpciugoasă | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 1 decembrie 2022
Home » Opinii » După 40 de ani, „Mioriţa” topliţeană a ajuns sfrijită şi răpciugoasă
După 40 de ani, „Mioriţa” topliţeană a ajuns sfrijită şi răpciugoasă

După 40 de ani, „Mioriţa” topliţeană a ajuns sfrijită şi răpciugoasă

Opinii culturale

 

După ce am prezentat desfăşurarea Festivalului Folcloric Naţional al Cântecului Păstoresc „Mioriţa”, ediţia a XX-a din acest an, cu toate reuşitele, pentru care felicităm organizatorii, din respect pentru una dintre cele mai vechi şi mai importante manifestări folclorice din ţară cu tematică păstorească, nu pot trece cu vederea multele lacune datorate superficialităţii, uşurinţei şi nepăsării organizatorilor pentru a marca, aşa cum se cuvine, cele 20 de ediţii şi cei 40 de ani de existenţă a „Mioriţei” pe meleaguri topliţene.

Îmi aduc aminte de o discuţie pe care am avut-o în trei: Ilie Şandru, Costel-Cristian Lazăr şi subsemnatul, prin luna iunie a.c., despre cea de-a 20-a ediţie a Festivalului „Mioriţa”.

Atunci, domnul prof. Ilie Şandru atrăgea atenţia că, cea de-a 20-a ediţie din 2016, când se împlinesc şi 40 de ani de existenţă a acestui festival, ar trebui să fie una cu adevărat aniversară, pregătită din timp, în mod deosebit, de către toţi factorii responsabili, care să se ridice la nivelul valoric al primelor ediţii. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât ultimele şase ediţii au fost pregătite superficial, cu concurenţi adunaţi în grabă, cu toate consecinţele negative care au decurs din organizare, care au culminat cu pierderea prestigiului de altădată al „Mioriţei”, la care participau concurenţi din cel puţin 15-20 judeţe ale ţării.  La această discuţie, domnul prof. dr. Costel-Cristian Lazăr a promis că aşa se va întâmpla, astfel că ediţia din 2016 va fi una deosebită.

Cum a fost Festivalul-concurs propriu-zis am arătat într-un articol publicat în numărul 6124 din 25 octombrie.

Acum acordăm notă foarte mică la capitolul mobilizare, care a fost făcută cam de mântuială şi în pripă. Rezultatul s-a văzut. Număr foarte mic de concurenţi din România, dintre care mai mult de jumătate din judeţul Harghita. Această prezenţă spune foarte multe despre organizare-mobilizare. Nu mai vorbesc de faptul că de peste graniţe n-a fost prezent nici un român la aşa-zisul festival internaţional, trâmbiţat în presă.

  • Practic, s-a început târziu, cu confuzii şi şovăiri. Prin septembrie 2016, într-un interviu acordat ziarului „Informaţia Harghitei”, legat de cea de-a XX-a ediţie a Festivalului-Concurs Naţional al Cântecului Păstoresc „Mioriţa” de la Topliţa, prof. dr. Costel-Cristian Lazăr, directorul festivalului, afirma: „Începând cu această ediţie, care se va desfăşura în perioada 20-21 octombrie, Festivalul-Concurs Naţional al Cântecului Păstoresc Mioriţa de la Topliţa va deveni Festival Internaţional, pentru faptul că românii, oriunde s-ar afla, promovează frumuseţea şi unicitatea inegalabilului folclor românesc, de aceea este deschis şi pentru românii care trăiesc dincolo de graniţele României. Acest lucru se întâmplă, iată, începând cu a XX-a ediţie…”.

Cu părere de rău, trebuie să informăm cititorii ziarului că a fost o informaţie falsă. În sprijinul acestei afirmaţii invit organizatorii ediţiei din acest an ai „Mioriţei”, aceiaşi ca şi în anul 2014, să-şi amintească faptul că în „Regulamentul Festivalului-Concurs Mioriţa” – ediţia a XIX-a, 23-24 octombrie 2014 – Topliţa, semnat de acelaşi director de festival, scrie, negru pe alb: „Începând cu această ediţie, Festivalul-Concurs Naţional al Cântecului Păstoresc Mioriţa de la Topliţa va fi Festival Internaţional”.

În 2014 a fost tot atât de internaţional ca şi ediţia din 2016, din cauza aceloraşi superficialităţi în organizare-mobilizare. Teoretic, Festivalul „Mioriţa” de la Topliţa este internaţional din anul 2014. Practic, şi în 2016 a rămas tot la un simpluţ nivel interjudeţean.

  • Denumirea Festivalului „Mioriţa” 2016 s-a schimbat, în scurt timp, pe afişul manifestării, faţă de cel din ziarul „Informaţia Harghitei”, cât şi cel din Regulamentul de organizare. Din festival internaţional, cum figurează în cele două surse citate, pe afiş, apare Festival Folcloric Naţional al Cântecului Păstoresc. Trebuie să recunosc, cu tristeţe, că am aflat abia acum, în 2016, datorită afişului festivalului, că frumosul cântec păstoresc face parte din folclorul românesc!
  • Pe afişe, „Mioriţa” a fost numit festival. În realitate a fost festival-concurs, gen spectacol, din moment ce a avut un juriu, iar cei mai buni au fost premiaţi.
  • Afişul nu a răspuns celor patru întrebări principale ale unei informaţii (cine? ce? când? unde?). A lipsit ora de începere a spectacolelor de joi şi vineri. După „În perioada 20-21 octombrie 2016” de pe afiş, „Mioriţa” 2016 trebuia să se desfăşoare non-stop din 20.10.2016, de la ora 00:00, până în 21.10.2016, ora 24:00, timp în care spectatorul interesat trebuia să aştepte aproape de Casa de Cultură ca să vadă când se deschid uşile.
  • Cu părere de rău, trebuie să semnalez şi greşeli de limba română strecurate pe afiş. „Invitaţi speciali – Ansamblul Cindrelul – Junii Sibiului”. Cunoscutul ansamblu din Sibiu a fost invitat special, nu „invitaţi speciali”.
  • De pe afişul „Mioriţei” 2016, la aniversarea a 40 de ani, a dispărut însemnul festivalului, care s-a păstrat 19 ediţii (acel fluier frumos, cel mai reprezentativ instrument din muzica păstorească, şi brâul cusut cu motive populare), locul său fiind luat de un însemn al Centrului Cultural Topliţa şi cred că stema municipiului Topliţa.

Probabil că după aprecierea organizatorilor, fluierul este perimat. Poate găsesc pentru viitor, ca siglă de festival „Mioriţa”, vreo orgă sau chitară, care să dea un nou suflu cântecului păstoresc?!

Cu această clarificare, să trecem în revistă nemarcarea sau tratarea superficială a celor 40 de ani de existenţă a prestigiosului festival, care se dorea un autentic moment aniversar. Chiar dacă nu a fost un jubileu în toată puterea cuvântului, s-a împlinit totuşi un număr rotund de ani de la debutul „Mioriţei”.

De aceea, să fiu sincer, am aşteptat, alături de alţi mulţi iubitori de folclor, cum se spune, cu sufletul la gură, ediţia a XX-a a „Mioriţei”, în ideea că undeva se va spune ceva despre cele 19 ediţii desfăşurate în 38 de ani şi se va păstra ceea ce a fost bun de la fiecare. Aceasta pentru faptul că, cu excepţia ultimelor şase ediţii, primele 14 au fost manifestări foarte reuşite, apreciate de specialişti şi concurenţi. De aceea „Mioriţa” a fost căutată de concurenţi din 15-20 de judeţe, fiind necesară preselecţia şi două seri de spectacol-concurs.

La ultimele şase ediţii, „Mioriţa” şi-a pierdut din prestigiu, datorită mai multor greşeli inadmisibile, la care nu mă opresc. Aceasta s-a putut constata din slaba participare numerică a concurenţilor, cât şi a valorii acestora.

Indiferent de denumirea dată de organizatori, cu toate metamorfozele scurte, ediţia a XX-a a „Mioriţei” trebuia să fie una aniversară.

Este adevărat că s-a amintit pe scenă anul primei ediţii şi s-au citit numele directorilor de la Ansamblul Folcloric Profesionist „Rapsodia Călimanilor”, al directorilor de la Centrul Cultural Topliţa şi al primarilor care au contribuit, într-un fel sau altul, la organizarea unor ediţii ale „Mioriţei”. Dar nu a fost suficient.

De ce acestor oameni amintiţi, şi mă refer la cei în viaţă, nu li s-a acordat măcar o diplomă, în semn de recunoştinţă pentru munca prestată pe tărâm cultural?! Aceasta nu necesita un mare efort financiar. A fost un mare efort organizatoric.

Dacă organizatorii s-au conformat unor indicaţii superpreţioase, ca mişcarea culturală din Topliţa să primească un suflu nou, este foarte bine.

Poate de aceea au lăsat totul numai pe seama noii scene din casa de cultură (şi aceasta cu unele lipsuri mari pentru valoarea unui asemenea festival naţional), considerând perimate unele manifestări complexe din cadrul „Mioriţei” în cei 40 de ani de existenţă.

Amintesc câteva dintre manifestările din cei 40 de ani, cred eu, considerate perimate de către organizatori din moment ce le-au dat uitării:

  1. Primele 13-14 zece ediţii au debutat cu „Parada portului popular”, desfăşurată în zona centrală a oraşului., care se încheia cu o mare şi frumoasă horă românească. Aceasta pentru că atunci avea cine participa la paradă şi la horă. Erau concurenţi!

Acum, cu cine să se facă parada portului popular şi hora? Cu 15 concurenţi, mai mult de jumătate din aceştia adunaţi din judeţul Harghita?

Poate parada portului popular de pe străzile Topliţei, considerată perimată, a fost înlocuită, probabil, cu o maşină cu goarnă care a trâmbiţat pe străzi mai mult de o săptămână. Era foarte bine să fi fost vopsită în motive populare.

  1. Ceea ce a particularizat, de-a lungul anilor, Festivalul „Mioriţa” din Topliţa, de celelalte manifestări identice din ţară, făcându-l unic, a fost împletirea elementului artistic – festivalul-concurs propriu-zis – cu cel ştiinţific, prin sesiunea de comunicări ştiinţifice, înmănuncheate într-un nume sugestiv „Folclorul păstoresc – componentă de bază a spiritualităţii româneşti”, la care participau concurenţii, însoţitorii acestora şi un larg public. La aceste sesiuni, de-a lungul timpului, au susţinut lucrări cunoscuţi oameni de ştiinţă şi cultură, cercetători de marcă ai fenomenului folcloric românesc, printre care prof. dr. doc. I.C. Chiţimia, prof. dr. Vasile Netea, prof. dr. Romulus Vulcănescu, prof. univ. dr. Gavril Scridon, prof. dr. Nicolae Dunăre, prof. dr. Nicolae Bucur, prof. dr. Constantin Catrina, prof. univ. dr. Viorel Cosma şi mulţi alţii. La ediţia aniversară din 2016, sesiunea de comunicări ştiinţifice a dispărut. Şi aceasta este perimată?!
  2. În holurile sălilor unde s-au desfăşurat ediţiile trecute ale „Mioriţei” topliţene, unde exista chiar un mic şi neînsemnat spaţiu, erau vernisate expoziţii de artă populară şi obiecte de păstorit, admirate cu interes de spectatori, mai ales de copii şi tineri, pentru mulţi dintre aceştia constituind adevărate noutăţi.

La ediţia jubiliară 2016 au dispărut şi aceste expoziţii, deşi Centrul Cultural Topliţa dispune de material valoros în domeniul păstoritului, iar Casa de cultură a municipiului Topliţa nu duce lipsă de spaţii pentru evenimente expoziţionale.

  1. La ediţiile trecute, scena pe care se desfăşura Festivalul-concurs „Mioriţa” era pavoazată corespunzător, iar pe fundal avea un banner cu numele şi ediţia festivalului. Bannere erau expuse la fiecare intrare şi ieşire din oraş. „Mioriţa”, la a XX-a ediţie şi la 40 de ani de existenţă, merita să aibă un „banner-aş” pe fundalul scenei, alături de însemnele festivalului, măcar pentru televiziuni.

Scena festivalului-concurs 2016 n-a fost pavoazată pentru un eveniment cu tematică păstorească, decât cu câteva ghivece cu muşcate pe nişte covoare, aşezate în faţă.

Ba mai mult, la un festival naţional, n-a fost arborat nici măcar drapelul României. Noroc că în a doua seară, domnul Valentin Şimon a adus de acasă tricolorul românesc şi l-a postat pe scenă în timpul spectacolului. În acest sens s-a încălcat şi legislaţia prin lipsa tricolorului românesc la un eveniment naţional.

Cu toate că majoritatea ediţiilor trecute ale „Mioriţei” s-au desfăşurat la fostul Club „23 August” (forestier), spaţiu destul de mic, cu instrumentişti amatori, fără fonduri speciale alocate, numai cu sprijinul instituţiilor şi întreprinderilor din oraş, aceste ediţii s-au ridicat la un înalt nivel de organizare şi desfăşurare.

Acum, când avem fonduri de la primărie şi de la Ministerul Culturii, practic, finanţare din bani publici, avem orchestră profesionistă, avem casă de cultură cu spaţii corespunzătoare, calitatea concursului a ajuns mai jos decât mediocră, din cauza organizării defectuoase şi în grabă.

Am mare stimă, respect şi aprecieri pentru toţi cei care au evoluat pe scenă şi care şi-au făcut treaba în cel mai serios mod, la fel şi pentru juriu. Prezentarea a fost submediocră, pregătită superficial. La o asemenea manifestare folclorică naţională, aniversară, nu este suficient ca prezentatorul să apară în faţa publicului în costum popular. Trebuie să ofere informaţii exacte, pertinente, îmbrăcate într-un limbaj accesibil, atractiv.

La „Mioriţa” s-au cerşit, pur şi simplu, aplauze, de nenumărate ori, s-au făcut mici aprecieri inutile şi supărătoare a concurenţilor la ieşirea de pe scenă, deranjante pentru membrii juriului. Aşa ceva nu se face de către un prezentator, mai ales că a fost şi concurs, iar spectatorii ştiu pe cine şi când să răsplătească cu aplauze, iar cel care apreciază evoluţia concurenţilor este juriul, nu prezentatorul. De asemenea, s-au transmis şi informaţii inexacte, s-au acordat titluri inexistente şi s-au făcut confuzii nepermise.

Prezentatoarea a confundat taragotul cu saxofonul; pe Ion Creţeanu l-a făcut director al Ansamblului „Doina Gorjului”, nu la „Doina Oltului” din Slatina, unde lucrează; pe Alexandru Pugna l-a făcut maestru. Păcat că nu a tras cu coada ochiului, la masa juriului, ca să vadă ce grimase a făcut artistul, care este şi vicepreşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud; apoi, a confundat balada „Trei păcurărei la munte” cu o doină?!; după spusele prezentatoarei, fata de la Miercurea-Ciuc, câştigătoarea marelui premiu, a reprezentat Transilvania; deşi ştia că nu sunt concurenţi din alte ţări, a mânat-o cu „festival internaţional”, până la gongul final de vineri seara, ori poate şi după; mai mult, de nenumărate ori prezentatoarea a ridicat osanale, deranjante, de-a binelea, atât celor care au finanţat, cât şi celor care au organizat. Era onorabil să o facă o singură dată în fiecare seară, nu cu rost şi fără rost. Trebuia să ştie că această manifestare s-a făcut pe banii topliţenilor şi cu sprijinul Ministerului Culturii, tot din bani publici, nicidecum din buzunarul celor cărora le-a pomenit numele de atâtea ori. Iar directorul festivalului a fost făcut de prezentatoare, directorul casei de cultură, spre amuzamentul publicului?!

Asemenea activităţi de mântuială, impardonabile, nu mai pot fi tolerate la infinit, ca până acum, dacă se doreşte cu adevărat cultură eficientă în municipiul Topliţa, nu numai cultură vopsită, pe bani publici, mai ales la o aniversare de 40 de ani a unui eveniment, devenit tradiţional, care a făcut istorie culturală la Topliţa.

Din aceste motive, credem că este momentul ca Primăria municipiului Topliţa să pună piciorul în prag şi să spună răspicat: Destul! Este cazul ca să vedem pe ce drum pornim mai departe. Ori facem un festival cu adevărat naţional (ori, mă rog, internaţional), un festival de prestigiu, cu participarea concurenţilor din cel puţin 15-20 de judeţe, cu parade ale portului popular, cu simpozioane tematice, cu expoziţii adecvate, cum au fost primele 14-15 ediţii, ori renunţăm la el, fiindcă nu merită să se cheltuiască bani publici pentru o manifestare lipsită de valoare, care nu foloseşte nimănui, care să bifeze numai realizarea unei nereuşite.

„Mioriţa” trebuie să-şi recâştige prestigiul de altădată pentru că este un adevărat simbol cultural al Topliţei, care trebuie păstrat, dar organizat cu responsabilitate şi profesionalism.

VASILE GOTEA

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.