Dincolo de orice nemulţumire, decizia Curţii are putere general-obligatorie!

În cea de-a treia zi a lunii în curs, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis că un medic angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcţionar public, în consecinţă el poate fi inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor de corupţie.

Obligatorie pentru toate instanţele din România, această decizie a ridicat o serie de întrebări, cei mai mulţi dintre nedumiriţi încercând să găsească un răspuns clarificator pornind de la faptul că profesia medicală, peste tot în Uniunea Europeană, ar fi legiferată ca una liberală.

Dincolo de întrebări, mai reţin aici că decizia Curţii Supreme a revoltat Colegiul Medicilor din România (CMR), care, prin vocea prof. dr. Vasile Astărăstoaie, a reacţionat prompt: „Eu ştiu că judecătorii Înaltei Curţi se vor trata în străinătate tot cu medici români, nu cu medici de altă naţionalitate, dar ce va face populaţia din România care nu-şi permite să plece în afara graniţelor ţării?!”.

Nu va face nimic, domnule profesor, pentru că, mă gândesc eu, după exemplul oferit de şeful statului, Traian Băsescu, sau după exemplul altor demnitari români de rang înalt, ce vor decide persoanele la care vă referiţi cu privire la sănătatea lor aproape că nici nu mai contează…

Cu sublinierea că acelaşi Colegiu al Medicilor şi-a propus să ceară Parlamentului modificarea Codului penal, supun atenţiei dumneavoastră, cititorii fideli ai jurnalului „Informaţia Harghitei”, două puncte de vedere exprimate de doi cunoscuţi oameni harghiteni. Primul dintre ei, doctorul Veress Albert, medic în cadrul Secţiei de psihiatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă (SJU) Miercurea-Ciuc, care mi-a spus că a înţeles în ce constă diferenţa dintre un medic ce exercită o profesie liberală şi acelaşi medic devenit prin decizia Curţii funcţionar public abia după ce a vorbit cu un prieten al său, avocat. Mai mult chiar, în stilu-i personal, dr. Veress m-a asigurat că singurul doctor despre care ştie, încă din vremea studenţiei, că nu a primit nimic de la nimeni era un domn din Târgu-Mureş, tată a patru copii, foarte respectat în comunitate pentru tot ceea ce a făcut el la vremea lui…

Acum, crede domnia sa, condamnabilă este condiţionarea actului medical de primirea unei sume de bani sau a altor bunuri ori servicii, care ar putea face diferenţa între un bolnav şi alt bolnav aflat pe un pat de spital.

Preocupat însă de problematică în toată complexitatea ei, domnul Veress, doctor în ştiinţe medicale, m-a asigurat că a luat legătura cu colegi ai săi din Germania şi Ungaria pentru a afla exact cum stau lucrurile pe la ei şi că a supus atenţiei CMR propunerea sa de a fi revăzută, de toţi factorii decizionali din România, grila de salarizare a medicilor ce lucrează cu contract de muncă în unităţi spitaliceşti din sistemul public de sănătate, până când încă îi mai avem în ţară.

După această discuţie, nu mică mi-a fost mirarea când, prin e-mail, am primit răspunsul formulat de un coleg „prusac” al d-lui Veress la una dintre întrebări, răspuns pe care îl las la aprecierea fiecăruia dintre dumneavoastră, funcţionari publici care exercitaţi profesii liberale, aşa cum a fost el tradus de cunoscutul doctor harghitean: „Medicii de aici ar dori cu tot dinadinsul să aibă postura oferită vouă, chiar dacă nu v-aţi dorit-o. Numai că în Germania sunt consideraţi funcţionari publici doar unii profesori universitari, medici militari şi ai Internelor…”.

Doctorul Demeter Ferenc, directorul SJU Miercurea-Ciuc, un om între oameni, rămâne la părerea că medicul nu e funcţionar public, dar prestează servicii medicale într-un sistem public.

Cât priveşte oferirea unor sume de bani sau oferirea unor bunuri celor ce au în grijă problemele de sănătate ale cetăţenilor, domnia sa mi-a mărturisit că este împotriva unor astfel de „forme de mulţumire” şi că aceste obiceiuri ar trebui schimbate, locul lor urmând a fi luat, aşa cum s-ar cuveni, de un venit decent pentru medic. Şi asta deoarece, în judecata sa, dr. Demeter crede că, citez, „banul otrăveşte relaţia dintre medic şi pacient!”.

De pildă, îmi spunea dumnealui, în Germania, pentru omul în halat alb, care i-a redat bolnavului sănătatea şi dorinţa de viaţă, e suficientă o floare, o ciocolată sau o vorbă de mulţumire rostită din suflet. „Este tot ceea ce poate fi mai frumos, este un comportament ce degajă o atitudine pozitivă şi este, mai presus de orice, o relaţie normală evaluată corect într-un sistem de valori”, a conchis medicul şi colegul celor alături de care împarte zilnic şi bune, şi rele, în calitatea sa de manager al unităţii.

Pentru bunăvoinţa de a fi răspuns prompt întrebărilor mele, jurnalul „Informaţia Harghitei” oferă domnilor dr. Veress şi dr. Demeter un spaţiu tipografic suplimentar pe care, în funcţie de inspiraţie, îl pot folosi şi cu alte ocazii, ştiind că cel dintâi mânuieşte cu abilitate condeiul, iar cel de-al doilea mânuieşte cu mult talent penelul…

ŞTEFANA DRĂGHICI

Comentarii:

comentarii