Dezlegare la tur. Team-ul pentru Cotroceni – scos la încălzire. Joc de glezne
La început de aprilie, pe 04.04.25 mai precis, s-a dat dezlegare la Prezidenţiale. Cum „Turul doi, înapoi!”, strigătură lăbărţată cât ţara, a rămas încremenită în lozincă, ni s-a dat un alt traseu pentru o nouă cursă pe Dealul Cotrocenilor. Un fel de bis. Asta-i cursa! Se-nţelege şi trebuie să ne resemnăm cu mic cu mare, ales şi alegător, odată rupt, sfârtecat, turul (doi) nu se mai putea petici. Indiferent de calitatea stofei, rupţi în fund, zonă vulnerabilă şi ruşinoasă, nădragii devin nefuncţionali. Pot arăta dedesubturile. Şi ţesătura, textura.
Aşadar, arbitrul a fluierat, team-ul s-a aliniat la start. În deplină slobozenie. S-a mai comprimat niţel efectivul poftitorilor la funcţia supremă, dar tot au rămas destui în cursă. Nici nu ştim dacă ei sunt în cursă sau noi. Cursă cu obstacole oricum ai întoarce-o!
O reluare a meciului întrerupt, ferm fluierat în iarnă de un arbitru arogant, fără să consulte VAR-ul, dar cu primenirea jucătorilor şi eliminarea celor care au faultat. Teamul celor 11, ca la fotbal, dar mixtat, mai mulţi băieţi şi câteva fete, a intrat la antrenament, cu şi fără spectatori sau chibiţi. Joc de glezne şi jocuri de cuvinte, deocamdată. Cuvinte încrucişate sau, întortocheate, înghesuite cu forţa în promisiuni ademenitoare. Metafore. Şi aşa s-ar putea să rămână. Că, nu-i aşa?, ne place să fim minţiţi frumos la preludiu, si chiar bătaie de joc pe alocuri. Fluierul arbitrului nu s-a auzit încă, doar fluierături de pe margine. Ca la fotbal. Evident, şi CC este în stand-by, pregătită să anuleze meciul în caz de. Dar fiţi cuminţi, staţi blânzi şi mai fiţi o dată încrezători. Că nu noi suntem jucători, doar jucaţi. Nu trebuie să avem nici măcar auz muzical (selectiv). Practic, nu trebuie să facem nimic (că tot aia e!). „Dumneavoastră nu trebuie să faceţi nimic! Doar să muriţi. Restul îl facem noi”, îndemna o reclamă haioasă a Pompelor Funebre.
Ciorba de ciolane au pus-o la (re)încălzit bucătari iscusiţi ai sistemului, „chefi la cuţite”, cum îşi spun. Şi nu-i poţi contrazice. Dar nu ar trebui ignoraţi nici alţi contribuitori la festin: măcelari (la cuţite!), ciontoluitori etc., meniţi să asigure izbânda în ziua „cuţitelor lungi”.
Ce va fi, cine va ieşi?, aceasta-i întrebarea. Aveţi puţintică răbdare! Vom trăi şi vom vedea. Sau nu. Să nu uităm nici trecutul recent. Există printre noi şi indivizi care au galopat aroganţi pe spinarea deşelată a puterii. Descălecaţi de pe cai verzi, alunecaţi la sol, se cred speciali, socotind că orice li se permite, că orice li se cuvine. Şi că au gura aurită, cu incisivii sănătos ancoraţi în implanturi scumpe, printre care slobod vorbe gravide de înţelepciune. Vreme de o legislatură sau multiplu de legislaturi, propulsaţi în „Forul Democraţiei” din România, şi-au supt degetul arătător extras din borcanul cu miere şi, bine îmbălat, l-au ţâşnit spre alţii. Sigur, ei erau Opoziţia şi asta le era menirea, să arate cu degetul spre alţii, deşi, la împărţirea bucatelor, semnau în dreptul aceleaşi sume cu indivizii de la putere, sau aceeaşi cifră barosană le penetra contul (conturile) gravid(e). Odată ieşiţi din scena puterii, îşi văd mai departe de conturi, de vile şi de amante. Cei mai trecuţi, lipsiţi de ultimul articol, se bucură de pensioaie, continuând ritualul lingerii deştelor. Şi nu le ajunge, continuă să combată, ca şi cum nici usturoi n-au servit, nici gura nu le pute. Cred ei. Fariseism curat murder. Au avut tot timpul să critice. Şi să schimbe. Dar n-au făcut-o. Dacă nu erau ascultaţi, cum susţin întru motivarea incompetenţei sau impotenţei, aveau la îndemână ieşirea. Pe poarta din faţă a Puterii, pe unde au pătruns, sau pe uşa din spate. Dar niciunul nu a dibuit ieşirea. Nu dai, prost să fii, căldura pe frig, huzurul pe sărăcie. Nici căciula de pe capul gol.
Din câte cunosc, Constituţia îţi conferă dreptul de a alege. Şi de a fi ales, dar asta-i altă treabă, mult mai gingaşă! Iese din urnă cine trebuie! Sistemul nu doarme, nici măcar nu aţipeşte. Important este cine numără voturile, nu cine votează, spunea Iosif Vissarionovici. Şi ştia mustăciosul ce spune! Avea exerciţii de practică (a ciorditului) în spate!
Se pare că unii părerologi nu ar fi auzit sau ignoră înţelepciunea Papaşei. În noua ediţie a asaltului Dealului Cotrocenilor, demarată la început de aprilie, cu strigare după Sfintele Paşti, ne îndeamnă „dezinteresaţi” să avem grijă maximă cui încredinţăm preţiosul vot individual, egal, direct şi secret.
Alegi când ai de unde, domnilor, doamnelor şi domnişoarelor. Altfel, îndemnul cade în desuetudine. Acum, dispunem de o echipă de fotbal, cum ar constata parlamentarul Gigi. Sigur că între un Crin şi un Klaus, părinte şi moştenitor, aş alege fără să ezit… Vălean! Numai că nici Klaus Werner nici Adina Vălean nu au tricou de „team 11”. Repet: Alegi când ai de unde. Aici şi acum, eu nu am. Domniile voastre procedaţi cum doriţi, nu vreau să vă influenţez opţiunea.
Oricum, va fi bine. Pentru unii.
Şi nu-i poţi împăca pe toţi. Unii strigă că le e foame, alţii că s-au săturat.
Mihai SUCIU
