Atelier de Încondeiat Ouă la Muzeul Oltului și Mureșului Superior  | Informația Harghitei - jurnal independent
miercuri , 12 iunie 2024
Home » Timp Liber » Atelier de Încondeiat Ouă la Muzeul Oltului și Mureșului Superior 
Atelier de Încondeiat Ouă la Muzeul Oltului și Mureșului Superior 

Atelier de Încondeiat Ouă la Muzeul Oltului și Mureșului Superior 

  • Evenimentul a adunat zeci de persoane dornice să deprindă tainele acestui meșteșug

În săptămâna de dinaintea Duminicii Floriilor, sărbătoare care deschide săptămâna cea mai importantă pentru Pregătirile de Paște, Alexandra Țifrea – coordonatoarea grupului „Șezătoare la Miercurea-Ciuc” a organizat un atelier de încondeiat ouă la Muzeul Oltului și Mureșului Superior.

Zeci de persoane – tineri, vârstnici și foarte mulți copii – au răspuns invitației și provocării de se familiariza cu un obicei mai puțin practicat de românii din Miercurea-Ciuc, fiind caracteristic mai degrabă comunității maghiare din Harghita, și localităților românești din zonele care fac legătura cu Moldova.

Prin grija Muzeului Oltului și Mureșului Superior, participanții au avut tot ce le trebuie la îndemână: ceară de albine, chișițe, lumânări, modele de încondeiat ouăle și toate cele necesare laboriosului proces.

Marea majoritate a celor prezenți au ținut pentru prima oară chișița în mână, instrumentul cu ajutorul căruia se împistresc ouăle de Paște cu modele complicate, în spatele, cărora stă multă muncă și multă răbdare.

Olguța Oltean,o veterană a grupului „Șezătoare la Miercurea-Ciuc”, a acceptat imediat provocarea. „Este prima dată, la o vârstă frumoasă, când încerc să încondeiez ouă. Dacă îți place frumosul și ești atentă, îți iese oul extra. Dar este foarte greu, pentru că nu am răbdare și nici pricepere; nu-mi iese niciun model drept”, ne spune fără pic de necaz în glas, doar ca o constatare.

O altă participantă, doamna Ana Pop,glumește la rându-i pe seama lipsei de îndemânare în a migăli modele complicate cu instrumente care nu intră în cotidianul tuturor: „Am făcut două ouă frumoase foc; fac haz de necaz, desigur. E prima oară când fac așa ceva și nu e ușor, e greu să ții oul, darămite simetria, e greu să manevrezi chișița, încă nu am tehnică, trebuie să mă perfecționez, dar nu știu când. O să fac ouă de Paște și acasă, dar nu din astea încondeiate, ci dintr-alea în ciorap cu diferite frunze, cu trifoi și cu flori. Aș face și din astea, dar trebuie să ai experiență, ca să iasă ceva care să merite să stea pe masa de Paște”, apreciază domnia sa.

Lucia încondeiază un ou cu inimioare. Modelele nu sunt obligatorii, fiecare lucrează după propria imaginație, căci este doar o lecție incipientă. „E a doua sau a treia oară când încondeiez ouă, am mai făcut când eram foarte mică, împreună cu bunica mea, la Palanca. Nu e greu, trebuie doar să-ți păstrezi tactica și să nu pierzi liniile și modelele în timp”, ne explică tânăra.

Alături îi stă Irina.Este bucuroasă că i s-a„oferit șansa” să încerce acest meșteșug. „Nu avem parte prea des de asemenea evenimente. Spre deosebire de colega mea, eu am încondeiat ouă acum pentru prima oară. E și greu, și ușor, trebuie să ai viziune și, da, trebuie să păstrezi tactica”, afirmă adolescenta.

Maria Oltean este deja o cunoscătoare a tainelor încondeiatului ouălor. A învățat meșteșugul în urmă cu trei ani, la un atelier similar, organizat în comuna Livezi și între timp a exersat. „E mai greu decât pare, dar este o activitate care pe mine mă încarcă pozitiv, îmi aduce aminte de sărbătorile din copilărie, de ouăle pe care le primeam cadou când mergeam la bunici, la mătuși, încondeiate sau nu. E un lucru migălos, dar mie îmi plac în general lucrurile migăloase”, ne spune tânăra.

Michaela Grama și soțul ei Rafael Grama sunt concentrați asupra modelelor pe care le încondeiază pe ouă:„Este chiar prima dată și am venit cu drag, să învățăm. Nu avem astfel de instrumente acasă, dar măcar vedem cum se lucrează cu ele. Pentru primele ouă încondeiate, eu zic că au ieșit foarte bine. Ne trebuie mai mult exercițiu ca să ajungem la îndemânarea care să ne permită să le facem așa de frumoase și perfecte cum le vedem la meșterii populari, dar pentru început suntem mulțumiți de ce am realizat. Iată, acesta este cu dedicație, pentru fiul nostru, i-am scris și numele pe ou. Îmi place (să încondeiez ouă – n.a.) și, dacă aș mai avea ocazia să exersez de 2-3 ori, aș reuși să fac ceva mai performant”, este de părere doamna Grama. „Ouă zgâriate le-aș zice mai degrabă, decât încondeiate”, își autoevaluează demersul artistic domnul Rafael Grama. „ Eu am venit mai mult din curiozitate, să văd cum se aplică ceara și cum se șterge, lăsând loc modelului. Credeam că oul o să fie băgatîn apă fiartă, dar văd că merge și cu lumânarea, în plus, ceara care se împrăștie pe ou la șters îi dă și un luciu aparte”, ne arată interlocutorul nostru.

Salamon Éva, meșteșugar popular atestat și membră în numeroase jurii ale concursurilor de încondeiat ouă din țară și din Ungaria, trece pe la fiecare în parte, împărtășindu-le tainele încondeiatului ouălor, o tradiție străveche, de origine precreștină, practicată în Europa Centrală și de Est, precum și câteva secrete.

„Trebuie să cumpărăm ouă albe, pentru că pe ele se văd cel mai bine modelele pe care le realizăm cu ceară. Mai avem nevoie de câteva chișițe, de ceară topită și când este fierbinte putem să facem modelele care ne plac. Eu cunosc și folosesc multe modele, din mai multe regiuni ale Bazinului Carpatic. Cele mai apropiate de sufletul meu sunt, însă, modelele de pe Valea Ghimeșului; fiecare are câte un nume: cel mai mult îmi place „trandafirul umplut”, dar și „creasta cocoșului”, „genunchiul Dracului”, „Zăbala” sau „Coarnele Cerbului”. Și eu am învățat tot de la altcineva care era priceput la încondeiatul ouălor, sunt mai mult de 20 de ani de atunci”, ne povestește doamna Salamon Éva.

Ne spune că un începător în arta încondeiatului ouălor „trebuie să fie liniștit” când se apucă de încondeiat și „să fie perseverent”.

Modelele se învață în timp, dar nu e musai să le știi pe dinafară; sunt cărți de unde te poți inspira. Mai întâi trebuie să împarți oul în patru, făcându-i o cruce jur-împrejur. Așa poți picta cu ceară modelul mai ușor și simetric. Degetul mic al mâinii în care ții chișița, sprijinit de ou, te ajută să tragi linii drepte. După ce ai realizat modelul, oul se pune la vopsit într-un vas, apoi se scoate și se îndepărtează ceara, lăsând modelul la vedere”, ne dezvăluie meșteșugarul popular.

Raisa are opt ani și este începătoare, dar lucrează cu îndrăzneală. „Nu știu de ce, dar mă pricep. Vreau să fac pe oul acesta o grădină, unde o să vină Iepurele de Paște” – se amuză copila, „o să-l iau acasă și o să-l pun între ouăle de Paște”, explică zâmbind șugubăț.

Mai mică decât ea, Ștefania, în vârstă de șapte anieste deja tare pricepută. A încondeiat ouă prima oară la cinci ani. „La început a fost greu, și m-am ars. Atunci am crezut că va fi greu mereu, dar acum mi se pare foarte ușor, am făcut un ou cu model de steluță și acum fac un ou cu un model pe care m-a învățat mama, un fluturaș. Dar o să încondeiem ouă și acasă să, ca în fiecare an”, ne spune micuța.

Sara, sora Ștefaniei este și mai iscusită, deși a învățat să încondeieze ouă în urmă cu un an. Lucrează de zor la un model „inventat” de ea. Ne spune că modelele curbate sunt cele mai grele, dar că îi place să lucreze cu chișița. „Chiar dacă e greu, e plăcut și frumos”. Din când în când îi dă o mână de ajutor și prietenei sale Ioana-Miruna Ciobotariu, în vârstă de opt ani.

„Prima dată am greșit puțin, dar m-a ajutat Sara. Am pictat un soare și niște pătrățele cu puncte, pe care vreau să le colorez, pentru că pătratul este forma mea geometrică preferată. Am făcut mai multe ouă, dar nu le mănânc; o să aștept și când o să fie Paștele, o să le ciocnesc și o să spun Hristos a Înviat!Îmi place să încondeiez, nu e greu deloc, doar prima dată. Cel mai greu a fost când a trebuit să pictez cu ceară, dar m-am obișnuit!”, ne lămurește Ioana-Miruna.

Dezinvoltura cu care copiii tratează orice lucru nou, îndrăzneala și curajul de a se lansa în orice activitate, fără să stea prea mult pe gânduri îi ajută să facă de multe ori lucruri care depășesc abilitățile maturilor. Și, dacă mai era nevoie ca cei prezenți să se convingă de acest lucru, dovadă au stat ouăle frumos încondeiate de cei mici.

Între participanți s-a aflat și Preoteasa Angelica Oltean. Dânsa știe să încondeieze ouă, a învățat meșteșugul de la vecina mamei sale, de loc din Valea Ghimeșului, și i-a plăcut. De data aceasta a venit la atelier împreună cu fiica sa cea mare, să o învețe. „După ce m-am mutat de acolo, nu am mai încondeiat ouă. Însă acum, când am aflat că se organizează acest atelier, am adus-o și pe fiica mea, că poate îi place. Este un pic greu la început, pentru că trebuie să ai răbdare, să capeți îndemânare și până la urmă este vorba de artă. Dar cu exercițiu, se poate face treabă. Cel mai greu este să te obișnuiești cu unealta, cu chișița, pentru că nu este un creion, nu e o pensulă”, consideră Preoteasa Angelica Oltean.

„Suntem în preajma sărbătorilor de Paște, fie că sunt cele ale confesiunii catolice, fie că sunt cele ale confesiunii ortodoxe, este o perioadă în care trebuie să ne amintim de obiceiurile care mai demult făceau parte din cotidianul moșilor și strămoșilor noștri. Ideea a fost de a aduce din nou în actualitate obiceiul vechi al pictatului și încondeiatului ouălor. Nu sunt obiceiuri sută la sută ale județului Harghita în toate zonele lui, dar nu cred că doar ceea ce este specific județului nostru este frumos să scoatem la lumină, să aducem în comunitatea noastră și am ales această perioadă, înaintea celor două celebrări ale Paștelui, pentru a aduce spiritul comunității mai aproape. Noi suntem o comunitate multietnică, multiculturală, multiconfesională, multireligioasă și atunci când este Săptămâna Luminată la cei de religie catolică, este și săptămână de post și de pregătire pentru Paștele celor de confesiune ortodoxă. Așa că am considerat că este un moment în care, da, acest obicei poate fi adus la lumină. Și mă bucur că au venit oameni care vor să învețe să încondeieze ouă și mai mult mă bucur că sunt mulți copii, pentru că amintirea acestor clipe va fi a lor peste ani. Și a noastră, pentru că noi suntem cei care îi învățăm că Paștele este în primul rând o sărbătoare în familie, pe care trebuie să o aducem în familia noastră. Și cum familiile alcătuiesc comunitatea, să o aducem și în comunitate”, a concluzionat inițiatoarea evenimentului Alexandra Țifrea.

DANIELA MEZEY

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.