Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Tudor Păcurariu şi Florian Bichir valorifică, în cartea „Târgu Mureş 1990: Zori însângerate”, informaţiile conţinute de cele două volume ale Dosarului 091950 al CNSAS – contribuţia Biroului „B” (contraspionaj) de la Târgu Mureş la Buletinul Informativ – material elaborat zilnic pentru informarea principalilor factori de decizie ai statului român. Cartea e dedicată „ofiţerilor români, contraspioni şi antiterorişti care, năpăstuiţi de propriul Guvern, au ales să-şi facă datoria faţă de Patrie cum au putut mai bine, sub huiduielile gloatei isterizate” şi a apărut la finele săptămânii trecute.
Cum în faţa unor asemenea dezvăluiri nu e suficientă o recenzie banală, cu laude de complezenţă, încercăm, fără a afecta drepturile de autor, sintetizarea la maximum a conţinutului unor capitole ale cărţii, pentru ca oamenii din cele trei judeţe, atât de implicaţi şi atât de afectaţi de acele evenimente, să înţeleagă cu adevărat ce s-a întâmplat şi, eventual, să apeleze la sursa originală.
Planul Virradat/Aurora zorilor – 1: Geneza
Abia ajuns la putere în 1920, Horthy a cerut militarilor să pună la punct planul Virradat/Aurora zorilor. Numele este inspirat de – cităm – „o capodoperă a romantismului şovin”, respectiv poezia lui Petőfi Viaţă sau moarte: „Tu sârbule, croatule, neamţule, slovacule, valahime/Ce tot muşcaţi pe maghiar? (…)/Nu sunteţi decât nişte corbi, corbi hulpavi şi scârboşi,/Dar maghiarul nu este încă un cadavru/Nu, pe Dumnezeul meu, nu!/Şi îşi va zugrăvi pe cer/ Aurora zorilor cu sângele vostru…”.
Concret, acesta prevedea ocuparea, în 1921, a oraşelor Viena şi Graz, alipirea lor la Ungaria şi un atac-surpriză peste frontiera româno-ungară consfinţită prin Tratatul de Pace de la Trianon. Doar că, după vizita la Budapesta a Armatei Române în 1919, Ungaria nu mai avea practic forţă militară, deci ofiţerii nu prea aveau ce plan să facă, aşa că au pasat sarcina Secţiei IV, Spionaj-subversiune, care a propus următorul modus operandi:victimizarea Ungariei, activizarea mişcărilor iredente ale minorităţii maghiare, găsirea unui aliat în Răsărit (se avea în vedere armata contrarevoluţionarului rus alb Denikin) şi mituirea unei puteri din vest. A fost aleasă Franţa, căreia i s-a oferit controlul asupra Căilor Ferate şi a unei mari părţi a industriei ungare, în schimbul susţinerii revendicărilor maghiare la Conferinţa de Pace şi înarmarea a 100.000 de militari unguri care să lupte, cică, cu bolşevicii. Franţa n-a marşat, iar vechii ofiţeri maghiari proveniţi din armata chezaro-crăiască şi-au dat seama că la un raport militar de 1 la 15 în defavoarea lor n-au nici o şansă de a lua Transilvania de Nord, aşa că Planul Virradat/Aurora zorilor – 1 a fost încuiat în seifurile Secţiei IV, de unde l-au fotografiat agenţii SSI ai lui Mihail Moruzov – şi aşa s-au aflat cele de mai sus şi încă alte amănunte pitoreşti, care pot fi găsite în volumul despre care vorbim.
Planul Virradat/Aurora zorilor – 2: o fantezie, raportul de forţe era 1 la 25
Spre finele anilor 1930 Ungaria avea 30.000 de militari, cât îi îngăduia Tratatul de Pace, un tratat de prietenie cu Italia fascistă şi un prim-ministru îndrăgostit de sintagma „Ungaria milenară”, pe contele Bethlen, la solicitarea căruia s-a elaborat Planul Virradat/Aurora zorilor – 2, care prevedea: ocuparea Slovaciei, a Croaţiei şi Sloveniei (parte din Iugoslavia deja), a Ucrainei Subcarpatice şi a întregii Transilvanii. Cum Ungaria nu avea vânători de munte, Secţia IV – Spionaj-subversiune propunea blocarea defileelor şi trecătorilor cu unităţi maghiare de gherilă constituite pe teritoriul românesc. Pretextul pentru declanşarea agresiunii ar fi fost activizarea mişcării iredente a minorităţii maghiare din statele vizate, intrarea trupelor ungare „de stabilizare”, organizarea unui plebiscit în care populaţia să decidă autodeterminarea şi, apoi, alipirea la Ungaria.
Pentru pregătire au fost înfiinţate 4 posturi de propagandă radiofonică. Cel de la Nyíregyháza, destinat ţării noastre, era axat pe diabolizarea românilor, pe difuzarea de calomnii, injurii şi ameninţări pentru a descuraja rezistenţa populaţiei româneşti din Transilvania; se viza epurarea etnică sub sloganul „cu cât îi vom exclude dintre noi pe străinii care s-au strecurat în rândurile noastre, cu atât ne vom înţelege mai bine între noi” – idei cu care harghitenii au fost bombardaţi şi în 1989, inclusiv prin articole care înfierau căsătoriile mixte, care strică puritatea sângelui, la care se adăuga propaganda din bisericile catolice şi reformate, unde preoţii invocau de data aceasta puritatea ritului.
Raportul de forţe dintre Ungaria şi statele ce urmau a fi ciuntite era acum de 1 la 25 – asta ca să realizăm cât de realişti puteau fi politicienii maghiari. Ca atare şi Planul Virradat/Aurora zorilor – 2 a fost ascuns în seifurile Secţiei VI, de unde le-au sustras Agenţii Serviciului Secret de Informaţii român. Organizarea de detaliu şi modul de acţiune al spionajului, contraspionajului şi serviciului de propagandă şi contrapropagandă ale Ungariei, dezvoltate în urma Planului Virradat/Aurora zorilor – 2 sunt descrise în detaliu în cartea „Spionajul maghiar în România. 1918-1940”, semnată Ioan Dumitru şi apărută în 1990 la Editura Concordia. Interogatoriile membrilor grupului de spionaj maghiar condus de Husznapi Kovács Zoltán confirmă faptul că unele dezvoltări teoretice din planul Virradat au prins viaţă efectivă.
Planul Virradat/Aurora zorilor – 3 a fost finalizat fără ca Ungaria să tragă un singur cartuş
Pactul Hitler-Stalin este semnat la 23 august 1939. În aceeaşi zi Horthy ordonă şefului Marelui Stat Major actualizarea Planului Aurora zorilor. A treia ediţie a planului a fost prezentată guvernului ungar în decembrie 1939, în condiţiile în care trei din cerinţe erau deja realizate: angrenarea unui aliat din Răsărit, diabolizarea românilor prin propagandă radio, constituirea coloanei a 5-a în Transilvania. Ca atare, compartimentului de spionaj-subversiune i s-a cerut să pregătească sabotarea infrastructurii critice din România, destabilizarea Armatei Române şi să vizeze familiile mixte (au fost listaţi 1.600 de funcţionari şi ofiţeri români care-şi întemeiaseră astfel de familii). Marea putere din vest nu mai trebuia cumpărată, Germania lui Hitler era dispusă să presteze pe gratis. Când armata germană înainta spre Paris, Ungaria era interesată de un singur lucru: originalul Tratatului de la Trianon. În timpul evacuării Arhivei de Tratate din capitala franceză, un anume director, Louis de Robien, înclinat spre colaboraţionism, a predat fasciştilor originalul Tratatului, împreună cu alte acorduri şi protocoale dintre România, Franţa şi Marea Britanie. Având la vedere dovezile conlucrării României cu partea adversă, Hitler a pedepsit-o rapid, obligând-o să cedeze jumătate din Transilvania. Şi astfel, prin conjunctura istoriei, Planul Virradat/Aurora zorilor – 3 s-a realizat parţial fără ca Ungaria să tragă un singur cartuş.
Specialiştii au identificat 18 puncte comune ale celor trei planuri Aurora Zorilor, între care se prenumără: găsirea unui aliat din Răsărit, cumpărarea unui aliat din Occident, activizarea iredentismului şi constituirea coloanei a 5-a, propagarea conceptelor de autodeterminare şi autonomie, constituirea de liste cu prieteni şi duşmani, epurarea etnică, nuclee teroriste şi de sabotaj, inventarea pretextului de agresiune, lansarea de ameninţări militare, încercarea de a introduce „observatori” care să instrumenteze un plebiscit, infiltrarea instituţiilor, influenţarea oamenilor politici din spaţiul vizat şi inducerea în eroare a celor străini etc.
E necesar să mai spunem că toate acestea s-au regăsit şi în evenimentele din 1989-1990? Dacă 18 elemente se repetă în 4 ediţii ale unui plan, cât de naiv poţi să fii pentru a spune că toate acestea sunt întâmplătoare?
Ce hram purtau iniţiatorii Planului Virradat/Aurora zorilor – 4: Mátyás Szűrös, Gyula Horn, Ferenc Kárpáti – agenţi GRU şi KGB
În 1990 la conducerea Ungariei se aflau, în viziunea occidentală, doi „reformişti”: Szűrös Mátyás şi Gyula Horn. Dar presa occidentală a anilor 1960-80 s-a ocupat o leacă de dl Szűrös, constatând că: studiase la Moscova la un institut condus de un personaj celebru, Andrei Ianuarevici Vâşinski, fostul procuror general al URSS; în noiembrie 1956 a fost trimis, „cu epoleţii de locotenent sub veston”, la Szolnok, unde János Kádár avea nevoie de câţiva acoliţi pentru a reînfiinţa partidul comunist în Ungaria. „Mátyás Szűrös a fost un comunist care a avut o legătură mult mai lungă cu Uniunea Sovietică, chiar a lucrat la Departamentul Internaţional, unde a colaborat direct cu KGB şi cu serviciile de informaţii. Tot timpul” (Larry Watts).
Gyula Horn se născuse într-o familie de cominternişti şi a fost recrutat de GRU în 1954, cu prilejul studiilor în URSS. Chiar presa din Ungaria l-a deconspirat că a făcut parte din brigăzile în pufoaice, constituite de URSS ca forţă de represiune după înăbuşirea revoluţiei ungare din 1956. În mai 1989 cei doi au avut consultări la Moscova, unde li s-a trasat sarcina deschiderii pentru est-germani a frontierei cu Austria. Ei au ridicat problema României, care cică ar avea arme nucleare care ameninţă Ungaria. Un alt leninist cu studii la Moscova, Kárpáti Ferenc, ministrul Apărării, cel care recunoştea mai târziu că trimitea „duzini de agenţi în România”, a măsluit „dovezile”. Kárpáti coordona agentura de spionaj care acţiona împotriva României şi se întâlnea la Balaton cu generalul Stănculescu şi colonelul KGB de pe zona Est-Europeană ca să vorbească, după afirmaţiile fostului ministru român al Apărării (în volumul În sfârşit, adevărul! – convorbiri cu A. M. Stoenescu) despre soarta comunismului şi despre faptul că românii resping din principiu tot ce vine de la Moscova, şi, ca atare, va fi foarte greu să intre în România ideile lui Gorbaciov.
Sovieticii însă n-au pus botul la manipularea cu bomba atomică, iar în 2005 fostul secretar general al Tratatului de la Varşovia, I.P. Aboimov, a confirmat că „Ungaria voia ca noi să intervenim în România, fiindcă spera să soluţioneze astfel problema Transilvaniei”. Gorbaciov urmărea să-i potolească pe unguri şi a intermediat la Bucureşti o întâlnire Miklós Németh – Gyula Horn – Ceauşescu. Maghiarii au fost extrem de agresivi, au pretins că Transilvania le aparţine şi că vor internaţionaliza problema. Horn a şi făcut-o, căci revenind de la Bucureşti a minţit de la obraz că oficiali români l-au informat că România va produce în curând rachete cu rază medie de acţiune, în presa occidentală apărând speculaţii că România pregăteşte un război nuclear cu vecinii. Această temă de diabolizare era foarte eficientă în acele timpuri, aşa cum s-a dovedit şi în vremurile mai apropiate de noi, fiind folosită cu succes împotriva lui Saddam Hussein.
Un colaboraţionist nervos: François Mitterrand
Pentru Planul Virradat/Aurora zorilor – 4 găsirea unui aliat în Occident n-a fost o problemă: exista Francois Mitterrand, foarte supărat pe Ceauşescu, pentru că-i trimisese doar 62.000 de dolari pentru campania electorală. Drept care, când a ajuns preşedinte, primul demnitar invitat la Paris a fost János Kádár şi prima vizită în străinătate a fost la Budapesta. Mitterand le promisese maghiarilor „schimbarea situaţiei”, iar azi se ştie cu certitudine că a intervenit pe lângă Mihail Gorbaciov, spunându-i că este de acord ca Transilvania să aparţină Ungariei.
Socialiştii îl numesc ultimul mare preşedinte al Franţei, deşi amănunte ale trecutului său dubios (rolul jucat în rândurile miliţiei colaboraţioniste franceze, presiuni asupra ministrului justiţiei pentru temporizarea cercetărilor asupra şefului poliţei regimului de la Vichy şi obturarea totală a anchetelor privind implicarea regimului colaboraţionist în holocaust etc.) i-au cam şters aura. Oricum, fascismul său latent a erupt în comportamentul oribil faţă de România – şi decât cu aşa prieteni latini care-i imploră pe ruşi să sprijine luarea de către unguri a Transilvaniei, mai bine singuri şi cu duşmanul la poartă. (Va urma)
Mihail GROZA
