Ungerea aleşilor

Sunt în curs de validare, sorocul fiind 1 noiembrie, ultimii aleşi locali, primarii şi consilierii lor locali ieşiţi din urne la alegerile din ziua de 9 iunie a.c. În urmă cu patru ani, erau aleşi la debutul toamnei calendaristice, în septembrie. Toamna se petrecea şi „alesul oilor” în satul meu de baştină, verbalizând substantivul provenit tot din verb, la rândul lui, verb la participiu. Acum s-au mai răvăşit şi (ano)timpurile în înţeles meteorologic, nu doar ale verbului. Apropo, în alte „locaţii” rurale ardeleneşti, răvăşitul era similar cu alesul oilor de la Voşlobeni.

Nu ştim exact de ce alegerea primarilor s-a împrimăvărat, simultan cu „măsura oilor”, scoase pe poartă şi trimise pe munte, pe Hăşmaş, când primăvara prindea putere, dar se ştie exact de ce mandatul (de putere, nu vă gândiţi la prostii!) cu executare li s-a lungit cu patru luni. Şi-a băgat nasul… Covid-ul. La alegere, în 1920, ţărişoara se afla în plină pandemie. Se impuneau măsuri urgente şi radicale, inclusiv extinderea perimetrului cimitirelor. Cine s-o facă, dacă nu primarul în funcţie? Acum, cei care nu vor mai fi îşi epuizează mandatul sau mandatele pe 1 noiembrie. Jupânii expiraţi au mai stat în jilţ patru luni, iar cei proaspeţi au fost ţinuţi în stand-by, uitaţi în sala de aşteptare. Un calcul trebuie să fi fost. Să-şi mai poleiască mandatul epuizat cu fapte neîmplinite sau nesemnificative şi să-şi rotunjească veniturile cei care „se încheie la mandat”, cum se exprima un hâtru de serviciu şi de vocaţie. Cârcotaş. Răgaz să-şi ascundă, precum pisica, dovezile unor fapte rău mirositoare. De ce nu, pentru a pregăti cum trebuie alegerile următoare, parlamentarii noştri scumpi şi preşedintele ţării, candidaţii fiind scoşi deja la încălzire, cu mişcări de glezne şi de gură. Practic, vom mai avea trei runde electorale: parlamentarele într-un singur tur, bulversând Sărbătoarea Naţională, şi prezidenţialele în două tururi.

Revenind la jupâni, motivat şi nu prea, s-a devansat momentul votării, fixat la început de vară. Şi ce mai vară! Inedit şi surprinzător pentru omul din popor, numit popular alegător şi elevat elector, cele patru categorii de alegeri din acest an s-au grupat două câte două, precum elevii în unele şcoliţe în clase simultane. Toate bune şi frumoase, totul „pentru fericirea copiilor noştri”, cum declară unii papagali interogaţi de reporteri inteligenţi, puşi să-şi motiveze votul. Inclusiv aberaţiile Puterii. Aşa se face că, în vreme ce europarlamentarii noştri scumpi visau la căruţa de parale de la Strasbourg, edilii locali au mai rămas la volan patru luni. Ăst-timp, campania electorală sau post-electorală a localelor continuă. Subteran, sau chiar la vedere. Exteriorizată chiar prin confruntări contondente (ne)electorale, postelectorale. Spre jubilarea presei, angajată sau dezangajată. Supramediatizat cazul Topliţa, recte înfruntarea dintre foşti şi viitori, după ce confruntarea electorală a scos din cărţi edilul în funcţie până zilele trecute. Că din urne nu l-a scos. Scurt pe doi, noul primar a câştigat la urnă, dar s-a ales cu o bătaie reală şi sănătoasă, grăbit să-şi dezvăluie intenţiile de schimbare înainte de a intra în pită. Cercetările continuă, odată cazul ajuns pe mâna „organelor”. Îndrăznim să credem că nu este caz unic sau izolat. Nu cunoaştem împrejurările în care primăriţa traseistă a Sectorului I Bucureşti a părăsit primăria, după un mandat controversat, în care a sporit nesperat efectivul şobolanilor pe cap de contribuabil (la buget, nu la „Şobolaniadă”!). Prea ferice nu credem că este Clotilda noastră, cramponată de putere ca un liliac orb atârnat de grindă cu capul în jos, capabilă de orice pentru a o avea. Faptele se cunosc, dar nu au fost sancţionate de o justiţie legată la ochi sau oarbă. Nu vede, doar aude, Ei, şi?…

Unii dintre edilii retraşi s-au ales consilieri, stratagemă care nu i-a ieşit profesorului (la bază) Johannis. În cazul primarilor „promovaţi” consilieri locali, e şi rău şi bine. Ar fi util comunităţii – şi chiar noului primar – să fie valorificată experienţa omului. Nu şi metehnele, cu rădăcini fanariote. A nu uita, consilierii sunt şi remuneraţi, nu gândesc degeaba la binele comun. În multe cazuri sunt scutiţi şi să gândească de primar. O altă meteahnă, perpetuată la nivelul multor consilii locale comunale, este de a considera primarul drept şef al consiliului local. Supuşi orbeşte, anesteziaţi de personalitatea eclatantă a Domnului Primar, consilierii votează mecanic, aidoma unor roboţi cu puţină inteligenţă artificială încorporată. Iar domnul primar face ce-i pofteşte inima, fără a da cuiva socoteală. Taie şi spânzură. Rănit, nu scapă de incizii nici bugetul local. Nu sunt puţini primari „cu zeciuiala”, porecliţi „10 la sută”. Ba chiar „fifty-fifty”! La polul opus, cazuri fericite de edili realeşi, unii chiar cu mai multe mandate în spate. Oameni care şi-au înţeles menirea, tratându-şi semenii cu seriozitate şi chiar empatie. Alţii din categoria fericiţilor au beneficiat de suport din varii direcţii, urmând să se revanşeze pe durata mandatului. Sinceritatea, transparenţa ar putea fi piste corecte, linii de forţă şi de rezistenţă, dar se poartă mai rar.

Nici campaniile ingenioase nu au întotdeauna finalitatea dorită. „Încearcă şi cu o femeie!”era sloganul simpatic, duplicitar, al unei candidate la o primărie de prin Moldova noastră. Nu ştiu câţi au încercat(-o), dar nu i-a ieşit. În schimb, o primăriţă mai de pe la noi, de pe Mureş, cu mai multe stagii în fruntea comunei sale, apreciată de consăteni pentru fapte şi idei, este acum pe cale să se aleagă cu un alt fel de mandat, aflată în cercetare penală. „Ochiul dracului” nu doarme. La vremea „ungerii jupânilor”, unii edili sunt deja… unşi. Cu toate alifiile. Caz ieşit din comun: primarul din Baia Mare, extras din puşcărie şi înălţat în jilţ de jupân. Finalmente, revenea „acasă”, găbjit de poteră „pe afară” şi redat universului concentraţionar românesc.

Mai an, la răscrucea a două mandate, abordam un edil reales în fruntea unei comune de pe Mureş:

– Care sunt priorităţile „noului” edil?

– Mai întâi, îl săpunesc bine pe fostul primar. Ş’apoi, mai văd io…

Ştia bine el ce spune, ce ascundea dincolo de virajul şăgalnic. Dar nu pe toate le ştiau, în acel moment, şi alegătorii, care aveau încredere oarbă în ales.

„Alesul oilor” se petrece în septembrie, nu în octombrie. Primăvara, cu puţin înaintea localelor din acest an, avea loc „măsura oilor”. În cadru sărbătoresc, se măsoară cantitatea de lapte pe cap de oaie, spre a stabili cu domnul cioban, sub atenta supraveghere a primarului ales, cantitatea de brânză (caş) revenită proprietarului. „Primul gospodar”, cu oi sau fără, a fost selectat după alte criterii. La următorul răvăşit, peste patru ani, se va vedea ce (mare) brânză a făcut. Sigur, nu lipsesc nici cei care vor furniza brânză bună. Fie ea şi în burduf de câine. Sau „înnobilată” cu mucegai. Brânză să fie!

Mihai SUCIU

Comentarii:

comentarii