/* (c)AdOcean 2003-2016 */ /* (c)AdOcean 2003-2016, MASTER: winmedia_ro.Informatia_Harghitei.All_site */
Sfinţi români şi protoromâni: Sf. Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 17 septembrie 2021
Home » Religie » Sfinţi români şi protoromâni: Sf. Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat
Sfinţi români şi protoromâni: Sf. Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat

Sfinţi români şi protoromâni: Sf. Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat

Cum de foc eşti, ce ţâşneşte şi eşti val răcoritor?/Cum de arzi şi-alini îndată? Cum mă faci nemuritor?/Cum de faci din vameşi îngeri, şi-ntunericul lumină?/Cum de scoţi din iad, şi cum de curăţeşti pe cei din tină?/Cum tragi bezna în lumină? Cum de noaptea o cuprinzi?/Cum de ne prefaci cu totul? Inima cum o aprinzi?/Cum te împreunezi cu robii, fii ai Tatălui de-i faci?/Cum de-i arzi de dor rănindu-i, cum de iarăşi îi împaci?/Cum de rabzi şi suferi, Doamne? Cum nu răsplăteşti îndată?/Cum de vezi cele ce-n taină numai şie şi s-arată?/Cum, fiind aşa departe, vezi ce facem fiecare?/Doamne, robilor Tăi dă-le îndelunga Ta răbdare!

Asemenea acestei laude faţă de Dumnezeu, adusă de Sfântul Simeon Noul Teolog şi Sfinţii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat, martiri ai lui Hristos, s-au minunat de măreţia răbdării şi de slava lui Dumnezeu.

Dacă citim în sinaxarul lunii noiembrie la ziua a 9-a, aflăm că această zi este ziua închinată prăznuirii unor mari sfinţi pătimitori şi mărturisitori ai lui Hristos: sfinţii mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat au pătimit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305).

Aceşti patru mucenici au fost meşteri în arta cioplirii în marmură şi conducătorii unui şantier în cetatea Sirmium, într-o zonă geografică locuită, în principal, de strămoşii noştri daco-romani şi de traci romanizaţi. Datorită situaţiilor vitrege şi din ce în ce mai grele ale creştinilor din acea vreme, pe de o parte datorită păgânilor care nu vedeau cu ochi buni viaţa religioasă a creştinilor, iar pe de altă parte chiar datorită persecuţiilor la care aceştia erau supuşi în calitate de mărturisitori ai lui Hristos. Aflăm din viaţa lor de convingerea că numai prin puterea şi ajutorul lui Dumnezeu erau în stare să facă tot ceea ce făcuseră ei până atunci, aceştia obişnuiau de fiecare dată să-şi facă semnul Sfintei Cruci şi să înalţe o rugăciune ori de câte ori începeau sau terminau o lucrare.

Apreciaţi fiind de reuşitele în coordonarea lucrărilor, asemenea timpurilor noaste, păgânii cei invidioşi i-au pârât la împărat, acuzându-i că aceştia conduc lucrările prin superstiţie şi magie şi că nu vor să ştie decât de credinţa în Hristos. Auzind acestea, împăratul nu a luat nici o măsură împotriva lor, dar acuzatorii i-au pârât că nu vor să sculpteze chipul zeului Asclepios, un zeu socotit vindecător de către împărat. Aceştia au confirmat că „În toate ne-am arătat ascultători, împărate, dar chipul acestui zeu nu vrem şi nu putem să-l facem”. Împăratul însă, nu s-a supărat şi a trecut cu vederea neascultarea acestor meşteri, spunând că nu-i pasă cine va face statuia, dar că aceasta trebuie terminată. Aşa s-a şi întâmplat, statuia fiind terminată de alţi meşteri. Când împăratul a venit să vadă statuia terminată, el a crezut că totuşi ei au realizat statuia. Ura şi invidia colegilor de breaslă păgâni s-a năpustit asupra lor şi au adus acuze la adresa lor. Împăratul, văzând tulburarea, i-a încredinţat pe cei aceştia unui dregător cu numele de Lampadie, ca să facă cercetări şi să liniştească lucrurile. Acesta le-a poruncit să aducă cinstire şi jertfe zeilor, dar meşterii nu au vrut. Ca atare, Lampadie i-a arestat şi închis în temniţă, după care a asmuţit mulţimile păgâne împotriva creştinilor. S-au iscat astfel răscoale şi bătăi, iar în timpul uneia dintre ele, însuşi Lampadie a fost omorât.

Auzind aceasta, împăratul, de frica unei revolte generale, a decis ca aceştia să fie închişi de vii în sicrie de plumb şi să fie aruncaţi în apele râului Sava. Trebuie amintit că râvna, credinţa şi corectitudinea acestora a dus la convertirea unui alt meşter, pe nume Simpliciu, care a pătimit alături de aceştia.

Calendarul roman din anul 354 aminteşte pomenirea acestora la data de 9 noiembrie. Textul pătimirii se păstrează în „Acta Sanctorum”, volumul III, pe luna noiembrie, Paris, 1910, p. 705-779.

Arhidiacon Adin ŢIFREA,
Catedrala Episcopală din Miercurea-Ciuc

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.