Scoala Postliceala FEG Miercurea-Ciuc

Resetarea… rotativei! -

Resetarea… rotativei!

0

Pe vremuri, propaganda comunistă lansa narativul cu soarta tragică a capitalismului, amputându-i şansa de ieşire la mare. Sau la mal. Îi plângea de milă cu lacrimi de crocodil. I-ar fi făcut prohodul de nu erau atei. Scurt pe doi: capitalismul, ajuns în ultimul său stadiu de putrefacţie, imperialismul, se afla pe buza prăpastiei, cu zilele numărate. Muribund, în ireversibilă agonie. Viitor cert avea doar socialismul, cu stadiul său luminos, comunismul. Viitor pastelat, pictat în culorile primăverii eterne. Cu un picior, păşisem în paradis. Mai trebuia doar un şut. I s-a dat.

La loc comanda! A trebuit să o luăm de la capăt. Sau de unde am rămas la ivirea „zorilor roşii”. Am trecut la… capitalism. Dar nu la cel clasic, aşezat. Ne-am trezit într-un capitalism sălbatic. Normal, din moment ce noi românii am fost dintotdeauna originali. Visători şi încrezători. Poeţi din naştere. Pas cu pas, ne-am trezit la o altă realitate decât cea făgăduită de propagandiştii noii religii.

Nu am zice, cârcotind, la o evaluare corectă, că o ducem mai rău. Dar ar putea fi mult mai bine raportat la potenţialul patriei. Prin reprezentanţi, chiar o ducem nesperat de bine. Nu degeaba (pentru ei!) au jefuit la sânge ţara. S-a ajuns la un deficit financiar mirosind a faliment. Nu-i va fi tocmai uşor noului guvern – tot cel vechi, în structurile sale de forţă – să evite prăpastia pe marginea căreia ne-au îmbrâncit ciocoii de tip nou de-şi spun, eufemistic, politicieni. Parcă vor să confirme teza propagandei comuniste cu prăpastia. Mulţi dintre ei chiar acolo îşi au sorgintea şi pregătirea politică. Se vede, învăţământul de partid li s-a întipărit cu urme de neşters.

Ferm, guvernul bolojanilor îşi propune stoparea risipei. Sau resetarea. Dar mucles despre autorii catastrofei. Oalele sparte nu sunt puse pe seama spărgătorilor, ci repartizate poporului. Nimic în program despre creatorii şi administratorii marii risipe naţionale. Întotdeauna a fost mai lesne să iei puţin de la mulţi şi să dai mult puţinora. Aşadar, românaşi, cura de slăbire. Strângeţi cureaua cu câteva găuri să acoperim Marea gaură naţională! Se vorbeşte de tăieri, de reduceri, de diminuări. Parcă n-am fi destul de reduşi! Nimic despre cauzele deficitului, care ne situează în fruntea Europei. Prea puţin despre producţie, complăcându-ne cu importuri care ne deşeală. Deficit am produs, suntem specialişti. Nu tăieri, oameni buni. Sau nu numai tăieri. Să investim în inteligenţă, fie ea şi artificială, deşi mai avem resurse inepuizabile de fosfor. Să renunţăm la foarfecă şi cotiere de contabil bătrân, să ne punem resursele, inclusiv mintea, la contribuţie. Aşa s-ar traduce resetarea ţării. Asta ar fi datoria profesională a unui guvern profesionist. Şi, cât de cât, patriot.

Uimitor ce repede s-a născut noul guvern… vechi. S-a negociat doar o lună. Sărăcia, repartiţia ei pe persoane fizice. Ciolanul a fost perfect descărnat de „ciontoluitori” meseriaşi. Fumul vestitor şi fumurile negociatorilor s-au mai risipit, dar ceaţa persistă. Nu-i noutate nici ideea cu rotativa. Dezgropat şi reanimat termenul. Devenise arhaism odată cu abandonarea sculei de tipărit ziare, ucisă, trimisă la fier vechi de noile tehnici digitale. Cât despre coaliţii, termenul stă în picioare, ca un rege gol. Oricine se poate coaliza cu oricine în plan politic. Condiţia e să nu intre în ecuaţie şi poporul. El nu trebuie să-şi bage nasul în coaliţie. Nici picioarele. Doar votul. În urnă.

Oricum, fără a fi sceptici sau cârcotaşi, componentele planului de guvernare al Bolojanului sunt încurajatoare. Mai greu să treacă de pe hârtie sau de gură la scara 1/1 a realităţii. Misiune aproape imposibilă.

Ce va fi, vom vedea. Sau nu. Unii ştiu. Până şi unii confraţi gazetari „profesionişti” le ştiu „pe surse”. Nu puţini de la sursă, cu ordin pe unitate. Le mai reverberează, le mai ascund. Unii, aripa catastrofică, clamează răul, cu apetenţă de călău. Lor să le fie bine. Şi alor lor. Din fericire, timpul nu le dă întotdeauna şi în toate dreptate. Sunt adepţii politicii de intoxicare, cu rădăcini mai adânci. Când Ceauşescu decidea să scumpească pâinea, reţeaua lansa zvonul că se va majora cu 5 bani. Naiv, manipulat, poporul se zbuciuma. Era doar un test. Finalmente, strigarea era de 3 bani. Poporul se bucura şi aplauda. Important era să găseşti articolul. Acum, când totul se majorează, strigarea e inversă. Trebuie să fim optimişti că majorarea va fi mai consistentă, va depăşi strigarea. Sau zvonul. Poporul o va duce bine. Prin reprezentanţi. Rotativă, dar nu pentru căţei…

Mihai SUCIU

Comentarii:

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *