Parabola prezidenţialelor româneşti | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 16 ianuarie 2025
Home » Opinii » Parabola prezidenţialelor româneşti
Parabola prezidenţialelor româneşti

Parabola prezidenţialelor româneşti

Cât se aseamănă şi cât se deosebesc doi rectori? Să vedem. Leonte Răutu, rector al Academiei Ştefan Gheorghiu: „Fiecare cadru de conducere, indiferent de domeniul specializat în care îşi desfăşoară activitatea, este, în primul rând, un militant revoluţionar, un om politic care acţionează neabătut pentru înfăptuirea politicii interne şi internaţionale a PCR, dă dovadă de devotament fără margini faţă de partid, faţă de patrie, faţă de naţiunea noastră socialistă, aplică în viaţă principiile eticii şi echităţii socialiste, ale umanismului socialist”.

După 50 de ani, în aceeaşi curte şi în aceeaşi clădire – Remus Pricopie, rector SNSPA: „Curtea Constituţională trebuie să se reunească astăzi pentru a reanaliza situaţia. Federaţia Rusă a pus la cale o lovitură de stat, mascată prin mecanisme aparent democratice, dar manipulând în mod perfid procesul electoral. Din fericire, aceasta a eşuat. Acum, în aceste condiţii, responsabilitatea CCR este imensă: trebuie să-l scoată de pe buletinele de vot pe cel care ar fi trebuit să fie beneficiarul acestui complot, iar procuratura trebuie să extindă cercetările, identificând şi trăgând la răspundere pe toţi cei care au contribuit la aceste acţiuni ilegale, de trădare de ţară, fie prin complicitate, fie prin acţiuni directe”.

Răutu, considerat gâdele culturii române, în plină eră a bolşevismului proletcultist, se mulţumeşte să contureze profilul activistului de partid, fără a cere public ca aceia care nu se încadrează să fie daţi pe mâna procuraturii. Remus Pricopie, în 5 decembrie 2024, fără să aibă nicio calitate electorală, dă indicaţii preţioase CCR, cere scoaterea de pe buletinele de vot a câştigătorului turului I, face acuze de trădare de ţară fără nicio dovadă – se abţine doar să indice anii de puşcărie la care ar trebui condamnat Călin Georgescu. Activistul progresist complet, care-şi bagă nasul pretutindenea.

Vă imaginaţi ce-ar face acest individ dacă ar deţine măcar două săptămâni imensele pârghii de putere pe care le-a avut Leonte Răutu, ajuns la un moment dat al doilea om în stat după Gheorghiu-Dej? Câţi oameni ar trimite la puşcărie? Două sute, o mie, un milion?

Ca să nu mai vorbim despre competenţă. Avocatul Toni Neacşu zice: „Am văzut mulţi analfabeţi juridic, nu e vina lor, dar rar mi s-a întâmplat să văd pe cineva la nivelul universitar al d-lui Remus Pricopie, rectorul SNSPA”.

Acuma, indiferent de gusturile electorale, cerberii corectitudinii politice au văzut cam care este profilul de conducător pe care şi-l doresc românii. Să se termine – au cerut ei prin vot – cu oamenii de cârpă. Cu umflaţii şi guşaţii sistemului. Cu închinătorii la catedrale străine. Cu neamurile şi amantele lor. Dacă Tik-Tok-ul se numără printre infractori, e de văzut că agregarea principalelor hashtaguri, în perioada ianuarie-noiembrie 2024, arată că Georgescu este clasat pe locul 4, cu 135 milioane de vizualizări. Primul este George Simion – cu 396 milioane, urmat de Marcel Ciolacu – 328 mil. vizualizări şi de Elena Lasconi – cu 202 milioane. Conform cărei logici numai unul este vinovat?

Oare sosirea dlui Georgescu pe sub radar, cum le place părerologilor să zică, este cauza votului românesc sau, cum zice prof. Andrei Marga, autorii „prăbuşirii României recente într-o situaţie critică, aproape fără precedent: încălcarea Constituţiei, şubrezirea democraţiei, trai zilnic pe împrumut, îndatorare peste puteri, cel mai mic consum de carte pe cap de locuitor şi cel mai extins analfabetism funcţional din Europa, emigrarea cea mai mare dintr-o ţară a lumii în timp de pace”? Plus că „Georgescu reprezintă un pericol grav pentru dominaţia absolută a progresismului. Şi, în plus, ar constitui un inacceptabil cap de pod al lui Trump în Europa progresistă”.

Foarte interesantă, ca întotdeauna, este poziţia liderului UDMR: când Viktor Orbán vorbea despre Trump cel bun şi învingător, despre Soros cel rău, despre Putin cel înghesuit de NATO şi despre urgenţa păcii în Ucraina, Kelemen Hunor se punea în conflict cu toată societatea românească pentru a-l apăra şi pentru dreptul acestuia de a-şi lansa părerile din mijlocul României, la Tuşnad. A pierdut cooptarea la guvernare pentru asta şi nu i-a păsat.

Când exact aceleaşi lucruri sunt spuse de Călin Georgescu sau George Simion, dl Kelemen sună alarma: avem de-a face cu fascişti, legionari şi putinişti. Întotdeauna m-a fascinat logica dlui Kelemen, de aceea consider opţiunea sa de a candida sub sloganul Alege vocea raţiunii un banc lugubru. Asta până la motivarea puerilă a CCR la anularea turului I al alegerilor prezidenţiale, când mi-am dat seama că din partea oamenilor de cârpă te poţi aştepta absolut la orice, împrejurare care-l aduce pe dl Kelemen în poziţia de semizeu al logicii. E aproape sigur că UDMR va face parte din viitoarea coaliţie a ghiocelului: măcar să întrebe cui i s-ar putea reproşa costul de 280.000.000 euro pentru reluarea alegerilor. Că de plătit, ştim bine, plătim noi, deşi membrii CCR sunt putred de bogaţi.

Îngrijorător şi trist de tot este faptul că situaţia acestui final de an este cvasisimilară cu cea a sfârşitului de decembrie 1989. Atunci Iliescu suna la Moscova într-o rusească fără cusur şi cerea ajutor că-l asasinează capitaliştii şi legionarii; acum Iohannis sună la Washington într-o engleză fără cusur şi spune că vor câştiga ruşii alegerile pe o reţea chinezească – şi, bineînţeles, ne asasinează legionarii.

Iliescu a câştigat. Iohannis speră să câştige, deşi îi lipseşte ingredientul de bază: un mare bolşevic americanizat, adică un Brucan. Soros a fost unanim şi magnanim prezent, în ambele cazuri – dar are răni grave pricinuite de insistenţa lingăilor români din ONG-urile pe care le-a finanţat. Consilierul de stat Sandra Pralong* cunoaşte şi stăpâneşte foarte bine situaţia, căci întotdeauna când sistemul ne anunţa ţanţoş că se consultă cu cetăţenii – deci cu ONG-urile, dna Pralong avea frumos înşiruite pe listă doar cele finanţate de miliardarul evreo-maghiar.

Nu e o glumă: la mijlocul deceniului 210, în instituţiile de decizie şi de execuţie româneşti erau angajaţi circa 22.000 de inşi instruiţi într-un fel sau altul pe sistem Soros. Adevăraţii oameni noi, pe care n-a reuşit să-i zidească şi lustruiască comunismul, foarte zgârcit cu banul public. Azi mai sunt cam jumătate, dar bine avansaţi în instituţiile puterii. Îi ajută şi cei demobilizaţi, majoritatea cu pensii speciale. Ăştia plus zgura şi plevuşca incompetentă din partide alcătuiesc azi masa încrâncenată a celor interesaţi să se menţină sistemul în forma lui veche. O alianţă toxică între pleşcarii incompetenţi şi neomarxiştii globalişti. Temporar, au acelaşi interes: menţinerea puterii şi a banului. Mâine, când suveranistul Trump va conduce colosul SUA, multe lucruri se pot schimba, inclusiv opiniile marelui orator incontinent Pricopie (nu-i exclus să-l vedem perorând pe la televiziunile care vor mai avea telespectatori că tradiţionalismul este baza civilizaţiei poporului român).

Pe scurt, parabola alegerilor prezidenţiale din România este următoarea: săturându-se să fie mulse de trei ori pe zi şi tunse până la piele, câteva oiţe o iau pe o cărare mai umbroasă sperând să ajungă libere în codrul verde. Nervoşi, stăpânii îşi trimit buldogii: CCR, BEC, SRI, SIE, STS, SPP, CIA, Poliţia, Jandarmeria etc. Ia te uită! Unde mergeţi voi? Încălcaţi legea! Înapoi la turma globalistă! Procuratura anunţă sever că a arestat în pădure infractori periculoşi, manevraţi de actori statali străini: ţara se înfioară. Hoaţelor! Cum să fie, mă, lâna a voastră? Cine v-a băgat în cap ideile astea? Rusia? Legionarii? Putin? Păi nici pielea nu vă aparţine. Uite dom’le, era cât pe-aci să rămânem fără cojoc.În spaţiile fostei Academii Ştefan Gheorghiu, bravul orator Remus Pricopie ne reaminteşte: Democraţia este ca oile să facă beee. Aţi înţeles, domnilor studenţi? Sigur că au înţeles. Seara, domnii studenţi manifestau cu pancarte pe care scria Moarte Georgescu. O! Siguranţa şi progresul societăţii româneşti sunt asigurate, din moment ce generaţia viitorului ştie cum şi când trebuie să murim.

Până una alta, suntem în bizara situaţie în care statul român a dat o mică lovitură de palat. Lovitura e mică, zgomotul e mare. Dacă statului nu-i place votul nostru, va anula scrutinul. Dacă statului nu-i place candidatul nostru, îl va băga la puşcărie (aici nu-i nimic original, chestiile astea se fac demult). Iar dacă spui că statul face asta şi aia, foarte probabil că ţi se va astupa gura.

În rest, numai certitudini: viaţa-i frumoasă şi mâine e miercuri…

Mihail GROZA

*Sandra Marilyn Andreea Budiş, emigrată din România în anii ’70 şi fost consilier al preşedintelui Emil Constantinescu, alături de Alin Teodorescu, fost preşedinte al Fundaţiei Soros pentru România şi dovedit agent maghiar.

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.