Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
O nouă izbândă editorială a scriitorului Ilie Şandru: romanul „Ani de zbucium”, Editura Vatra Veche, Târgu-Mureş, 2016
Parcurgând filele romanului „Ani de zbucium”, apărut recent la Editura Vatra Veche din Târgu-Mureş, roman istoric dedicat Revoluţiei de la 1848/1849 din Transilvania, lansat joia trecută la Topliţa, subliniem cu satisfacţie această nouă performanţă a scriitorului Ilie Şandru de a publica o nouă carte, în fiecare an, cu ocazia aniversării zilei de naştere, performanţă care, iată, se menţine şi după ce a depăşit pragul simbolic al celor 80 de ani. Satisfacţia cititorilor fideli ai scriitorului este cu atât mai mare, cu cât scrisul lui Ilie Şandru este la fel de proaspăt, de captivant, de împlinit, reprezentând discursul scriitoricesc al unui prozator matur, care şi-a câştigat un loc distinct în rândul prozatorilor români, din această parte de ţară, şi nu numai.
Trebuie apoi să remarcăm faptul că şi de această dată ne aflăm în faţa unei noi izbânzi a unei trainice şi binecuvântate colaborări a scriitorului Ilie Şandru cu elita intelectuală românească din Tg. Mureş, reprezentată de distinşii cărturari Nicolae Băciuţ, Valentin Marica, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu (care a prefaţat volumul de faţă), Sergiu Paul Băciuţ, care a asigurat tehnoredactarea ş.a.
Parcurgând bogata bibliografie a lui Ilie Şandru, putem constata cu uşurinţă ponderea însemnată a romanelor cu tematică istorică, cât şi modul inspirat de împletire a evenimentelor şi personalităţilor istorice reale, cu naraţiunea bazată pe ficţiune. De fiecare dată se evidenţiază o foarte bună cunoaştere a evenimentelor istorice, pe fundalul cărora se desfăşoară întreaga acţiune a romanelor, cât şi modalitatea inspirată de redare a conţinutului unor importante documente istorice, integrate organic în acţiunea romanelor. Remarcăm, apoi, plasarea acţiunilor în locuri foarte bine cunoscute de autor, cu redarea toponimiei locale şi a unor antroponime, de o mare diversitate şi frumseţe, ancorate în specificul fiecărei zone geografice, în parte. Şi în cazul de faţă, cadrul natural este sugestiv prezentat, cu aspectele specifice fiecărei forme de relief, fiecărui anotimp, fiecărei perioade dintr-o zi etc.
Romanul „Ani de zbucium”, a 20-a carte semnată de Ilie Şandru, este o pildă grăitoare despre modul în care istoria poate fi transmisă unui public ţintă de o mare diversitate şi în mod deosebit tineretului, într-o formă mult mai accesibilă, prin intermediul unui altfel de discurs, decât discursul riguros, cu trimiteri bibliografice, specific istoriografiei. Autorul se dovedeşte a fi un foarte bun cunoscător al vieţii cotidiene a românilor ardeleni, din perioada abordată şi, în acelaşi timp, a contenciosului milenar româno-maghiar. Sunt sugestiv prezentate fenomenele de masă, stările de spirit ale unor comunităţi locale, sau ale unor unităţi armate, eroismul moţilor şi al soţiilor acestora, scenele apocaliptice din timpul prădării şi incendierii Reghinului. Autorul surprinde întreaga gamă de frământări individuale şi colective, dramatismul, calvarul şi adevăratul etnocid aplicat românilor ardeleni, cu intoleranţa specifică unor epoci istorice de mult apuse. În acest context sunt surprinse teme precum: drama românilor maghiarizaţi, relaţiile diverse şi nuanţate între nobili şi iobagi, lupta comunităţilor româneşti pentru depăşirea greutăţilor şi dăinuirea identitară, eforturile făcute de românii ardeleni pentru a-şi da copiii la şcoli, rolul intelectualilor locali – preoţii şi învăţătorii, figurile luminoase ale unor personalităţi emblematice ale istoriei naţionale – fruntaşii români paşoptişti – în frunte cu Avram Iancu, dar şi membrii unor familii de fruntaşi români din Topliţa şi împrejurimi – din care se detaşează familia patriarhului Miron Cristea.
Cu tot dramatismul vremurilor descrise, în romanul „Ani de zbucium” nu lipseşte dragostea, pentru că, nu-i aşa, „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Episodul referitor la marea dragoste, din perioada tinereţii, a viitorului patriarh al României, Miron Cristea, era demult cunoscut lui Ilie Şandru. Acum a găsit momentul oportun pentru abordarea acestuia şi l-a realizat, în mod credibil, în stilul caracteristic scriitorului.
În concluzie, Ilie Şandru îşi mai îmbogăţeşte bibliografia cu un nou roman, o lucrare valoroasă, o carte care ar trebui să se regăsească în cât mai multe biblioteci publice şi particulare, din zonă şi din întreaga ţară, inclusiv în bibliotecile celor care sărbătorind cu mare fast ziua de 15 martie şi declarând că obiectivele Revoluţiei maghiare de la 1848/1849 sunt actuale, comit un nou act de sfidare la adresa românilor ardeleni, întinând memoria atâtor mii de martiri români căzuţi pradă intoleranţei maghiare, din acei „ani de zbucium”.
Ioan LĂCĂTUŞU
