Nesomnoroasa grijă

Fizicianul genial care a fost Stephen Hawkins spunea că nimic nu poate apărea din nimic în afară de Univers. Parafrazându-l, putem spune că nimic nu poate apărea din nimic decât sloganul Klaus Iohannis Preşedinte. Nici Universul nu este veşnic, ne spune Einstein – şi din păcate nici mandatul d-lui profesor de fizică Iohannis nu poate înfrânge legile materiei pe care a predat-o la liceul din Sibiu. Legile politice le-a făcut praf demult, dar asta-i altă poveste şi altă discuţie.

Întrebarea ar fi dacă ţara îl are pe Înaltul Domn Iohannis sau dl Iohannis are o ţară. Tristul adevăr este că pe domnul Iohannis nu-l are nici statul român, nu-l avem nici noi, votanţii, nu-l are nici măreaţa Europă; îl are doamna Carmen, cu cele circa 480 de drumuri (am scăzut zilele libere, concediul şi vacanţele) dus-întors Bucureşti-Sibiu, cu surlele şi trâmbiţele poliţiei şi ale SPP-ului, care pe cele două mandate ar însuma peste 1.554.000 de km (la 6 maşini, dar am auzit că prezidenţialul convoi are 7 sau mai multe autovehicule) şi circa 200.000 litri de benzină, pe care le plătim noi, votanţii, în loc să le plătească doamna Carmen, că doar pentru ea şi nu pentru ţară face naveta săptămânală marele bărbat. Pe la anul 1600 şi ceva Radu Greceanu numea această protecţie împărătească, în dulcea limbă a cronicarilor munteni, nesomnoroasă grijă. Sintagma e pur şi simplu grozavă, deoarece contrazice pe oricine ar cuteza să spună că adormitul nostru preşedinte nu este suficient de treaz când este vorba de dna Carmen.

Dacă ne luăm după naţionalişti, Iohannis este al nu ştiu câtelea neamţ care-şi bate joc de poporul român. Căci după ce face un milion şi jumătate de kilometri pentru a-şi petrece vinerea seara cu nevasta, ne declara în 21 septembrie anul trecut, din balconul Hotelului Ritz Charlton, având în spate o minunată vedere cu East River şi siluetele suitoare spre cer ale New York-ului: „Trebuie să evităm să risipim energia, când plecăm de acasă putem să permitem ca locuinţa să fie un pic mai rece dacă plecăm, putem să stingem lumina, dacă nu este nevoie să folosim anumite aparate electrice, ele pot fi fără probleme scoase din priză şi aşa mai departe (…) …Şi toate aceste lucruri pe care vi le-am enumerat le practic şi eu la mine acasă”.

La benzină nu s-a referit. Benzina care a fost a noastră e sfântă, deoarece acum e a OMV, deci e bine să fie consumată multă şi la un preţ cât mai mare. Să mergem la Sibiu nu cu 6 maşini, ci cu opt, dacă se poate. Iar dacă nu se poate cu opt, să mergem cu zece plus pompierii şi ambulanţa.

Între timp, preşedintele Iohannis face şi alte economii de ţinut minte: ţine blocat postul de profesor de fizică pe care l-a deţinut la Colegiul Brukenthal de 25 de ani (practic, de când a fost numit inspector şcolar), decorează tot soiul de nulităţi făcând economie la adevăratele valori, îmbracă o geacă roşie la proteste ca să facă economie la albastru, în gestiunea Preşedinţiei n-a intrat nimeni nicodată ca să facă economie la organele de control, s-a lipit de cei trei mari ai Europei care au vizitat Kievul pentru a face, bineînţeles, economie la benzină, n-a comis nici un aranjament diplomatic cu Austria şi Germania pentru intrarea României în Schengen pentru a face economie la cuvinte – domeniu în care vorbitorul fluent de germană este expert mondial.

Călătoriile la schi şi golf nu le punem la cheltuieli, are bonus din partea noastră, îi înţelegem stresul, îi înţelegem grijile. Dacă, Doamne-fereşte, i se destrăma paltonul aruncat cu atâta viteză pe capotă, încât nici un sepepist n-a fost capabil să pareze fulgerătoarea lovitură?

Ce-ar fi zis atunci doamna Carmen? Ei?

Nu te poţi juca cu astfel de treburi. Ele au implicaţii geostrategice pe care numai un preşedinte e capabil să le pătrundă cu mintea lui cutezătoare. E normal, când gândeşti nu vorbeşti. Şi, lângă el, tace doamna Carmen, căreia îi este consacractă periodic o ultralaudativă cronică a modei în presa pentru manichiuriste. Adică nu dânsei personal, ci ţinutei, Şi nu este exclus ca dânsa să şi creadă ce scrie acolo.

Toate acestea fac aşadar parte din „nesomnoroasa grijă” pe care preşedintele patriei noastre îl are faţă de doamna Carmen, al cărei sufleţel doreşte să locuiască nu în Capitală, ci la Sibiu, să se simtă mai aproape de cele şase case. O familie fericită în căminele ei!

Doar că, în această linişte patriarhală, dă buzna dl Talpeş, fost director al SIE, care mărturiseşte, cam târzior, că omologii germani din BDS l-au întrebat la vremea respectivă, contrariaţi, de ce a fost votat Iohannis: pentru că e neamţ, nu-i ca noi, poate-poate face ăsta ceva…, a bolmojit-o omul. Aşadar, nici teribilul serviciu extern german nu avea un narativ logic prin care să explice această opţiune a poporului român. Azi ne dăm seama că nici noi nu ştim de ce l-am votat.

Poate că şi ei, de-a-mpreună cu românii, o ignoraseră complet pe doamna Carmen, căci, vorba dnei Dăncilă, orişicine îi e frică să stea singur duminica la Bucureşti, mai ales dacă e preşedinte şi are toată ziulica SPP-ul pe cap.

Mihail GROZA

Comentarii:

comentarii