Fără o implicare serioasă a României, comunităţile românilor din jurul frontierelor şi Balcani îşi vor pierde identitatea | Informația Harghitei - jurnal independent
sâmbătă , 25 septembrie 2021
Home » Societate » Fără o implicare serioasă a României, comunităţile românilor din jurul frontierelor şi Balcani îşi vor pierde identitatea
Fără o implicare serioasă a României, comunităţile românilor din jurul frontierelor şi Balcani îşi vor pierde identitatea

Fără o implicare serioasă a României, comunităţile românilor din jurul frontierelor şi Balcani îşi vor pierde identitatea

 Cea mai mare problemă: neasigurarea sau restrângerea accesului la învăţământul în limba maternă a comunităţilor româneşti

 

Reprezentanţii comunităţilor româneşti din jurul frontierelor şi Balcani au tras, încă o dată, un semnal de alarmă: dacă România nu sprijină într-o manieră serioasă şi fermă aceste comunităţi istorice, atunci acestea vor fi asimilate de statele în care domiciliază. Această constatare a venit în urma dezbaterii Drepturile minorităţilor româneşti din jurul frontierelor şi din Balcani şi relaţiile bilaterale ale României cu statele de domiciliu – cazurile Serbia, Ucraina, Bulgaria, Albania, ce a avut loc în cadrul Universităţii de Vară ce s-a desfăşurat săptămâna trecută în Complexul Sportiv Naţional Izvoru-Mureşului.

 

Situaţia din Ucraina

În cadrul discuţiilor, liderul Asociaţiei Naţional-Culturale a Românilor din regiunea Odessa „Basarabia”, Anatol Popescu, a prezentat situaţia comunităţii româneşti din Ucraina. Acesta a atras atenţia asupra învăţământului în limba maternă din Ucraina, care este în pericol să dispară în 10-20 de ani. În momentul de faţă acesta este divizat între învăţământul în limba română şi cel în moldovenească. Anatol Popescu a spus că a făcut demersuri pentru unificarea programei, însă nu a primit sprijin nici de la Guvern şi nici de la preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko, dimpotrivă.

Anatol Popescu a amintit că în februarie, preşedintele României, Klaus Iohannis, a fost în vizită la Kiev. „La care am fost invitaţi de către consulatul român din Odessa să luăm parte cinci persoane. Ne-am bucurat foarte mult. I-am fi adus la cunoştinţă situaţia noastră de acolo (n.n. – zona Odessa) şi am fi dorit să primim şi o garanţie că statul român e alături de noi, în aceste vremuri grele”. Însă, a spus acesta, cu 2 zile înainte de eveniment au fost anunţaţi că nu mai are loc întâlnirea preşedintelui României cu comunitatea românească din Odessa. „În toate comunităţile pe unde a fost s-a întâlnit cu etnici români, indiferent că sunt comunităţi autohtone sau din Diaspora. Îmi face impresia că numai în Ucraina nu s-a întâlnit cu comunitatea românească”, şi-a arătat nemulţumirea Anatol Popescu. Acesta a afirmat că „prioritar pentru statul român ar fi trebuit să fie întâlnirea (n.n. – preşedintelui) cu reprezentanţii celor 500.000 de români din Ucraina, care au nevoie de mesaje concrete de sprijin. Ideal ar fi fost şi o vizită în zonă”.

Revenind la existenţa riscului ca învăţământul în limba română să dispară în Ucraina, reprezentantul românilor din Odessa a spus că acest mesaj trebuie să-l înţeleagă la cel mai înalt nivel toţi politicienii români: „dacă dispărem noi, comunităţile mari, de sute de mii de români din jurul României, România se va trezi cu o bună parte din populaţie deja neromânească”. Iar „prima comunitate de care naţiunea română are nevoie, de potenţiali imigranţi, sunt vorbitorii de limbă română”.

La rândul său, Vasile Tărâţeanu, preşedintele Fundaţiei Culturale „Casa Limbii Române” şi al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, Ucraina, a arătat că în ciuda faptului că autorităţile ucrainene declară că se orientează spre Europa, „năravul a rămas acelaşi: asimilarea românilor din regiunea Cernăuţi”. Iar principala problemă este restrângerea reţelei de şcoli în limba română şi de a o trece în limba de stat. Acesta a subliniat faptul că statul român, în schimb, le permite etnicilor ucraineni să aibă câte şcoli îşi doresc. „Statul român alocă 2 milioane de euro pentru presă şi publicare de carte în limba ucraineană. Publicaţiile noastre există doar pentru că primesc un ajutor din partea Departamentului Românilor de Pretutindeni. Statul ucrainean nu acordă nici un ban pentru editare de carte”, a spus Vasile Tărâţeanu.

„Fără demersuri politice hotărâte şi consecvente (n.n. – din partea statului român), noi nu vom putea rezista acolo”, a mai spus preşedintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” de la Cernăuţi.

 

Serbia: în secolul XXI, Biserica Ortodoxă Română este prigonită în Timoc, românii nu au limba lor în şcoală, nu au mass-media

În Serbia locuiesc aproximativ 300.000 de români-vlahi, care nu sunt recunoscuţi ca minoritate naţională, spunea mediatorul discuţiilor, Eugen Popescu, în ciuda faptului că Serbia aspiră la integrarea în Uniunea Europeană.

Predrag Balasevici, preşedintele Partidului Neamului Românesc din Serbia, vorbind de relaţiile bilaterale dintre cele două state, s-a arătat nemulţumit că România nu impune Serbiei condiţii pentru respectarea drepturilor românilor din Timoc, în vederea aderării statului vecin la UE. Acesta a spus că situaţia este destul de gravă în Serbia din acest punct de vedere. „Noi, românii de acolo, nu avem capacitatea de a ne lupta cu statul sârb fără un lobby din afara Serbiei. Iar acesta poate veni doar din partea României”.

O altă nemulţumire s-a referit la faptul că Departamentul pentru Românii de Pretutindeni „nu face nimic şi ce face, face greşit”. Sprijină asociaţii care nu au nici un suport în teritoriu. Nu au nici o activitate. Ei nu cer evaluarea acestor proiecte. Am fost lăsaţi singuri să ne descurcăm. Greu vom reuşi să-i ajutăm pe românii din comunitatea noastră”.

Predrag Balasevici a susţinut că „avem noroc că Biserica Ortodoxă Română îl sprijină pe părintele Bojan Alexandrovici (n.n. – liderul spiritual al românilor din Timoc) prin trimiterea preoţilor care ajung la noi. Noi îi ajutăm să se descurce mai uşor în comunitate. Problema este că Biserica Ortodoxă Română nu are voie să construiască clădiri”.

În ceea ce priveşte învăţământul în limba maternă, acesta a spus că „avem câteva şcoli unde se predau câteva ore”, însă şi în acest caz sunt obstrucţionaţi de Ministerul Educaţiei din Serbia, de inspectorate, de directori etc., „unde pur şi simplu părinţii şi copiii sunt convinşi să nu se înscrie la aceste ore. Se spune că au dreptul la limba română în şcoală, dar în realitate ei nu fac nimic să ajute aceşti copii şi părinţi să aibă acele ore”.

Concluzia: „În secolul XXI, Biserica Ortodoxă Română este prigonită în Timoc, românii nu au limba lor în şcoală, nu au mass-media, aşa că situaţia este destul de gravă. Timpul trece repede. Dacă nu se face ceva în curând, nu o să fie bine”.

Vicepreşedintele Comunităţii Românilor din Serbia, Stefan Mihailov, care reprezintă românii din Voivodina, a vorbit despre problematica retrocedării bunurilor colective ale românilor din Serbia. „Din păcate, de fiecare dată problemele pe care le ridicăm încep să se discute, apoi eventual să se găsească soluţii, când poate este prea târziu. Lucrul acesta trebuie să se schimbe”, a spus acesta, arătând că minoritatea maghiară din Serbia şi-a recuperat bunurile confiscate, dar cu implicarea fermă a statului ungar. Stefan Mihailov a precizat că la ora actuală se poate rezolva această problemă, însă doar pe cale politică şi cu implicarea statului român. „Dacă nu intervine statul român, comunitatea românilor nu va avea nici o şansă să recupereze clădirile care au fost confiscate”.

Un alt aspect la care s-a referit vorbitorul a fost că tinerii din Voivodina ştiu limba română, însă nu ştiu să scrie. „Le este mult mai uşor să scrie în sârbă. E prima fază prin care ne îndreptăm spre pierderea limbii”. Acesta a arătat că procesul de asimilare nu este un proces reversibil. „Odată asimilaţi, noi nu mai avem ce să facem sau cum să-i ajutăm. (…) Numărul românilor din Banat, la fiecare zece ani, la fiecare recensământ, se diminuează drastic”, a spus Stefan Mihailov, arătând că există şi o analiză, care a preconizat că în 2050 nu vor mai fi români în Banatul Sârbesc.

 

Bulgaria şi Albania: comunităţile româneşti nu sunt recunoscute de aceste state

Reprezentantul românilor din Bulgaria, Ivo Gheorghiev, a spus că Bulgaria a reuşit să devină stat UE fără să recunoască minorităţile naţionale de pe teritoriul său, fără să ofere drepturi. Comunitatea românească din Bulgaria nu are şcoli, biserici, mass-media. Ivo Gheorghiev a spus că după intrarea în UE lucrurile s-au schimbat în sens negativ pentru românii din Bulgaria. Românii din Bulgaria sunt recunoscuţi ca grup etnic şi nu au statut de minoritate. „De la aceste două cuvinte, minoritate şi grup etnic, noi din start pierdem bătălia. Pentru că un grup etnic nu are drepturile necesare la nivel naţional în Bulgaria aşa cum are o minoritate naţională. Deşi Constituţia bulgară spune că Bulgaria este stat uninaţional. Adică vedem că noi nu avem dreptul să ne manifestăm altfel decât ca bulgari. (…) În timpul turcilor am avut mai multe drepturi, decât ce avem în momentul de faţă”, a spus vorbitorul.

Ivo Gheorghiev a arătat că în ultima sută de ani grupul etnic românesc a scăzut de mii de ori. La primul recensământ, în 1908, statul bulgar număra 3,5 milioane şi minoritatea română avea 350.000. „Conform ultimului recensământ, populaţia bulgară a fost de 7 milioane, iar minoritatea română suntem 130 de persoane!”, a spus acesta, precizând că cifrele nu sunt reale, din punctul său de vedere, deoarece numai în zona Timocului bulgăresc există 30 de sate masă compactă românească, iar pe Valea Dunării sunt 98 de sate cu masă compactă cu populaţie românească.

Preşedintele Fundaţiei Românilor de Pretutindeni, Eugen Popescu, a prezentat situaţia, la fel de sumbră, a aromânilor din Albania. „Avem circa 300.000 de aromâni în Albania. Nu sunt recunoscuţi ca minoritate naţională. Relaţiile bilaterale au fost întotdeauna considerate bune, dar din păcate niciodată Tirana nu a acceptat ca minoritatea aromână să fie recunoscută ca minoritate naţională românească, nefiind nici măcar recunoscută ca minoritate naţională”. Acesta a arătat că în Albania există o singură biserică şi o singură şcoală cu predare în limba română.

Consemnare de Şt. PĂTRÎNTAŞ

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.