De vorbă cu consilierul judeţean Ion Proca (I) | Informația Harghitei - jurnal independent
marți , 21 septembrie 2021
Home » Politic » De vorbă cu consilierul judeţean Ion Proca (I)
De vorbă cu consilierul judeţean Ion Proca (I)

De vorbă cu consilierul judeţean Ion Proca (I)

În 2012 a obţinut primul mandat de consilier judeţean, dar înainte de asta a mai activat în învăţământ (profesor de limba italiană şi limba franceză, dar şi inspector şcolar), în mediul privat (reprezentant al unei firme italiene în România), dar a fost timp de un deceniu şi conducătorul Direcţiei pentru Protecţia Copilului. De altfel, la cârma direcţiei a avut cele mai mari bucurii obţinute pe plan profesional, reuşind, aşa cum spunea, să reformeze complet un sistem. Pe plan politic s-a remarcat, mai întâi, contribuind la fondarea Partidului Liberal ’93, iar mai recent prin obţinerea a două mandate consecutive în cadrul Consiliului Judeţean Harghita, dar şi prin funcţia de preşedinte onorific al Partidului Naţional Liberal Harghita.

În cele ce urmează vă invităm la o discuţie cu actualul consilier judeţean Ion Proca. În prima parte vom face o incursiune în autobiografia interlocutorului, urmând să vedem principalele momente ce i-au marcat cariera. Apoi, în partea a doua, vom vedea modul în care este privită, de către un consilier implicat, colaborarea dintre localităţile din nordul judeţului şi Consiliul Judeţean, dar şi care ar fi principalele posibilităţi de dezvoltare a zonei româneşti.

 

– Activitatea mea politică a început în calitate de membru fondator al Partidului Liberal ’93 şi asta s-a întâmplat în 1993, după care, din ’96 până în 2000, am fost consilier municipal liberal. A fost o experienţă foarte bună şi foarte grea în acelaşi timp, pentru că ştim foarte bine componenţa consiliilor de aici: te pune în faţa unei majorităţi cu opţiunea de a te lupta cu ea sau de a negocia la modul cel mai diplomatic pentru obţinerea rezultatelor optimale pentru cei pe care îi reprezinţi.

Consilier judeţean am devenit din 2012, iar acum mă aflu la al doilea mandat. Cred că tema de interes acum în crearea unui profil personal este activitatea mea din consiliu. Dar până acolo aş vrea să nu trec, totuşi, peste perioada de activitate profesională pentru că, nu numai că-mi este foarte dragă, dar cred că a avut un rol cel puţin la fel de important precum cel pe care l-am depus în slujba comunităţii în calitate de consilier.

Sunt profesor de filologie romanică, am terminat italiană și franceză la Universitatea din Bucureşti şi Universitatea din Perugia, Italia, unde am avut la vremea studenţiei o bursă de studiu. După terminarea facultăţii am venit imediat la Miercurea-Ciuc, împreună cu soţia mea, la două din şcolile din oraş. Am predat franceză şi, ulterior, italiană, cam 18 ani în Şcoala nr. 10, ulterior la Colegiul „Octavian Goga” şi la Liceul de Muzică; în calitate de profesor de italiană am avut colaborări şi cu Universitatea „Sapientia” pentru o scurtă vreme. Am fost inspector şcolar timp de un an şi începând din 1996 am fost invitat – şi sunt foarte fericit că am acceptat invitaţia din acea vreme de la Consiliul Judeţean – de a prelua conducerea unei noi instituţii – Direcţia pentru Protecţia Copilului. Acest transfer mi-a schimbat viaţa în mod clar şi cred că cei zece ani cât am lucrat în direcţie au reprezentat una dintre cele mai luminoase perioade din viaţa mea. Mă bucur foarte mult că am avut norocul să trec printr-o asemenea experienţă, pentru că fără ea viaţa mea ar fi fost mult mai săracă.

Aşadar, din ’96 până 2006 am lucrat în Consiliul Judeţean, pentru că direcţia este în subordinea CJ. După 2006 am trecut în mediul privat, la invitaţia unor buni prieteni din Italia, ca reprezentant al lor de afaceri în România. Practic, era vorba de dezvoltarea afacerii unei firme care se ocupa de echipamente de protecţie pentru industriile mai delicate tip distribuţia de energie.

Acum am o Întreprindere Individuală cu care, din când în când, încerc să mai activez, deşi viaţa mea activă profesională este foarte strâns legată de activitatea din CJ.

 Activitatea de consilier judeţean din cei 4 ani şi jumătate

Cred că experienţa pe care am căpătat-o cu ani în urmă în consiliul municipal mi-a dat posibilitatea să tratez corect lucrurile din start şi să mă poziţionez exact cum trebuia în favoarea obţinerii rezultatelor pe care îmi propuneam să le obţin – nu trebuie să uităm nici o clipă care este componenţa majoritară a consiliului şi că o proastă înţelegere sau o activitate contrastantă şi refractară nu poate duce decât la rezultate previzibile prin vot. Cred că unul dintre lucrurile importante pe care le-am provocat în consiliu a fost o atitudine de relaxare şi de foarte bună înţelegere.

Vorbind de perioada 2012-2016, am putut să observ că s-au creat, în timp, normalizări în privinţa relaţiilor dintre consiliu şi celelalte instituţii importante ale statului de aici. Cred că acesta este lucrul care ţine de o atmosferă bună; de o atmosferă bună, pentru că eu nu cred că un om normal, în viaţa lui, îşi poate dori altceva decât să caute căile bunei înţelegeri. Cei care fac altfel, au interesele lor.

Sigur, e mult mai uşor, protestând mereu, fiind mereu în contra unui curs general sau menţinând cu obstinaţie una sau două teme, îţi poţi vedea numele des. Dar mă gândesc că e mult mai important ce laşi în urma ta, ce faci pentru comunitate decât numele tău; acesta e trecător, poţi foarte uşor să ţi-l reliefezi, când bine, când rău. De obicei, când n-ai nimic de spus te legi de ceilalţi şi asta nu e un lucru frumos. Am încercat, aşadar, să nu zic nimic de rău până în momentul în care n-am simţit că am făcut eu tot binele pe care trebuia să-l fac înainte.

Pe lângă activităţi curente, e normal pentru un consilier să se lupte, să zicem, pentru obţinerea de alocări mai substanţiale în privinţa evenimentelor culturale din comunitatea românească a judeţului. Am făcut-o, sunt beneficiari, ştiu care sunt aceia şi pot să v-o spună şi ei direct. Au fost alocări crescătoare de sume, adică atât cât s-a putut, am obţinut. De asemenea, bani obţinuţi pentru nevoile bisericilor, pentru că sunt alocate fonduri importante pentru asta. Nu cred că e rău, dimpotrivă, ar fi bine ca indiferent cine ar reprezenta judeţul în forurile naţionale să încerce un program coerent de refacere a monumentelor istorice ale judeţului, ale tuturor locurilor care merită făcute, pentru că e modul, poate, cel mai frumos prin care îţi respecţi trecutul şi îţi aperi identitatea. E foarte bine să ştim cine suntem.

– Referitor la reabilitarea monumentelor istorice şi respectarea trecutului şi a identităţii, există vreo posibilitate de implicare a Consiliului Judeţean în amenajarea şi punerea în valoare a cetăţilor dacice?

– N-am nici o îndoială că, dacă va fi propusă această temă, va fi privită cu atenţie. Cu insistenţa şi relevarea importanţei temei, cred că ea poate să intre şi într-o finanţare. În solicitările făcute în cadrul consiliului nu am avut o opoziţie evidentă, ba dimpotrivă, au fost alocate uneori sume nu la care nu mă aşteptam, dar îndestulătoare din prima: de exemplu, pentru construcţia unei case culturale la Livezi. Repet, sumele pe care le-am propus au fost mai mereu aprobate, aşa încât nu văd că ar fi o opoziţie din start la un asemenea proiect.

Eu mă gândeam la o aplecare împreună cu Ministerul Culturii pe un proiect mare, coerent, de refacere a monumentelor istorice.

 Protecţia Copilului şi înfrăţirea cu raionul Făleşti

Sunt mulţumit de faptul că m-am nimerit în perioada în care în consiliu a devenit o temă mare construirea locuinţelor pentru medici. E foarte important – ştim toţi lucrul acesta – e poate motivul principal pentru care tinerii medici specialişti nu veneau aici. Am fost în comisiile de recepţie a caselor pentru tinerii medici şi faptul că acest proiect continuă sunt bucuros. Sper ca actualul preşedinte al acestei comisii, fiind medic, va fi mai aplecat către problemele de sănătate ale judeţului. Eu m-am ocupat mai mult de partea care îmi era mai aproape şi mai cunoscută, aceea a asistenţei sociale.

N-aş vrea să uit să vă spun că atunci când am plecat în 2006 de la Consiliul Judeţean, am făcut-o cu inima împăcată. Am plecat într-un moment foarte fericit pentru această instituţie. Eram foarte mulţumit pentru că am reformat complet un sistem: am transferat copiii din mediul instituţional către mediul familial, asta însemnând achiziţia şi existenţa acum în patrimoniul CJ a aproximativ 60 de imobile în care trăiesc copii şi îşi desfăşoară activitatea persoane care se ocupă de ei; o reţea foarte mare şi bună de asistenţi maternali şi, în general, servicii care acopereau chiar lucruri delicate ca, să zicem, centrul de la Feliceni, de lângă Odorhei, pentru tineri cu autism. Astfel, am plecat de la direcţie după ce am încheiat lucrările la conacul din Cristuru-Secuiesc unde sunt copii cu handicapuri severe, după ce am reuşit să obţinem fondurile pentru cele două centre de asistenţă pentru adulţi de la Frumoasa şi Tulgheş. Acela a fost ultimul dintre proiectele mele acolo, construind cu bani obţinuţi din fonduri europene o casă nouă la Frumoasa şi reabilitând un pavilion la Tulgheş pentru cei care necesită îngrijire de specialitate.

Sunt şi membru al Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică (ATOP). Asta sporeşte responsabilitatea de consilier, pentru că în acest organism sunt şi comandanţii jandarmeriei, poliţiei, reprezentanţi ai societăţii civile, ai prefecturii.

Nu în ultimul rând, m-am bucurat să fiu reprezentantul CJ în discuţiile preliminare pe care le avem cu un raion din Republica Moldova, cu care judeţul Harghita urmează să se înfrăţească. Este vorba de raionul Făleşti, unde am avut două întâlniri cu preşedinta raionului, pentru identificarea celor mai importante oportunităţi de colaborare pentru noi până când actele vor parcurge traseul legal obligatoriu.

Consemnare de LIVIU CÂMPEAN

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.