Există cam 1.000 de motive pentru care România n-o să ajungă în următorii 50 de ani o economie de piaţă cu adevărat funcţională.

Unul din cele mai stupide este: Dacă ai câştigat 3 lei la loz în plic, pentru a-ţi încasa colosalul câştig trebuie să scrii pe bilet ori să dai operatorului de la agenţie numele şi prenumele, data naşterii, adresa completă, seria şi numărul Cărţii de Identitate – şi, bineînţeles!, CNP-ul. Toate sunt date, cică, protejate prin GDPR. Atât de protejate încât le găseşti aşezate teanc în sertarele oricărei agenţii Loto, lângă ori sub maşinile care-ţi iau aceleaşi date dacă eventual câştigi 15 lei la clasicele trageri 6/49, jocker ori 5/40.

Loto ne asigură că este operator de date protejate, dar aşa ne spunea şi marele Orange, iar acum datele unei mari părţi din clienţi, „secrete” şi „protejate”, sunt varză, operatorii de-acolo nu sunt capabili să vadă în sistem dacă ţi-ai plătit factura ori ba.

Sigur că GDPR este un regulament european, dar modul de aplicare şi-l stabileşte fiecare ţară. România a decis că pentru 3 lei, cu care poţi eventual cumpăra un pahar de apă minerală, rişti ca un hacker să-ţi devasteze cardul, contul şi economiile.

În SUA, aceste date (complete) îţi sunt cerute dacă vrei să faci o fabrică de tunuri.

Congres mondial de algebră

Politica corectă impusă de autorii loviturii de stat din 1989 şi urmaşii lor kaghebisto-soroşişti (că au aceleaşi metode şi aceleaşi scopuri) cere ca, întotdeauna după numele Ceauşescu, să urmeze un adjectiv murdar şi descalificant.

Bravul anticomunist/urmaş de bolşevic Vladimir Tismăneanu le-a folosit pe toate cele posibile din limba română, neputându-şi reprima frustrarea că Ceauşescu i-a trecut în planul 2-3 pe „eroii” sosiţi la propriu pe tancurile sovietice sau care au activat în ilegalitate în strânsă legătură cu ruşii, între care şi părintele său, Leon Tismeniţki. I-a reuşit figura şi a fost luat în serios de nişte universităţi americane pentru care realităţile din Europa de Est sunt atât de îndepărtate şi de exotice încât dacă le spui studenţilor că tovarăşii comunişti aveau mici corniţe şi aripi în fund sunt capabili să te creadă.

Avem atâta agitaţie în politica internă, încât în 30 de ani n-am reuşit să organizăm nimic semnificativ pentru zonă, pentru Europa, ce să mai vorbim de nivel mondial.

În acest context, spunem doar atât: la iniţiativa Zoei Ceauşescu, care a reuşit să rezolve finanţarea – şi Institutul de matematică să rezolve logistic s-a organizat în România Congresul mondial de algebră la care a participat floarea matematicii din domeniu: Japonia, India, SUA, URSS, Brazilia etc. Studenţii care au participat atunci din partea României predau azi la mari universităţi din SUA, Anglia, Franţa şi la San Diego – al treilea centru mondial unde se predă şi se cercetează în contemporaneitate teoria numerelor.

Ce fac fiii nomenclaturiştilor de azi? Sau fiii milionarilor? Se laudă pe net că sparg 2.000 de dolari pe o sticlă de şampanie în nu ştiu ce club obscur din Constanţa ori Bucureşti.

Cine nu vede nicio diferenţă, merită să trăiască în România de mâine, care Dumnezeu ştie cum o să arate, din moment ce România de azi începe să miroase deja a Tismeniţki şi Patapievici…

Puţină istorie nu strică: 7 ani a încălzit palatul mitropolitan cu înscrisuri „chirilice în limba moldovenească”

Redăm un singur pasaj dintr-un document al „Eparhiei Chişinăului şi Hotinului”, veche instituţie bisericească ortodoxă: „În anul 1871, la cârma Bisericii din Basarabia vine Pavel Lebedev. Păstoria acestui ierarh este poate cea mai controversată. În această perioadă are loc un salt în politica de deznaţionalizare în Basarabia. Primul lui pas în această direcţie a fost acela că a poruncit ca în acele biserici şi mănăstiri, în care până atunci se slujea în limba română, să se slujească în două limbi, cea rusă şi cea română (moldovenească). Ziarul oficial al eparhiei a început din 1871 să apară doar în limba rusă. După cum spune scriitorul rus Durnovo, «toate cărţile sfinte de pe la bisericile moldoveneşti, tipărite cu litere chirilice în limba moldovenească, au fost depuse la mitropolia din Chişinău, unde arhiepiscopul Pavel, în timp de 7 ani, le-a ars, încălzind cu ele palatul mitropolitan»”.

Cum cunoaşte Becali ciobănia, aşa cunoaşte CTP România

Auzisem parcă prin somn că marele, uriaşul, colosalul, grandiosul CTP îl va vota pe Becali la preşedinţia României, pe criteriul că este singurul suveranist autentic. Pe atunci dl Becali era potenţial candidat, între timp s-a transformat în multe altele, inclusiv în leu, după opinia proprie.

Dacă dl Boia, marele căutător de rahat în istoria României, n-a găsit nimic grandios în 2-3 milenii de viaţă pe acest teritoriu, se pare că a adormit, ca orice pensionar care face glorie Editurii Humanitas, tocmai în clipa astrală în care un crescător de ovine din Bucureşti, păscându-şi oile prin troscotul plin de gudron şi plumb al mahalalelor, face un pact de încredere cu CTP, o creatură ieşită parcă din „Groapa” cu şuţi a lui Eugen Barbu.

Ultimul lucru de care ar fi preocupat un om serios în lumea aceasta ar fi ce face şi ce zice dl Becali, alintat drept oierul din Pipera. Dar o întrebare nu-i păcat: oare când a fost Becali cioban autentic, trăind o jumătate de an în tâmpla muntelui, la păşune alpină, ecologică? Are el sute de nopţi lângă coşar cu câinele alături, să nu dea ursul? A stat săptămâni în zloată şi furtuni? A încălzit zerul pentru urdă la 11 noaptea, după ce s-a închegat caşul din mulsul de seară? Ştie el cât doarme un baci la stână? Şi ce înseamnă expresia în porneală?

Aiurea! Îşi vindea iaurtul plin de toxine la toţi proştii Bucureştiului… Personal, n-aş mânca o bucată de brânză de la Becali decât sub ameninţarea armei.

Ei, aşadar, cum cunoaşte Becali ciobănia, aşa cunoaşte CTP România: toate reflecţiile sale, caustice dincolo de orice limită, sunt păreri din perspectiva mahalalei.

Să nu vă închipuiţi că omul ăsta chiar se documentează, ca orice ziarist, că înţelege cum trăieşte omul din Idicel, judeţul Mureş, de pildă; nu ştie nimic despre minerul din Apuseni, habar nu are de pădurarul din Ilva, nu va înţelege veci pururi ce fac, unde s-au dus şi cum se descurcă miile de foşti angajaţi din Reghin, de ce toate instituţiile din Covasna, Harghita şi Mureş sunt ocupate (în sensul de dicţionar al cuvântului) de maghiari – şi, ca mare jurnalist cu posibilităţi, nu vrea să-l întrebe pe Sorin Ovidiu Vântu pe ce s-a bazat când a spus, acu vreo patru sau cinci săptămâni, că „garantez că vom pierde Transilvania”.

Mihail GROZA

Comentarii:

comentarii