Praid şi Bălan, în viziunea udemeristă
- Când îşi vor da seama diriguitorii politici ai zonei că un scor de 90,87% în alegeri nu este un motiv de laudă?
Există o ipocrizie a UDMR ale cărei limite sunt atât de largi încât umple tot stadionul, cu anexe, betoane şi lemne cu tot. Ipocrizie necombătută de trei decenii de partidele mari, „fraţii români” care au jucat împreună cu formaţiunea etnică frenezia minciunii şi hoţiei politice; ca atare, ăştia n-au curajul să deschidă gura, ar primi-o rapid peste bot. Dacă e să fie vreodată, ea nu poate fi oprită decât din interior, dacă acolo mai există conştiinţe etice mai presus de interese etnice. Şi chiar dacă există, e nevoie de mult curaj şi multă abilitate pentru a fi exprimată, din moment ce presa de expresie maghiară din România recită cu convingere aceeaşi poezie pe care UDMR o spune de peste trei decenii.
Catastrofa de la Praid, reală şi regretabilă, e prezentată în tonalităţile cele mai acute ale tragediei antice greceşti: avem de-a face cu oameni rupţi de casa, de grădina şi pământul matern, de prăbuşirea afacerilor din turism, de o comunitate rămasă brusc fără venituri, de copii care vor deveni dezavantajaţi; sună şi Budapesta într-un bucium al tristeţii fără margini – „Toată lumea consideră că o parte a lumii ungare este în pericol (…), în pericol mortal”, a spus prim-ministrul ungar, iar preşedintele ţării vecine nu s-a lăsat mai prejos: „Această suferinţă este resimţită în toate inimile ungureşti şi din această suferinţă se va naşte viitorul”. Şi totul se întâmplă fără ca UDMR să lămurească nebuloasa apariţie în ecuaţia economico-etică a zonei a acelei fundaţii care a contribuit masiv (prin incompetenţă, inacţiune sau rea-voinţă) la consecinţele actuale.
Deci: cum a ajuns un obiectiv economic de interes naţional să fie administrat de ONG-ul Societatea de Geografie Csolnoky Jenö, pe criteriul că acesta intră în Rezervaţia naturală Muntele de Sare? Gurile rele spun că actul în cauză ar fi secretizat; nu-mi vine să cred asta, ar fi trădare pe faţă.
Cine a oferit dreptul de custodie, nu cumva ministrul Mediului din Guvernul Boc, László Borbély? Şi vrea cineva să spună cum că Convenţia de custodie nr. 1/20.01.2013, încheiată între ONG şi Agenţia pentru Protecţia Mediului Harghita, s-ar fi făcut în afara intereselor şi presiunilor UDMR? Ce naiba, suntem cu toţii chiar atât de naivi să nu ştim că în Harghita şi Covasna funcţionează formal (adică prin acte traduse, că originalele se alcătuiesc în maghiară) o administraţie românească şi practic o administraţie paralelă, sincronizată cu interesele Budapestei? De fapt, cine plătea ONG-ul clujean înregistrat cu nume maghiar, nu cumva subordonaţii ortacului Orbán? Iar la întrebarea de ce s-a făcut asta n-a răspuns încă nimeni.
E o enigmă de ce nu se discută, public şi în detaliu, motivele pentru care, în 2013, acest ONG devenit deja dubios s-a opus proiectului de reabilitare a salinei? Ce acte relevă acest lucru? Care e corespondenţa oficială (sau măcar corespondenţa civilă concludentă) dintre acest ONG bizar şi instituţiile statului român, care, fireşte, nu sunt nici victime şi nici martire, ci parte din problemă? Sigur că vinovaţii trebuie să plătească, dar trebuie să plătească TOŢI, nu numai vinovaţii pe care-i indică UDMR.
Absolut toate ieşirile fraţilor udemerişti care cred că stăpânesc toate ştiinţele din lume se referă doar la responsabilităţile instituţiilor statului român, nu şi la introducerea interesului maghiar prin acel ONG (şi, practic, prin însăşi existenţa organizaţiei etnice). Fătucile din televiziunile române (adineauri, una care clipeşte des în loc să gândească nu aflase de 35 de ani că UDMR este ONG, nu partid politic!) merg pe aceeaşi idee, iar dl Tánczos e destul de abil să ştie cât le duce capul: dacă rosteşte o frază hotărâtă într-o limbă oficială apăsată toate sunt seduse şi convinse că asta înseamnă hotărâre de bărbat adevărat şi superioară competenţă. Nu e cazul (acum) să distribui părerile sincere despre această vedetă a UDMR ale oamenilor care-l „cunosc natural”, ca să zic aşa.
Bun! Revenind la oile noastre, ia să revedeţi dumneavoastră TOATE poziţiile UDMR când era vorba de oraşul Bălan. Au susţinut din toate puterile, pe toate căile, legale sau de influenţă subterană, închiderea uneia din cele mai mari mine de cupru din România. Acolo nu era vorba despre o comunitate afectată? Nu erau familii? Nu erau copii? Nu erau afaceri colaterale, care au sucombat brusc? Ca număr de persoane, se compară cele două calamităţi?
Ştim şi de ce au făcut-o, şi cum au făcut-o: în primul rând, ungurii duri din Harghita, unii cu mici activităţi antistatale în vremea comunismului, voiau să scape de un oraş cu majoritate românească. Pe atunci funcţiona din plin ideologia cvasirasistă a lui Ráduly Róbert privind pericolul schimbării componenţei etnice a judeţului, iar ocazia s-a ivit când un politician infect, Radu Berceanu, a închis o grămadă de exploatări miniere ale ţării, rostind un discurs alcătuit din doar trei propoziţii, pe care le reproducea de fiecare dată: cică statul scoate din buzunar trei lei, pe care îi dă minerului, care se duce în subteran şi iese de-acolo victorios cu un leu, pe care-l returnează economiei naţionale. În acest stil şi-a petrecut individul mulţii ani de funcţie ministerială, împănaţi cu acţiuni extrem de controversate.
Dar pentru UDMR era convenabilă toată povestea, iar pedeliştii au fost susţinuţi să ajungă la putere, din moment ce au oferit pentru Harghita un prefect de tot hazul, pe care numai cine n-a vrut nu l-a manevrat.
Cuprul este unul dintre cele mai importante metale din lume. Specialiştii consideră că odată cu dezvoltarea inteligenţei artificiale şi a energiei verzi, nevoia de cupru va creşte puternic, iar în viitor acest sector va fi esenţial în ce priveşte cererea globală. Economic vorbind, cât costă azi tona de cupru dacă metalul a ajuns în 2025, ca deşeu, să fie cumpărat la intern cu aproape 40.000 de lei? De câte ori a crescut valoarea acestui mineral de când nişte orbi economic pe care-i poţi numi fără regret trădători ordinari au închis exploatările din ţară? Şi în ce măsură e responsabil (şi) UDMR de această măsură criminală?
Concluzia e unică şi simplă: dacă vine apa la Praid peste ungurii noştri, facem o gălăgie infernală şi dăm (absolut) toată vina pe guvern; dacă distrugem intenţionat un oraş de-ampreună cu cetăţenii lui, contribuind politic la dispariţia acestuia ca forţă economico-etnică din judeţ, punctăm asta ca victorie democratică. Dacă ar fi în funcţiune, Bălanul ar fi astăzi printre cele mai rentabile unităţi productive din Harghita. Am păţit cu cuprul ca şi cu aurul: Banca Naţională a României, condusă de veşnicul Isărescu, a renunţat să mai cumpere aur pentru tezaurizare (când gramul era trei sute şi ceva de lei) din producţie proprie, pierzând şi dreptul de poansonare. Între timp, aurul a crescut fabulos, ca şi salariul Isărescului, ajungând la peste 3.000 de dolari uncia!
Avem noroc numai de oameni „cu viziune” la conducere – şi în plus ne-am pricopsit şi cu UDMR (dar şi cu grupul minorităţilor din Cameră), care votează triumfător toate catastrofele ce lovesc azi şi vor lovi mâine România.
De ce tace toată lumea asupra acestor aspecte? În primul rând deoarece cârdurile de amatori Câţu-Ciucă-Ciolacu habar nu aveau de aceste amănunte şi în general habar nu aveau de nimic, iar actualii guvernanţi sunt tot ăia şi habar nu au ce viermuială gestionează; iar celor care mai ştiu câte ceva le e teamă. Şi au de ce, pentru că dl Borbély a ocupat zeci de ani funcţii importante în Legislativ şi vreo 19 ani în Guvern, pentru că de 8 ani, inclusiv astăzi, Borbély conduce un compartiment de bază, este consilier de stat pe dezvoltare durabilă şi – cel puţin până adineauri – participa la majoritatea şedinţelor Guvernului României; practic e cel mai vechi din încăpere şi îi poate învârti oricând pe degete.
Cum vă explicaţi că un ONG de 6% numeşte, de decenii, judecători la Curtea Constituţională (ajunsă cea mai înjurată şi urâtă instituţie din România), iar partide de 20-25% n-au avut niciodată acest privilegiu?
Poate că explicaţia constă în votul din Harghita: în turul I, perdantul Crin Antonescu câştigă în judeţ cu 74,07%, iar turul II a fost câştigat de Nicuşor Dan cu 90,78%, scor întâlnit în zilele noastre doar în Coreea de Nord – iar în trecut obţinut doar de Nicolae Ceauşescu. Problema este că diriguitorii judeţului sunt teribil de mândri de „democraţia” pe care au instaurat-o – fără să-şi dea seama că încalcă practic toate criteriile după care este analizată guvernarea unei ţări sau administraţia unei zone. Dragi fraţi udemerişti, un scor electoral de 90,87% nu este de laudă, este de ruşine, mai ales că este obţinut într-un areal multietnic, multiconfesional şi multicultural, unde în mod natural opţiunile cetăţenilor sunt mult mai diverse decât ale trăitorilor din judeţul Olt, de pildă, unde trăirea religioasă este identică, unde opţiunile culturale şi alimentare sunt identice, unde anumite rigori etice aparţin întregii comunităţi şi unde Nicuşor Dan a câştigat, dar nu cu scorul stalinist din Harghita, ci numai cu 53,60 de procente.
Dar nu este exclus ca UDMR să aibă nostalgia alegerilor fraudate din 28 martie 1948, când Frontul Democraţiei Populare, din care făceau parte Partidul Muncitoresc Român, Frontul Plugarilor, Partidul Naţional Popular şi Uniunea Populară Maghiară, a luat 97,83% din voturi!
Ce naiba, chiar ajungem la profeţiile ciobanului analfabet Petrache Lupu, care zicea, în revelaţiile lui mistice din anii ’30, că românii „se vor băjeni cu milioanele, vor fi inundaţii şi cutremure mari, secetă mare, furtuni din senin”, iar „Ţara o să fie trădată de cei care o conduc, iar banul o să fie singura religie?”.
Mihail GROZA
