Experienţa de pe motocicletă: „Dacă te duci cu maşina, e ca şi cum te uiţi la un film; dacă te duci cu motorul, parcă tu eşti personajul principal al filmului”
La sfârşitul săptămânii trecute, la Miercurea-Ciuc, a avut loc o acţiune inedită, cel puţin pentru această zonă: Fuste pe motoare – parada fetelor motocicliste. Este un eveniment gândit de motocicliste pentru motocicliste, prin care se doreşte atragerea atenţiei participanţilor la trafic – şoferi, biciclişti, pietoni – asupra faptului că tot mai multe femei aleg motocicleta ca mijloc de transport.
André Zsuzsánna este una dintre organizatoarele acestei parade şi, profitând de faptul că evenimentul a ajuns la a doua ediţie, am stat de vorbă cu ea despre cum e să fii motociclistă.
– De când aţi luat permisul de conducere?
– Eu am luat permisul din 2011. Atunci erau foarte, foarte puţine femei care aveau permis pentru categoria A. Sau dacă au făcut şcoala de şoferi, n-au cumpărat motociclete, deci n-au practicat, de fapt, această pasiune.
După şase luni de la obţinerea permisului, am cumpărat şi motocicleta.
Am avut şi un accident, nu m-am rănit grav, ci m-am speriat foarte tare. Am avut patru ani de zile pauză, pentru că n-am avut curaj să mai urc pe motocicleta mea, n-am avut curaj să conduc, fiindcă ştiam că eu am greşit atunci, am luat o decizie proastă în momentul respectiv şi nu eram sigură pe mine că pot să iau decizii corecte în situaţii urgente. Au trebuit să treacă patru ani de zile şi să mă maturizez puţin pentru a urca înapoi pe motocicleta mea.
Dar a fost un ajutor foarte mare de la Safety Bike, ei organizând cursuri de conducere preventivă moto doar pentru femei. Abia atunci am aflat câte femei motocicliste sunt. Până atunci eu n-am cunoscut nicio femeie motociclistă, ştiam că nu sunt singură, dar nu prea ştiam cine sunt, cine mai practică acest lucru.
Am făcut acel curs de prevenţie, unde mi-am recăpătat curajul. A fost foarte bun şi chiar recomand, nu doar pentru femei, ci pentru toţi conducătorii motociclişti, fiindcă şlefuieşte aceste abilităţi de care ai nevoie. Şi mereu înveţi ceva nou.
Odată am avut şi două fete românce şi am ajutat cu traducerea, deoarece antrenorul e din Ungaria.
– Cum e viaţa pe motor?
– Nu eu am conceput această idee, dar am preluat-o fiindcă îmi place tare mult: dacă te duci cu maşina, e ca şi cum te uiţi la un film; dacă te duci cu motorul, parcă tu eşti personajul principal al filmului. Deci asta e diferenţa între experienţe şi senzaţii, între maşină şi motor. E mult mai fain, te simţi mai bine.
Simţi mirosul pădurii, chiar şi mirosuri neplăcute, dar face parte din drum. Sunetele le auzi mai altfel, dacă te duci cu maşina, nu auzi păsările cântând, dacă te duci cu motorul, le auzi. Eu zic că e un plus. E mai periculos, dar totuşi merită să riscăm. Însă dacă mergi cu viteză redusă, atunci poţi preveni multe neplăceri.
Una dintre cauzele frecvente ale accidentelor: Neadaptarea vitezei la competenţele motociclistului
– Ce înseamnă viteză redusă la o motocicletă?
– Depinde de abilităţile tale. Trebuie să fii conştient care sunt graniţele, limitele tale, de fapt, şi care e limita motocicletei. Fiecare motor are personalitate. Pentru soţul meu, care conduce foarte, foarte bine, viteza redusă înseamnă 100 km la oră. La mine, viteza redusă este 60 km la oră. Eu mă duc cu 60-70 km pe trasee, dar în interiorul localităţii doar cu 50 km şi dacă ajunge un copil, o minge în faţa mea, pot să frânez în timp.
După părerea mea, în cele mai multe situaţii asta e cauza accidentelor: că viteza nu este adaptată la competenţele personale şi ale conducătorului, şi ale motocicletei.
– Aţi vorbit înainte de părţile bune de pe motocicletă. Fără îndoială sunt şi părţi negative. Se spune că dacă mergi cu viteză nu simţi căldura. Totuşi, am înţeles că nu-i chiar aşa, că temperaturile pot să ajungă până la 70-80 de grade pe motocicletă. Aşa este? Cum faceţi faţă căldurii?
– Căldura te deranjează când eşti oprită sau trebuie să te duci cu viteză foarte redusă. De exemplu, când se merge bară la bară, atunci chiar e horror, parcă te simţi la saună. Dar dacă te duci cu viteză 70-60, chiar şi 50, e foarte ok dacă eşti echipat corespunzător. Dar dacă trebuie să mergi cu viteză redusă, 10 km la oră, 20 sau dacă trebuie să opreşti undeva, atunci e mai inconfortabil, dar acceptăm.
Acesta e unul dintre compromisuri.
– Şi alte părţi negative pe motocicletă?
– Conducătorii auto nu ne iau în serios sau nu ne consideră părţi egale în trafic. De exemplu, nu demult mi s-a întâmplat o situaţie neplăcută. Mergeam pe drumul european şi un tractor care se afla pe câmp – ştiu că şoferul m-a văzut pentru că am avut contact vizual cu el, deoarece nici eu nu am avut viteză mare – a intrat în faţă, chiar dacă eu am avut prioritate. Poate s-a gândit că e mai mare, că nu contează, e doar un motociclist şi chiar a tras în faţa mea şi a trebui să frânez. Bineînţeles, cu viteză redusă, doar rămâi cu gustul amar. Dar dacă aş fi avut, de exemplu, 150 km la oră… impact imediat şi gata.
Din acest motiv zic că dacă mergi cu viteză redusă, cu una cu care nu creezi probleme şi celorlalţi la trafic, atunci nu e chiar atât de periculos, cum se zice.
– Cum suportaţi ploaia?
– Greu. Devine mai periculoasă când nu vezi gropile. Dacă se formează o baltă pe partea carosabilă, n-ai cum să vezi ce e în baltă. Şi mai există fenomenul acvaplanării; nici cu maşina nu e ok, că poate să-ţi creeze probleme, dar cu motorul…
Niciodată n-am căzut din cauza ploii, dar dacă asfaltul e umed, atunci e mai periculos, chiar trebuie să reduci viteza şi trebuie să fim mult mai atenţi.
– Am mai auzit de cazuri de insecte intrate pe după cască. Poate sunt zvonuri sau nu, acum o să vă rog să confirmaţi sau să infirmaţi. Este adevărat?
– Da, bineînţeles. Şi chiar insectele ne pot crea probleme pentru că, dacă intră o albină şi te înţeapă, atunci trebuie să opreşti şi speri că nu eşti alergic la înţepătura lor.
Dar, da, se întâmplă. Mi s-a întâmplat şi mie. Asta n-ai cum să eviţi.
Fie că se află la volan sau la ghidonul motocicletei, femeile sunt privite la fel de către bărbaţi
– În lumea maşinilor, femeile la volan sunt privite cu un oarecare scepticism de către bărbaţi. În lumea motocicliştilor există această imagine? Vă confruntaţi cu ea?
– Da. Există această preconcepţie. Eu cred că această preconcepţie porneşte din faptul că noi, femeile, nu avem atâtea cunoştinţe mecanice. Şi noi putem să învăţăm cum să conducem, dar nu înţelegem ce se întâmplă în interiorul motorului. Nici al maşinii, nici al motocicletei. Dar bărbaţii înţeleg acest fapt mai bine şi de aici porneşte această preconcepţie.
Dar sunt femei care contrazic aceste idei greşite şi eu cunosc câteva care conduc mai bine decât mulţi dintre bărbaţi.
– Ce sfat i-aţi da unui tânăr care ar dori să-şi ia permis categoria A şi să-şi cumpere o motocicletă?
– Ce m-au sfătuit şi pe mine. Trebuie să încerci foarte, foarte multe modele ca să găseşti ce ţi potriveşte. Bineînţeles, ai un stil, ai un gust. De exemplu, mie îmi plac mai mult chopper-ele, n-aş cumpăra niciodată o motocicletă de viteză.
Trebuie să porneşti prima dată din această nevoie personală şi în categoria respectivă trebuie să încerci mai multe modele, pentru că e foarte important ce lungime are piciorul tău, cât de înaltă e motocicleta. În primul rând, trebuie să fie foarte comod pentru tine şi trebuie să poţi să pui talpa jos, pentru că e mult mai sigur decât dacă te-ai sprijini doar pe vârfuri – dacă trebuie să opreşti, de exemplu, pe o pantă poţi să cazi foarte uşor.
– Şi sfaturi pentru siguranţă?
– Trebuie să investeşti în echipament. În primul rând, trebuie să ai o cască foarte bună, pentru că ai doar un singur cap. Şi după aceea, geacă cu protector, pantaloni, ghete sau cizme. Acestea contează tare mult şi, bineînţeles, să fie foarte comode, pentru că dacă nu te simţi confortabil şi comod în haine, atunci chiar deranjează în timpul conducerii.
– În final, dacă tot a fost parada fetelor motocicliste, aveţi un mesaj către ceilalţi participanţi la trafic?
– Care a fost, de fapt, şi mesajul evenimentului: să gândim în aşa fel la ceilalţi din trafic că e dragul cuiva şi că este aşteptat acasă. Dacă e femeie sau bărbat, probabil e un părinte a doi copii şi, chiar dacă are această pasiune, totuşi e aşteptat acasă. Dacă ne respectăm reciproc şi avem empatie şi răbdare, atunci n-avem cum să păţim ceva.
Consemnare de LIVIU C.
