Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Visele – limbajul sufletului | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 28 martie 2024
Home » Cultură » Visele – limbajul sufletului
Visele – limbajul sufletului

Visele – limbajul sufletului

Cu noaptea şi cu somnul – şi visul zboară, trece
(M. Eminescu)

Vis, visuri şi vise – faptul de a visa; înlănţuire de fenomene psihice (idei, imagini, reprezentări) care apar în timpul somnului (cf. Dicţionar Universal Ilustrat al Limbii Române, 12 volume, Editura Litera, 2011). Tălmăcirea simbolurilor viselor a fost o problemă importantă pentru psihologi şi psihanalişti, devenind un domeniu de cercetări ştiinţifice. Psihoterapeuţii, în ultimele decenii, au întreprins nenumărate experimente privind procesele fiziologice din „timpul somnului”, cât şi ale „visului”. Pe baza testelor efectuate s-a încercat să se afle în ce măsură imaginile din vis, care conţineau simboluri, pot fi interpretate ca orientări pentru viaţa reală.

Trebuie să amintim aici că în timpurile străvechi visurile erau considerate drept un mesaj al zeilor, o consecinţă a durerilor fizice sau o împlinire sperată a dorinţelor cotidiene. Dacă la începuturi „imaginile din subconştient” au fost interpretate în multe moduri de către preoţi, medici, dar şi impostori, cu timpul aceste „interpretări” au căpătat o formă serioasă.

Neurologul vienez Sigmund Freud, la începutul secolului al XX-lea, a stabilit o nouă direcţie în cercetarea viselor. Introducând visul în psihiatrie şi în psihoterapie a demonstrat că visele reflectă stările noastre sufleteşti. Cercetarea ştiinţifică s-a îndreptat spre imaginile bizare care stăpânesc somnul fiinţelor umane. Potrivit oamenilor de ştiinţă, cu toţii visăm, noapte de noapte. Se spune, în urma unor calcule, că în medie avem două-trei vise pe noapte, unii ajung să aibă chiar şapte vise. Atenţie! Prea puţine din conţinutul acestor vise le reţinem. Precum se ştie, creierul nu staţionează nici noaptea, în timpul somnului acesta lucrează, la „sarcinile nerezolvate” în timpul zilei. „Iar visuri şi iluzii, pe marginea uitării,/Trec şi se pierd în zare ca paserile mării”, spun versurile eminesciene sau „Decât un vis sarbăd, mai bine nimic” (Mortua est!); „Iar în lumea cea comună a visa e un pericul,/Căci de ai cumva iluzii, eşti pierdut şi eşti ridicul”(Scrisoarea II). Şi atâtea alte maxime şi cugetări ale lui Eminescu, multe din ele fiind cunoscute încă din timpul vieţii poetului.

Cărţile apărute pe această temă, revista Time, informaţiile de pe Internet, dicţionarele de vise, oferă răspunsuri potrivite pentru acest subiect complex. Adevărul este că, vrem nu vrem, visăm, unele vise sunt clare, altele de-a dreptul confuze şi uneori înspăimântătoare. Cercetătorii viselor au constatat că aşa zisele „evenimente exterioare” ne influenţează doar într-o mică măsură visele, deoarece, într-un fel, visul fusese deja programat. Stimulările organice pot avea însă un efect hotărâtor asupra acţiunii din vis. Încă din antichitate se ştie că o masă copioasă, cu mâncare grea consumată înainte de a merge la culcare este urmată de coşmaruri. Din documentarea făcută despre tema în discuţie am reţinut că ar exista 6 (şase) tipuri de vise de bază. Acestea sunt: 1. Visele de curăţare – sunt de obicei compuse din bucăţi fragmentate din momentele zilei, amintiri nesemnificative şi lucruri zilnice bizare. 2. Visele profesor – ne împărtăşesc înţelepciuni din conştiinţa noastră mai înaltă. 3. Visele soluţie – devin ajutor în activitatea noastră zilnică, precum şi în ceea ce priveşte sănătatea sau relaţiile cu alţii. 4. Visele precognitive – ne fac să ştim din timp ce se va întâmpla în viitor. 5. Visele vizionare – ne oferă îndrumări şi mesaje colective sau personale. La trezire, te simţi inspirat şi cuprins de pace sufletească. 6. Visele de interferenţă exterioară – acestea au legătură în special cu ceea ce se întâmplă în viaţa zilnică a persoanei. De multe ori la „ora deşteptării” ne punem întrebarea: Oare după visul avut, cum se va desfăşura orarul zilei respective?! Cum tot aşa am putea întreba pe un membru al familiei sau un prieten: În ce limbă visezi? M-am întâlnit şi cu expresia: Visul este duşmanul timpului! De ce ar fi? Timpul este pentru poeţi, mai ales, oglindă, capcană, asumare sau însumare, poveste, toate ipostazele „temporale” făcând parte din tendinţa de mitizare a tot ce atinge clipa, ca „esenţă de viaţă”. Şi atunci din nou Visul: „Lumea-i umbra unui nour şi visul unui dormind” (Eminescu Mss. 2258, f. 163).

Nicolae Bucur

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.