Tinovul Mohoş s-a redeschis pentru vizitatori
- În rezervaţia de la Sfânta Ana natura revine la viaţă, iar turiştii se vor putea bucura şi în acest sezon de un loc special
Dósa Elek Levente, directorul executiv al Asociaţiei „Pro Szent Anna-Pro Sfânta Ana” descria rezervaţia naturală de la Sfânta Ana, care cuprinde lacul cu acelaşi nume şi Tinovul Mohoş, ca fiind un loc de relaxare, unul în care omul se poate contopi cu natura, în care se poate scăpa de gălăgia de la oraş şi de aglomeraţie.
Aici natura începe să revină la viaţă. A început să înflorească bumbăcăriţa, urmând ca restul plantelor să apară în luna mai. Regina tinovului, Roua Cerului (Drosera rotundifolia sau obovata, în funcţie de forma frunzelor), ne spunea Dósa Levente, va apărea spre sfârşitul acestei luni, începutul lunii mai, urmând să înflorească undeva prin iunie-iulie. Astfel că, în această săptămână Tinovul Mohoş, din rezervaţia de la Sfânta Ana şi care se află într-un crater vulcanic colmatat, a fost redeschis pentru vizitare.
Vizitele în tinov se fac doar cu ghid. Turele ghidate pornesc din oră în oră la fiecare şi un sfert (10:15, 11:15, …18:15).
Tinovul Mohoş este mai puţin cunoscut turiştilor decât este Lacul Sf. Ana. Dacă nu aţi fost încă la tinov, accesul este simplu: după ce se iese din parcare, nu se merge pe drumul asfaltat spre stânga, ci se urmează poteca din dreapta.
Diametrul Tinovului Mohoş măsoară 800 de metri, rezervaţia întinzându-se pe o suprafaţă de 80 de hectare. Astăzi mai sunt vizibile în tinov 17 lacuri cu apă neagră-albăstruie şi acidă, adevărate capcane pentru animale şi mai ales pentru turiştii care s-ar aventura dincolo de traseul stabilit, fără ghid. Restul au fost acoperite de muşchi.
Lacul Sf. Ana şi câteva reguli minime de vizitare
În zona lacului, spunea Dósa Elek Levente, au mai fost montate câteva băncuţe. De asemenea, acum se lucrează la renovarea potecii dintre parcare şi capelă (scurtătura), deoarece pe timp de iarnă aceasta se mai deteriorează.
În câteva săptămâni, în funcţie de cum se va încălzi vremea, se va da drumul şi la bărcile de la lac.
Şi pentru că vorbim, pe de o parte de o evadare în natură, iar pe de altă parte de o rezervaţie naturală, este bine să se cunoască şi să se respecte câteva reguli. Majoritatea sunt de bun simţ, altele de organizare.
Directorul asociaţiei atrăgea atenţia ca, odată ajunşi la rezervaţie, vizitatorii să-şi lase autovehiculele în parcarea amenajată şi nu pe marginea drumului.
Ultima oră de intrare va fi 18:00. Iar de această regulă se ţine cont, să spunem, la minut de către administratori. Din ce considerente? De la parcare şi până la lac se parcurge un traseu de 1.400 de metri, care se face în 10-20 de minute, în funcţie de ritmul de mers. La întoarcere, adică la urcare, timpul este ceva mai lung. Aşadar, doar traseul de la maşină până la lac şi înapoi durează undeva spre 45 de minute. Rămâne, astfel, prea puţin timp de petrecut pe marginea lacului.
Un alt motiv este legat de prezenţa urşilor. Fiind o specie care se adaptează la condiţiile din împrejurul lui – explica Dósa Levente – urşii din perimetrul craterelor şi-au pliat obiceiurile la programul de vizitare. „În esenţă, de şase ani întregi, avem programul acesta de vizită. Ei, după ora şase şi jumate, şapte, nu mai au niciun fel de semne ca ar fi prezenţă umană în zonă. Asta înseamnă pentru ei perioadă de linişte şi desfăşurare fără niciun fel de probleme. Pe timp de înserat, noapte şi dis de dimineaţă, la răsăritul soarelui, locaţia este a lor. Dacă ursul s-a obişnuit că şi ieri, şi alaltăieri, şi acum o lună, la ora şapte seara putea să meargă liniştit pe lângă potecă, să ajungă la lac, şi astăzi şi mâine cam tot acelaşi lucru o să facă.
De aici intervine şi nevoia asta de a ne ţine de program, nu numai că şi angajaţii, evident, au un program de lucru”, arăta Dósa Levente.
Un alt lucru important pe care trebuie să-l aibă în vedere turiştii şi care ţine tot de urşi, este să nu lase resturi de mâncare în urma lor, pentru că orice bucăţică lăsată în natură este o sursă de hrană pentru urs. În momentul în care un urs a găsit undeva hrană, va reveni în acel loc în speranţa că va mai găsi. Şi în momentul în care a găsit două, trei sandvişuri prin zona lacului sau resturi de sandvişuri aruncate pe aici, pe acolo, o să revină şi pe timp de zi. Şi tot legat de mâncare, este bine de ştiut că picnicul pe malul lacului este interzis. Iar prin picnic nu se înţelege un sandviş, un kürtos sau o gustare care se poate lua în 5 minute.
„Situaţiile acestea sunt precondiţiile pentru habituarea ursului – explica directorul Asociaţiei «Pro Szent Anna-Pro Sfânta Ana». De primele dăţi, comportându-se natural, va evita omul, dar într-un final va învăţa că nu are de ce să-i fie frică, fiindcă nu se va întâmpla nimic dacă omul e acolo.
Să zicem că a găsit mâncare pe malul lacului. Data viitoare când vine, sunt şi oameni acolo, dar el vine la hrană. O dată, de două, de trei ori o să se retragă. După aceea vine mai aproape. Oamenii, dacă-l observă, în cel mai bun caz, se retrag. Care va fi percepţia ursului? Păi eu m-am apropiat de om şi nu s-a întâmplat nimic. Asta înseamnă că data viitoare, dacă mai sunt oameni acolo, pot să vin liniştit că nu se întâmplă nimic. Nu tu durere, nu tu nimic, acolo e mâncare. În esenţă, acesta e un tip de proces de habituare. Habituarea înseamnă condiţionare”.
Din acest motiv, în zonă nu sunt coşuri de gunoi. Au fost amplasate în trei locuri (la parcare, la capătul drumului şi pe malul lacului, în apropierea standului kurtos) tomberoane antiurs, împrejmuite cu gard electric pe timp de noapte).
O altă regulă importantă a locului: vizitarea se face pe jos. De la aceasta se fac excepţii în cazul persoanelor cu nevoi speciale. Este vorba de persoanele care au un risc dacă fac efort fizic (cele de peste 65 de ani, femeile vizibil gravide sau care suferă de alte afecţiuni), copiii sub 5 ani, împreună cu un însoţitor, bineînţeles, persoanele cu dizabilităţi. Pentru aceste categorii se asigură transport gratuit de către administratorii rezervaţiei.
„E bine de specificat – adăuga Dósa Levente – că suntem în cunoştinţă de cauză că există persoane care, la prima vedere, nu se încadrează în aceste categorii: cei cu probleme severe de sănătate, care au stent la inimă sau sunt operaţi la picior, la coloană şi aşa mai departe. Pentru aceste categorii este nevoie un fel de dovadă a afecţiunilor. Când vine un tânăr de 45 de ani şi spune că eu am nevoie de transport, noi nu avem de unde să ştim, la prima vedere, că este într-adevăr bolnav.
Şi, din păcate, sunt mulţi care încearcă să ocolească regula şi bunul simţ, încercând să ne fenteze, spunând că au probleme cu inima. Cum verifici acest lucru?”.
Ce mai trebuie ştiut legat de acest aspect este faptul că „serviciul de comoditate” nu există, neasigurându-se transport contracost.
Tariful de acces
În prezent, tarifele de acces în rezervaţie au rămas aceleaşi ca anul trecut. Chiar dacă pare a fi o taxă de parcare, în acest preţ sunt incluse toate serviciile de vizitare: ghidajul în tinov, utilizarea toaletelor, intrarea la Sf. Ana, igienizarea zonei, parcare.
Pentru motociclete, tariful e de 25 de lei pentru 3 ore, iar pentru autoturisme de 50 de lei pentru 3 ore; la depăşirea celor 3 ore, fiecare jumătate de oră începută va fi taxată cu 2 lei.
Pentru microbuze cu capacitatea de până la 22 de persoane, preţul este de 170 de lei, iar pentru autocare e 400 de lei. La depăşirea timpului, fiecare jumătate de oră începută va fi taxată cu 15 lei.
Turiştii nu au motive să fie speriaţi de urşi, dar trebuie să fie precauţi
Având cazul recent de la Predeal, unde un salvamontist a fost atacat de un urs şi ştiindu-se faptul că judeţul nostru este unul cu o populaţie numeroasă de urşi, aceste animale făcându-şi des apariţia în zonele locuite, l-am întrebat pe directorul asociaţiei care este situaţia de la Sf. Ana.
„Noi, cel puţin în momentul de faţă, suntem pe pace”, ne spunea Dósa Levente. În zonă este o ursoaică cu trei pui, care, în prezent, mişună în zonele care nu se vizitează de către turişti, adică în zona craterului Mohoş, dinspre Est, dincolo de drumul de sosire.
Mai este un mascul mare, dar care a fost văzut doar de către un expert care recolta probe pentru stabilirea populaţiei de urşi.
Totuşi, e important de menţionat că fiind în natură, sus în munţi, în pădure, nu se poate exclude niciodată apariţia vreunui urs. „Întotdeauna trebuie să fim atenţi. Nu părăsim potecile sau drumul de acces către lac. Şi în cazul în care se întâmplă să se vadă un urs, imediat anunţăm administraţia ca să putem să luăm măsurile ce se cuvin”, preciza Dósa Levente.
LIVIU C.
