Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Interviu cu domnul VASILE ALMĂŞAN VANCU, fost secretar al municipiului Topliţa
– Domnule Vancu, ne cunoaştem de o viaţă. Nici nu-mi mai aduc aminte ce funcţii îndeplineaţi pe vremea când ne-am cunoscut. Asta era, cred, în urmă cu aproape o jumătate de veac. Ştiu însă sigur că din 1994 aţi fost secretarul Consiliului local al municipiului Topliţa. Nu-mi aduc aminte ca în această perioadă de aproape un sfert de veac să fi citit, în vreun ziar, un articol despre secretarul municipiului Topliţa, Vasile Vancu…
– Aveţi dreptate, nu a apărut vreun articol despre mine ca secretar, chiar dacă numele meu a mai apărut uneori în presa locală.
– Încerc să fac eu acest lucru, chiar dacă nu mai sunt demult gazetar de profesie, iar dumneavoastră nu mai sunteţi secretarul municipiului Topliţa, pentru că, aşa cum se mai spune, aţi pus puşca jos, ori aţi tras pe dreapta, fiind pensionat…
– Da, într-adevăr, după o activitate de 47 de ani în câmpul muncii, din care 23 de ani ca secretar al municipiului Topliţa, am ajuns la vârsta pensionării. Este un moment important în viaţa noastră pensionarea. Este momentul în care trebuie să ne facem un bilanţ al anilor activi, să facem o privire retrospectivă asupra vieţii noastre, să ne oprim asupra anilor în care, indiferent de munca pe care am prestat-o, am fost, într-un fel sau altul, în slujba ţării şi a poporului, şi să ne întrebăm dacă am făcut destul, dacă am făcut tot ce am fi putut face, dacă suntem mulţumiţi de ceea ce am făcut în activitatea pe care am desfăşurat-o.
– Dumneavoastră v-aţi făcut un astfel de bilanţ, o evaluare?
– Da, să ştiţi că mi-am făcut o astfel de autoevaluare a ceea ce am făcut în cei 47 de ani de muncă. E drept, ea nu poate fi decât una subiectivă, fiindcă este destul de greu să te judeci şi să-ţi apreciezi corect şi obiectiv viaţa şi munca. Principiul cel mai la îndemâna fiecăruia dintre noi în ce priveşte viaţa şi activitatea ta este acela de a şti că eşti apreciat de semenii tăi, de cei care te cunosc, iar munca ta este apreciată atât de cei cu care intri în contact, într-un fel sau altul, cât şi de superiori. În ce mă priveşte, am ajuns la concluzia că acolo unde am muncit mi-am făcut datoria corect şi cinstit. M-am oprit, desigur, mai mult la ultimii 23 de ani, în care am îndeplinit funcţia de secretar al municipiului Topliţa…
– Tocmai la această perioadă aş vrea să vă referiţi în discuţia noastră…
– Sigur că da, fiindcă este perioada cea mai importantă, atât din viaţa mea, cât şi din întreaga activitate. Este adevărat, orice muncă este importantă, fiindcă, aşa cum spuneaţi, te afli în slujba ţării şi a poporului. Aşa că peste tot trebuie să-ţi faci datoria. Ştiţi, exista, în urmă cu aproape trei decenii, acea „zicere” cunoscută de toată lumea: „noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”! Era şi nu prea era adevărată. Oricât am vrea să vorbim numai de rău acea perioadă, nu putem nega părţile ei bune, realizările pe care poporul român le-a obţinut, progresul uriaş pe care România l-a făcut în acei ani. Necazul cel mare este însă că, după aceea, respectiv după 1989, în loc să clădim în continuare, am dărâmat totul, după proasta teorie „ştergem şi-o luăm de la capăt”! Ce s-ar fi întâmplat cu lumea aceasta dacă peste tot s-ar fi procedat aşa? Ar mai fi existat vreun progres?
Dar să revin la obiectul discuţiei noastre. Vreau să mă refer la ultimii 23 de ani, fiindcă în această perioadă, respectiv 1994-2017, ca secretar al municipiului Topliţa, m-am aflat în serviciul comunităţii locale. Iar atunci când te afli în serviciul comunităţii, responsabilitatea pe care o ai capătă alte dimensiuni, este cu mult mai importantă. Fiindcă din acel loc de muncă trebuie să fii conştient că ai datoria să slujeşti comunitatea, interesele ei, problemele multe şi diverse ce se ivesc în această comunitate, care e nevoie să fie rezolvate, soluţionate, evident în spiritul legilor şi în conformitate cu acestea.
– Mulţi vorbesc despre această funcţie, de „secretar al primăriei”, ca despre un funcţionar oarecare, un birocrat, un conţopist. Oare e chiar aşa?
– Cei care spun asemenea vorbe habar nu au ce înseamnă această funcţie. În primul rând, nu există o funcţie de „secretar de primărie”, fiindcă nu există o asemenea instituţie. Este doar o instituţie a primarului, după cum este una a secretarului. Consiliul local este organul de stat al administraţiei locale. Vorbind despre instituţia secretarului, ea este una pe cât de veche, pe atât de importantă, datând încă din secolul IV înainte de Hristos, de pe vremea lui Aristotel, la Atena, şi s-a născut în procesul organizării democratice a acestei cetăţi-stat. De atunci instituţia secretarului a existat neîntrerupt şi a căpătat o importanţă tot mai mare, începând cu instituţiile superioare ale statului, până la cele de la nivelul comunelor. Nu întâmplător ea a fost extinsă din administraţie şi în politică, prin înfiinţarea funcţiei de secretar şi la partidele politice.
Secretarul este cel care veghează la respectarea legilor statului, dar şi la respectarea drepturilor cetăţenilor, a comunităţii în general, tot în conformitate cu legile. Iată de ce el este obligat să cunoască legile şi actele normative care stau la baza organizării şi funcţionării autorităţii administraţiei publice locale, cele legate de fondul funciar, ale stării civile, arhivelor, situaţiilor de urgenţă, exproprierilor etc. Să nu uităm că primarii, ca şi consilierii locali sau judeţeni, ca reprezentanţi ai partidelor politice, vin şi pleacă, ocupând doar temporar, într-o legislatură, aceste funcţii, pe câtă vreme secretarul este cel care asigură continuitatea, astfel încât activitatea să se desfăşoare normal, iar legalitatea să fie respectată. Fiindcă el este reprezentantul legiuitorului, nu al politicului. El nu este ales, ci este numit în funcţie în urma unui concurs.
– În timpul în care aţi ocupat funcţia de secretar al municipiului Topliţa s-au perindat vreo câţiva primari ai municipiului. Cum aţi reuşit să conlucraţi cu ei, să vă adaptaţi la „stilul” fiecăruia?
– Prin conlucrare permanentă, prin comunicare permanentă, prin respect reciproc, dar mai ales prin acea diplomaţie pe care orice secretar trebuie s-o aibă spre a-l convinge pe primar că legea trebuie respectată în orice împrejurare, în orice activitate pe care o impune sau o demarează. Sigur, discuţii au fost, unele chiar contradictorii, însă întotdeauna ele s-au sfârşit printr-un numitor comun la care s-a ajuns tocmai prin ceea ce spuneam: respectarea legii. Cele mai multe dintre acestea s-au născut din legile şi reglementările legate de proprietate şi de retrocedări. Ca secretar, conform legii, am făcut parte din comisia constituită la nivelul municipiului. În această privinţă pot să spun că sunt mulţumit de felul în care comisia şi-a desfăşurat activitatea, astfel că toate dosarele privitoare la bunurile confiscate şi naţionalizate, trecute în proprietatea statului, după 6 martie 1945, au fost încheiate, soluţionate.
În concluzie, pot spune că am reuşit să asigur funcţionalitatea normală a organului local al administraţiei publice locale din Topliţa în spiritul Constituţiei şi al legilor ţării, chiar dacă am învăţat „din mers” care sunt atribuţiile funcţiei de secretar al municipiului. După cum acelaşi lucru pot să-l spun şi în privinţa asigurării drepturilor locuitorilor urbei, astfel încât pot spune că am manifestat o permanentă responsabilitate atât faţă de problemele de interes public, la nivelul localităţii, cât şi la nivelul locuitorilor, prin grija faţă de nevoile şi interesele lor. Iată de ce, acum când am pus punct muncii mele, ca secretar al municipiului Topliţa, sunt mulţumit cum am muncit, cum mi-am făcut datoria şi cum m-am comportat. De aceea am plecat cu capul sus şi nu mi-e ruşine să privesc nici în ochii celor cu care am muncit direct, timp de 23 de ani, nici în ochii celor pe care i-am slujit.
A consemnat Ilie ŞANDRU
