Dosarele revoluţiei desecretizate de SRI (2)…S-au auzit convorbiri în limba rusă „ce aveau intonaţii puternice, de ordin. (…) Aceste convorbiri se auzeau deosebit de clar, se transmiteau de aproape, fără zgomot de fond” | Informația Harghitei - jurnal independent
duminică , 22 ianuarie 2023
Home » Societate »
Dosarele revoluţiei desecretizate de SRI (2)
…S-au auzit convorbiri în limba rusă „ce aveau intonaţii puternice, de ordin. (…) Aceste convorbiri se auzeau deosebit de clar, se transmiteau de aproape, fără zgomot de fond”
<h5><i>Dosarele revoluţiei desecretizate de SRI (2)</i></h5>…S-au auzit convorbiri în limba rusă „ce aveau intonaţii puternice, de ordin. (…) Aceste convorbiri se auzeau deosebit de clar, se transmiteau de aproape, fără zgomot de fond”

Dosarele revoluţiei desecretizate de SRI (2)
…S-au auzit convorbiri în limba rusă „ce aveau intonaţii puternice, de ordin. (…) Aceste convorbiri se auzeau deosebit de clar, se transmiteau de aproape, fără zgomot de fond”

  • În Maramureş au fost recepţionate conversaţii în limba maghiară pe frecvenţe de lucru ale radiotelefoanelor din dotarea serviciului transmisiuni, dar nimeni nu le-a înregistrat şi descifrat

Ceea ce vom publica de aici încolo sunt spicuiri din cele 13 volume, cam din toate domeniile, pentru a crea o imagine a ansamblului (Precizăm de la început că destul de numeroase note şi informări sunt greu lizibile, fie că au fost scanate necorespunzător, fie că originalele înseşi aveau contrast slab, fie că multe sunt scrise de mână). Am ales din toate câte ceva după criterii pur subiective, deşi iniţial criteriul de bază urma să fie teritorial – adică zona Harghita-Covasna-Mureş. La multe capitole însă informaţiile din acest areal, faţă de alte judeţe, sunt extrem de lapidare – poate deoarece tocmai aici lucrătorii securităţii au fost scoşi din ritm de cetăţenii incitaţi – iar apoi au fost reţinuţi în unităţile MApN.

De pildă, la cererea Comisiei de anchetă a Senatului României de a se preda orice înregistrări privind evenimentele, SRI Harghita răspunde scurt şi sec: „…Raportăm că nu deţinem casete audio-video, role film şi nici alte documente în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989”.

Dar nu peste tot lucrurile au fost tranşate atât de laconic. Într-o casetă video înregistrată la Teleorman, „locotenent colonel XX (toate numele din cele 13 dosare sunt anonimizate) afirmă că, din caseta originală, persoane neidentificate au şters imaginile care prezentau momentele arestării unor ofiţeri de securitate şi preluarea armamentului de la grupa antiteroristă de către armată”. Aşadar, anumite persoane cu grijă faţă de viitor aranjau deja probele (şi tocmai de asta ele nu mai pot fi numite „probe”) – şi neîndoielnic că n-o făceau din proprie iniţiativă.

S-a vorbit mult despre transmisiile suspecte care împânzeau eterul în acele zile şi de nedumerirea celor care ar fi trebuit să ştie ce se întâmplă şi nu înţelegeau nimic.

Au fost raportate transmisiuni suspecte radio în timp ce retranslatoarele erau oprite din ordinul Ministerului Telecomunicaţiilor. La Deva, „transmisiunile erau efectuate cu modulaţie în frecvenţă, acoperite cu zgomot alb sau cu modulaţie în impulsuri (în cod) cu modificarea duratei. (…) Au fost momente în care se auzeau în clar porţiuni foarte scurte – cuvinte într-o limbă străină – probabil arabă”.

Unitatea specială „R” raportează recepţionarea unor mesaje ciudate între Rondoul şi Tremolul, emisiuni cu caracteristici speciale, la viteză mare, în zona ambasadei SUA; în zona portului Constanţa, un transmiţător nedepistat îndemna navele româneşti să lupte pentru libertate. Au fost recepţionate totodată mai multe emisiuni în fonie franceză.

La Braşov, „începând cu 13 decembrie 1989 a fost bruiată staţia de radio a Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne şi au apărut imixtiuni în traficul radio ale unor indicative care se apelau între ele şi comunicau la intervale scurte de timp mesaje codificate compuse din câte 4-5 grupe de cifre”. Staţiile erau în mişcare, instalate pe maşini.

În Maramureş au fost recepţionate conversaţii în limba maghiară pe frecvenţe de lucru ale radiotelefoanelor din dotarea serviciului transmisiuni, dar nimeni nu le-a înregistrat şi descifrat.

De la Craiova se raportează existenţa unei surse perturbatoare de pe teritoriul Bulgariei: „forma semnalului era crescătoare în trei trepte, pe ultimele trepte ale purtătoarei apărând semnale secrete între 400-1000 Hz, cu o succesiune aleatoare în timp asemănătoare cu cele recepţionate la radiotelefoanele de provenienţă iugoslavă, cu apel selectiv; puterea semnalului era, uneori, atât de mare, încât bloca, practic, transmisiunile în banda de 33 Hz”. Rezultatele echipelor de cercetare au fost raportate Armatei a III-a Craiova, ofiţerii de informaţii fiind deja trecuţi sub ordinul Ministerului Apărării Naţionale.

Multe judeţe raportează acţiuni de discreditare, izolare şi compromitere a organelor de securitate, atacuri asupra sediilor sau devastări ale acestora, Harghita şi Covasna aflându-se printre ele. Se trimit spre Bucureşti, din diverse surse, multe alarme privind grupe de atac (dovedite ulterior drept false), obiecte zburătoare, grupe de luptători arabi ce aşteaptă elicopterele, formaţiuni de elicoptere, atacul unor trupe în combinezoane negre, majoritatea neadevărate şi neconfirmate. Tulcea şi Constanţa erau asaltate de informaţii precum că dinspre mare sau Deltă se îndreaptă escadrile de elicoptere, că Piteştiul este înconjurat de 40 de elicoptere dispuse în formă de „U” (ceea ce este cel puţin comic din punct de vedere al unei operaţiuni militare aeriene, dar atunci nimănui nu-i ardea de râs).

Securitatea Caraş-Severin: „În autoturismele cu sovietici care circulau de regulă în coloană puteau fi văzuţi câte 2-3 bărbaţi de vârstă medie (25-40 de ani, de regulă bărbaţi atletici), care nu se foloseau de locurile de cazare existente, iar când se întâmpla să intre în contact cu organele de ordine rutieră, direcţia de deplasare era prezentată confuz, neconvingător”.

În 16 decembrie, un „autocar cu turişti din Ungaria mergea spre Timişoara” după ce unii călători au luat legătura cu preoţii parohiilor romano-catolice din Caransebeş şi Slatina-Timiş, „ambii aflaţi la acea dată în atenţia organelor de securitate pe linia problemei naţionalişti-iredentişti maghiari”.

„În ziua de 21 decembrie, în municipiul Reşiţa au fost văzute mai multe autoturisme sovietice, staţionate în apropierea unor intersecţii importante. (…) În urma unui accident, persoana implicată s-a prezentat ca maior în poliţia RSS Moldovenească”.

Un căpitan, fost şef al Serviciului „T” (Transmisiuni), a relatat că în 23 decembrie, în jurul orei 15:00, s-au auzit convorbiri în limba rusă „ce aveau intonaţii puternice, de ordin. (…) Aceste convorbiri se auzeau deosebit de clar, se transmiteau de aproape, fără zgomot de fond”.

În noaptea de 22 decembrie conducerea Securităţii Bacău a fost înştiinţată că pe aeroport urmează să aterizeze 2 elicoptere sovietice pe motiv că au nevoie de completarea rezervei de carburanţi, în ruta lor Suceava – Bucureşti.

La cererea Comisiei senatoriale, Brigada antiteroristă raportează că nu deţine casete audio-video, role de film sau alte documente în legătură cu evenimentele din decembrie 1989”, lucru oarecum deconcertant din moment ce ştim că avea în structura centrală al doilea număr de oameni în raport cu alte formaţiuni (766 de persoane)*, dar că „fiecare cadru al unităţii a întocmit un raport personal cu activităţi desfăşurate în perioada 16-31 decembrie 1989”. Probabil că şefii de atunci erau deosebit de pragmatici şi considerau că statul plăteşte luptători, nu fotografi – şi iată cum nu avem imagini sau filme relevante din punctele fierbinţi ale celui mai important eveniment petrecut pe teritoriul României după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Securitatea Olt raporta pentru perioada 1-21 decembrie „numărul mare de turişti sovietici care tranzitau judeţul, motiv pentru care în punctele obligatorii de trecere, respectiv ieşire, în municipiul Slatina pe magistrala E-94, respectiv podul Olt şi intrarea dinspre Piteşti, au fost instalate puncte de filtru pentru a înregistra numărul autoturismelor sovietice care se deplasau spre Craiova-Timişoara”.

De la Prahova venea vestea că „turiştii polonezi răspândesc tot mai insistent idei specifice Solidarităţii, iar numărul turiştilor sovietici în tranzit a crescut nejustificat de mult. Un element deosebit de grav al situaţiei operative îl reprezintă intensificarea activităţilor iredentiste”.

Tot la Prahova se dădea ordin „să se intensifice măsurile de cunoaştere a activităţii turiştilor din ţările estice şi a persoanelor suspecte de culegere de informaţii în favoarea serviciilor de spionaj din ţările socialiste”.

Într-un raport din judeţul Harghita, redactat după fuga lui Ceauşescu, se precizează că „la nivelul serviciilor şi birourilor din structura fostei instituţii nu au avut loc dezinformări şi nu s-au transmis ordine contradictorii”, ofiţerii au „semnalat aparatului central şi fostei conduceri judeţene a PCR numeroase nemulţumiri generate de gravele deficienţe din sistemele de aprovizionare a populaţiei cu produse de consum, energie şi combustibili”, dar şi că majoritatea sediilor instituţiei au fost devastate.

Apropo de „turiştii” sovietici: ştiu direct de la un fost lucrător că în urma unui accident de maşină acesta depistase un astfel de individ, de o constituţie herculeană, care nu s-a sfiit nici o clipă să-şi arate legitimaţia de apartenenţă la KGB, invocând că trebuie să-şi ajungă colegii, care sunt la Topliţa cu fetiţele, adică înţelegi, colega, ne distrăm şi noi un pic, doar n-o să facem o problemă din asta. Cu câteva zile înainte de 22 decembrie, ierarhiile încă nu erau bulversate, dar totuşi nu-şi asuma nimeni nici o decizie, iar cum motive legale pentru a reţine pe cineva pentru un minor accident de circulaţie nu erau, omul a fost lăsat liber. Interesant este că raportul amănunţit al ofiţerului de informaţii nu apare în cele 13 volume, care ar trebui, teoretic, să cuprindă TOATE evenimentele dintre 1 şi 31 decembrie 1989. Că făcea parte din cele arse la ordin în 22 decembrie, că a dispărut în perioada când la conducere a venit armata cu generalul Logofătu (bănuit ca racolat de GRU) fiindcă informaţia era prea evidentă şi nu convenea celor care au ascuns intervenţia sovietică, că există alte motive pentru ca ea să lipsească n-avem cum să ştim, dar informarea, cu toate detaliile de rigoare, fusese, fără tăgadă, făcută şi ea a plecat din Harghita spre Bucureşti.

De asta majoritatea mărturiilor „celor mari” implicaţi în evenimentele din decembrie ’89 trebuie privite cu rezervă şi prudenţă. Adică să ai identificaţi oameni cu legitimaţii KGB şi să susţii că erau turişti şi că intervenţia sovietică e un basm reflectă totuşi un tupeu ieşit din comun. (Va urma)

Mihail GROZA

*În 22 decembrie 1989, în unităţile centrale ale fostului Departament al Securităţii Statului erau angajate 5.966 de persoane (ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri), iar în unităţile teritoriale 5.438 de inşi. 3.443 au fost epuraţi la începutul lui 1990 şi cam încă pe atâţia au plecat în martie acelaşi an. În pofida a ceea ce credeau conjudeţenii de etnie maghiară, Securitatea Judeţeană Harghita se situa printre judeţele cu un număr mic de angajaţi – 88 de persoane. Pentru comparaţie: Mureşul avea 146 de persoane, Braşovul 194 iar Timişul 250).

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.