Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
În curtea Inspectoratului de Poliţie Judeţean Harghita se află ridicat un monument în memoria a 7 poliţişti care şi-au pierdut viaţa în timpul exercitării meseriei. Sunt: plt. maj. Magyari Carol (1974), slt. Cheuchişan Liviu-Teofil (1989), slt. Dănăilă Gabi (1989), slt. Ferencz Emeric (1989), plt. maj. Szekely Gavril-Atila (1989), slt. Căprioară Marian (1993) şi plt. Botaş Ioan (1996). În cinstea lor, în fiecare an, la sfârşit de decembrie, poliţiştii şi autorităţile judeţene şi locale se adună la monument pentru a le cinsti memoria.
Aşa a fost şi ieri, când a avut loc un ceremonial religios de comemorare, completat de discursuri şi un scurt moment artistic – colinde aduse de către lucrătorii IPJ Harghita.
„Poate, în sufletele unora dintre concetăţenii noştri se naşte întrebarea dacă jertfa camarazilor dvs. a meritat – spunea Petres Sándor, prefectul judeţului Harghita. (…) Atâta timp cât colegii din Inspectoratul de Poliţie Judeţean îşi fac cu onoare datoria, viaţa acestor colegi nu s-a curmat fără folos. Şi dvs., stimaţi colegi, vă faceţi datoria cu dăruire şi onoare.
În aceste clipe, înainte de sfintele sărbători de Crăciun, mă rog bunului Dumnezeu să ofere alinare familiilor îndurerate ale colegilor dvs., dar şi acelor familii care au fost lovite de întâmplări tragice în ultimele zile”.
Şeful Inspectoratului de Poliţie Judeţean Harghita, cms. şef Mircea Ştefan Iordan, a apelat la o aducere aminte făcută de iniţiatorii şi promotorii construirii monumentului şi a citit discursul col. (r.) Nicolae Mircea Costruţ. Din acesta spicuim:
„Monumentul Eroilor Poliţiei Române căzuţi la datorie în judeţul Harghita consfinţeşte recunoaşterea celei mai înalte jertfe dăruită curgerii vieţii paşnice de către cei comemoraţi astăzi, care în momente încărcate de povara urii şi nelegiuirii, deşi aveau la îndemână armele forţei, ale ripostei, cu sufletele curate şi cinstite, au ales moartea lor în loc să semene ei înşişi moarte. Gestul lor este cu atât mai nobil şi pilduitor cu cât ei au cruţat însăşi viaţa celor ce le-au fost călăi.
(…) De dincolo de Vămile văzduhului, ei ne veghează cu lumina curajului frumuseţii blânde până la capăt, ei EROII NEAMULUI ROMÂNESC.
Acest monument a fost zidit prin dorinţa şi contribuţia poliţiştilor din întreaga Românie, prin talentul artistic al creatorilor de viaţă, cu sprijinul multor oameni de bună credinţă, ceea ce trebuia înfăptuit s-a înfăptuit!
Lor, nemuritorilor noştri, le ridicăm azi laudă şi cinstire, glorie şi recunoştinţă. Fie ca faptele şi numele lor să dăinuie până la capătul lumii şi al vieţii!
Tuturor celor care au ţinut dreaptă lumina adevărului, cinstei şi omeniei, tuturor celor ce au fost smulşi atât de brutal şi nedrept din mijlocul nostru, veşnica – şi pururi cutremurătoarea lor pomenire!”. (L.C.)
