La sfat cu oltenii…

Nu cu mult timp în urmă, în organizarea Fundaţiei Cry for Help din Miercurea-Ciuc, a avut loc o instruire privind depistarea precoce a depresiilor la adulţi, la care au fost invitaţi ca lectori conf. dr. Gheorghe Bădescu şi dr. Traian Barbu Lichiniu de la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova, care a avut drept ţintă recunoaşterea timpurie a pericolului suicidar şi conturarea noilor metode de tratament. Astfel, arăta organizatorul manifestării, dr. Veress Albert, cei 45 de medici de familie şi medici specialişti prezenţi, care au dat curs invitaţiei, au avut posibilitatea de a veni în contact cu cele mai noi cunoştinţe în domeniu, în condiţiile în care recunoaşterea depresiei mascate elimină posibilitatea abordării problemelor de sănătate ale unui pacient pornind de la o pistă falsă.

Şi iată explicaţia domnului dr. Veress legată de o astfel de abordare: „O persoană care nu ştie că e depresivă se prezintă, aşa cum e normal, la medicul de familie şi îi spune că mă doare aici, mă doare dincolo, nu pot să dorm, nu mai am chef de viaţă etc., invocând acuze somatice, care se localizează pe anumite organe interne, în special la nivelul inimii şi stomacului. În acest moment, bine ar fi dacă medicul la care a ajuns s-ar întreba dacă nu cumva în spatele amintitelor simptome se ascunde o depresie mascată, dacă nu cumva e vorba despre o tulburare afectivă, ceva ce vine dinlăuntrul sufletului nostru”.

În ipoteza că „beculeţul se aprinde la timp”, mai arăta doctorul Veress, va fi evitat uşor acel fenomen de perindare a bolnavului de la un cabinet la altul, ceea ce ar conta foarte mult în economia de timp, eliminate fiind din start parcurgerea unor drumuri inutile şi cheltuielile ce trebuie suportate în scopul efectuării unor analize de laborator, EKG, RMN, CT ş.a., necesare în stabilirea de către medicul specialist a diagnosticului final. Dacă beculeţul nu se aprinde la timp, „toate astea se petrec şi, în cele din urmă, bolnavul este trimis la noi, la Psihiatrie”.

În ideea de a trage un semnal de alarmă privind sezonalitatea depresiei, care exacerbează mai ales toamna şi primăvara, a fost organizată şi această manifestare la care, după cum arătam iniţial, au fost invitaţi doi reprezentanţi ai unui centru universitar, care au adus cu ei multe elemente de noutate ştiinţifică, inclusiv în planul recunoaşterii sindromului presuicid, „prin identificarea acelor semne care ascund în sine un pericol mai pronunţat pentru comiterea unei tentative suicidare”.

Cu menţiunea că, potrivit interlocutorului meu, există unele persoane care suferă de depresie şi iarna, al căror tratament are la bază lumina, sau mai corect spus o anumită lungime de undă a luminii, reţin în final faptul că atât la Secţia de Psihiatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă din municipiul reşedinţă de judeţ, cât şi la nivelul cabinetelor, se înregistrează în această perioadă o creştere a fluxului de bolnavi, unii dintre ei conştienţi de ceea ce li se întâmplă, care se prezintă la medic şi îi spun că: „Iarăşi e toamnă, domnule doctor, şi uite că mi se accentuează simptomatologia!”. Situaţie foarte bună, întrucât sublinia experimentatul medic psihiatru, efectele pot fi contracarate prin modificarea medicaţiei.

Din nefericire, aşa cum arată statisticile de pe întreg Mapamondul, nu fiecare dintre tentativele de suicid poate fi depistată şi fenomenul, în toată complexitatea lui, continuă să preocupe lumea medicală de la noi şi din alte părţi ale lumii, la toate nivelurile, dovadă chiar recenta instruire.

Interesant e că numărul deceselor prin suicid creşte în general primăvara şi toamna, respectiv în zilele de weekend, cărora le este specifică depresia de singurătate, în sărbători legale şi cu ocazia unor evenimente de familie. Şi asta nu numai în Harghita, nu numai în România, ci în oricare altă ţară de pe glob…

ŞTEFANA DRĂGHICI

Comentarii:

comentarii